Leapşa escapistă February 3, 2008
Posted by oblia in Peregrinatio 1.Tags: blogosfera, escapism, leapsa
trackback
Asta vine de la mine: în care film te-ai simţi bine să trăieşti? Detaliază/explică în 2-3 fraze.
Eu, una, după destul de serioasă, dar scurtă chibzuinţă, declar că cel mai bine şi mai bine m-aş simţi să-mi duc viaţa în Star Trek: The Next Generation.
Pentru că acolo aş trăi într-un spaţiu cromat-nichelat (nava spaţială), aş relaţiona cu fiinţe civilizate care nu zic fucking this & that fără noimă la tot pasul, m-ar bucura enorm compania lui counselor Troi şi Data, n-aş pierde timpul cu mâncatul sau deplasatul şi, mai ales, aş avea şansa să cunosc toate bizareriile creaturale ale acestui Univers – regal de diversitate care m-ar încânta!
Sau, dacă nu se poate, opţiunile 2 şi 3 sunt: “Chocolat” (ca să bârfesc cu Judi Dench) şi “Volver” (numai ca să mă flenduresc prin spaţiul spaniol :P)
Aş vrea foarte, foarte mult să citesc în ce film le-ar plăcea să trăiască cel puţin următorilor:
Hiacint
Miha
Turambar
Zaza
Monica
Gramo
Femeiasimpla
Medeea
Exstatic
Arakelian
K
Martzipan
Vio
Oblio-minded 
Doamna! Doamna! Ce’i cu Star Treckismele astea pe Dvs? Va rog! Un pic de stil SeFe, doamna, ca ne dam cu firma in cap. Ce naiba…
😀
Filmul meu preferat este Shichinin no samurai. Dar, orishicat de mult ash stima eu samuraii, sa moara roninu daca mi-ar placea sa traiesc atunci. People used to have short and violent lives those days. 😦
Unde sa traiesc? Intr-un film luminos si aseptic? Sau intr-un film din New York-ul anilor 70?
Primul gand a fost: in Tootsie. Insa nu, nici chiar asha. Sa nu exageram.
Da, m-am hotarat: as vrea sa traiesc in Annie Hall. Wittie, and intellectual, and kinda affluent, and with great people within. Shi poate il ocolesc pe Woody si-o babardesc pe Diane. Metaforic vorbind, of course…
LOL
Daca imi vine in minte unul shi mai de trait in el, I will gladly let you know. Pana atunci, New York, here I come… 🙂
Of doamne, Judi Dench, ce voce şi ce cucoană absolută!
Îmi vine să o întreb dacă nu vrea să fie ea mătuşa mea.
pt. turambar: mie taaaaaare mult mi-a placut star trek, pentru ca aveau tot felul de idei de laborator acolo si mie-mi plac experimentele 🙂 deci, da: absolut acolo as trai! 🙂
hmmm, nu stiu “Annie Hall”, dar daca e NY atunci cred ca ti-ar fi bine acolo 🙂 diane keaton? mda, cred si eu c-ai vrea sa o babardesti (nu cunosc cuvintul, dar suna de impact) pe dumneaei… [grin]
pt. zaza: nu, da’ zaza, da’ zi mai: in ce film, anume? ca judy dench da, o maaare doamna! dar mie mi-ar fi frica sa-mi fie matusa 🙂
datorita naturii mele duplicitare (personalitatea mea se dedubleaza, dar sunt si un peshte).. e greu sa decid. Primul impuls, a fost: “sound of music”. 1965De ce? are munte… are muzica, are copii, are patina timpului, are spontaneitate si are si ceva real si ceva magic, are linistea interbelica, si mesaj natsionalist.
Nu sunt multe filme care m-au marcat(de obicei nu uit filmele care ma shocheaza, dar in alea nu ash trai 😀 ). De filmul asta nu pot spune altceva… doar ca l-am re-privit de cateva ori, cu placere si relaxare.
mda, fumos. tanti cinta, copiii zburda, totul e frumos, no worries… 🙂 ai trai si-n “nanny mcphee”?
nu stiu daca l-am vazut, sa nu il confund, si daca e ala la care m-am gandit….nu stiu daca ash trai in el. Dar daca e ala l-a care ma gandesc..cu niste copii energici/aproape obraznici, atunci… mi-e ca o sa devina o realitate pt mine…curand :))
oho 🙂 pai in filmul ala erau 7 obraznicaturi!! that bad??… LOL
[…] 4, 2008 in unele Tags: blog, jiri menzel, leapsa, peter pan, satucul meu drag, tilincuta vine de aici si ma bucura tare ca trebuie sa scriu despre asta, ca o tema de casa, tiu minte ca in clasa a […]
Oblia zău, aş lua-o acasă pe Judi.
Ah şi filmul nu involves Judi, asta aşa de chestie. N-am avut vreme să scriu, dar azi mă întorc la berou. Deci… 🙂
Judi Dench is one of my favorites, too :). I watch “As Time Goes By” and can’t get enough of it, even if by now I probably know it by heart.
ce leapsa frumoasa!
eu am o noua pasiune: sa detectez cameo-uri ale actorilor din ST- The Next Generation. Ultimul pe lista: doamna Troi (aiii, doamna Troi!) in rol de femeie cultivata si terorista, intr-un serial de propaganda War on Terror (Brigada Speciala CIA or sth) de pe AXN. Este aceeasi grecoaica frumoasa, numa ca aici e si RRREA, cum ii sta bine unei grecoaice din subconstientul libidinal colectiv 🙂
am receptionat! ne gandim, scriem!
Mă gîndesc şi eu. Vai, de la Star Trek am început eu să cred că teleportarea e posibilă şi mă miră şi acum de ce trebuie să merg 10 ore cu trenul ca să ajung unde vreau. O oarecare explicaţie există, totuşi: îmi plac oamenii din tren, vorba unora, enervarea altora, ăia prinşi fără bilet, ăia care pufnesc, ăia care rîd. Da 🙂
pt. zaza: esti brava, eu n-as lua-o acasa pe judi, mi-e frica mi-e frica 🙂
pt. thearrow: si sa-ti raspund in engleza acum? tu, nu-mi vine, ca tocmai am baut cacao cu lapte. nu stiu “as time goes by”, e serial?
pt. alexedi: pai tu de ce nu ai spus in ce film vrei sa traiesti? te rog sa spui! 🙂 grecoaica frumoasa si rea pe AXN??? doamne, de ce mi-am scos cablul?? totusi, de ce RRREA in subconstientul libidinal colectiv? how ’bout irene papas in “zorba”? eeeee? daca AIA nu-i colectiva si libidinala (fara sa fie rea), nu stiu ce e 🙂
pt. gramo: k 🙂
pt. hiacint: vai, nu mai spune de teleportare, un subiect atit de dureros pentru mine… da, e fain sa treci prin spatiu (cu toate ale lui) milimetru cu milimetru, sa gusti fieshtecare acarian, cind ai dispozitie, dar e fain si sa poti consuma spatiu asa, zzzzzt, cind sare inimioara-n tine s-ajungi pe loc undeva. adica ar trebui s-avem ambele optiuni.
Ba da, aş lua-o acasă şi am bea cafele şi am fuma şi am da în cărţi şi am face vrăji şi chestii.
Heh.
Si daca dati in carti si rizi de ea cum ai ris de tanti Viorica (sau cum o chema), nu zici ca te face franjuri numa’ din vorbe? Eu de-asta tot zic ca mi-e frica si mi-e frica: ador cinicii, dar de la oarece departare… 🙂
Te rog. Tanti Vichi este numele de scenă. 🙂
Da, “As Time Goes By” e un serial meseriash, facut de BBC, in care ea si un actor as zice eu la fel de misto, Geoffrey Palmer, joaca rolul unor indragostiti care s-au regasit dupa 38 de ani :). El fusese detasat in Korea, scrisoarea lui n-a ajuns, ea n-a mai scris, el n-a mai scris… Sint mortali. Asa ca s-ar putea sa ma bat cu Zaza, care-o ia pe Judi prima acasa. LOL.
Daca e sa aleg un singur film, cred ca ar fi Amélie, pour le fabuleux si pentru acel gratios sense of meaningful destiny.
thearrow, facem custodie partajată, nu mă deranjează.
eu as fi charlie din charlie & the chocolate factory.
pt. k: amelie, daaaaaa. cum de uitasem? s-ar putea sa vreau si eu in amelie. oricum, alegindu-mi serial (Star Trek), as trai mai mult decit voi, care v-ati ales filme 😛 anyone wanting to live in “dallas”? sau “tinar si nelinistit”? 😉
pt. alexedi: fain! 🙂
[…] ne-a incaltat cu o leapsa superba. Intrebarea e: “în care film te-ai simţi bine să trăieşti?” Si […]
Hmm, interesanta intrebare. (Cred ca asta este primul post pe care-l las pe blog-ul tau, by the way). Primul nume care mi-a venit in minte a fost Agatha Christie… nu atit pentru “the psychology of crime” (though that too) cit pentru curiozitatea de a descoperi (first hand) Anglia anilor 1920-1930. Imi plac atit ecranizarile filmelor cu Miss Marple (Joan Hickson only) cit si cele cu Hercule Poirot (David Suchet). Nu ma omor dupa filmele cu alti protagonisti (Tommy and Tuppence, de exemplu) sau alti actori in rolurile principale.
Failing that, cred ca a doua preferinta de film ar fi “Brother Cadfael” if only for Derek Jacobi or “The Name of the Rose” just to take a sneak peak at the forbidden manuscripts (wearing gloves, of course :).
Breakfast at Tiffany’s, Kingdom of Heaven, Bringing Out the Dead şi noua descoperire The Million Dollar Hotel… probabil că mai sunt şi altele, da’ astea mi-au venit acum în minte 😉 hear ya soon 🙂
pt. Teo: wow, habar n-aveam ca esti prin preajma 🙂 de ce nu ma mir DELOC ca tu, teo, ai vrea sa traiesti in agatha christie sau “detective” eco world? typical. :)))) adevarul e ca in “numele trandafirului” ar fi interesant, dar cam scary, nu? ma bucur c-ai comentat, s-o mai faci! 🙂
pt. martzipan: ok, dar DE CE? 🙂
pentru că e în new york şi e senin (deşi la sfârşit plouă) şi e cu audrey – Breakfast; pentru că lucrurile se tranşau destul de rapid (de obicei, cu o sabie) şi oamenii ăia mai credeau şi în altceva decât ore suplimentare întru mulţumirea şefului (chestii pentru care merită să trăieşti şi, dacă e cazul, să mori ca să rămână aşa) – Kingdom; pentru că mi-e dor de lumea aceea tulbure a turelor de noapte şi a oraşului văzut la primele zvâcniri de lumină(când, paradoxal dormeam mai mult decât o fac acuma) – Bringing Out; pentru că autismul personajelor alora depăşeşte cu mult normalitatea noastră anodină – Million Dollar Hotel. e un pic mai clar “de ce”?
şi pentru că vorbeai de desene animate – că nu a zis nimeni nimic de ele – uite, 2 prin care mi-ar plăcea să mişun: unul de când eram mic, pe care l-am văzut pe video (cum era moda prin anii ’80), care se cheamă The Flight of the Dragons – pentru că e cu dragoni, desigur; celălalt, pe care l-am vazut acum vreo 2 ani, Spirited Away – pentru că e foarte, foarte, foarte ciudat 🙂
nu doar ca-i clar, e si frumos explicat 🙂 mi-a placut cel mai mult imaginea cu iesirea din tura de noapte pe cind urbea e inca somnoroasa – mi-a amintit de un 1 ianuarie pe strazile pustii, in zori… 🙂
Vai doamnă. Mi se pare clar că trăiesc în Seinfeld.
Excuse?? Cu toate fanariotismele matale, rara avis – Seinfeld?? Blasfemie… 🙂
Hahahaha.
[…] onorez o leapşă ceva mai veche, pe care am amânat-o din nu ştiu ce motive puerile… De la Oblia, căreia îi mulţumesc că s-a gândit la mine. în care film te-ai simţi bine să trăieşti? […]