jump to navigation

Electric Cora March 14, 2007

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
trackback

I’m a freak. No, no, no need to be nice and kind and tell me “you’re alright”. I know I’m a freak. Mai ales după ce-am văzut un film cu băiatul-fulger, ştiu că sunt şi eu a (little) freak.

Băiatul-fulger era albinos şi avea nevoie să se încarce cu volţi mulţi, mulţi, direct de la sursă, ca să nu fie blegos. De aceea, toată lumea din sat îl evita, iar colegii de şcoală îl terorizau în fel şi chip. Dar când era furtună cine se pitula sub plăpumioară în casă şi cine ieşea voiniceşte afară, să se-ncarce cu niscai fulgere, eee? Rolurile se inversau.

Când eram mică îmi plăcea să bag ştechere în priză; le ţineam de picioruşe, când o făceam, şi zzzt mă încărcam un pic (nepotul 2, Bolobocel, promite, în sensul ăsta – a se ţine sub observaţie).

Când eram mai mare şi mai reparam câte-un fir (ultima oară, de la telefon) făceam ce făcem, atingeam ce atingeam, de zzzt mă încărcam un pic.

Când eram ofis meniger (Doamne păzeşte!), situată pe această poziţie între un fotocopiator şi două computere, zzzt când atingeam fotocopiatorul, zzzt când atingeam clanţa, zzzt când atingeam caloriferul, zzzt când mă suiam în maşină şi atingeam uşa. Ce job electrizant aveam!…

Cel mai exotic loc în care m-am zzzt este urechea; părticica aia fragedă de sus, frănjurelul de piele ce acoperă cartilagiul (când intram în maşină). Încercaţi, acolo se simte de-a dreptul plenar!

În prezent, mă zzzt cam o dată sau de două ori pe săptămână, în principal când ating fotocopiatoare sau oameni. Aşa încât, dacă cineva îmi întinde ceva, dau să apuc precaută cu vârful degetelor, ceea ce ia câteva secunde în plus, ceea ce determină persoana să îmi întindă mai aproape, ceea ce… contact şi zzzt! “Au, m-ai curentat!” fac nefericiţii cu reproş. Ei, pardon!… Las’, să te electrizezi şi tu un pic, păreai cam blazat/ă.

Dar la Cora Lujerului!… Festin de zzzt! Şi cum să nu? Împingi căruciorul metalic pe pardoseala aceea a dumnealor acoperită cu un fel de linoleum. Împins = rotiţe metalice învârtite zeci de metri pe linoleum = frecare = electrizare. Egal, dacă atingi nu bara de plastic dur a căruciorului, ci zgaiba metalică de la mijlocul ei, zzzt, zzzt, zzzt! Şi iarăşi zzzt.

Asftfel, îmi împing căruciorul la deodorante. Apuc Rexona oxygen, dar iaca raftul e metalic şi, la atingerea mea, zzzzzzt – zvrrrr Rexona peste creştetul unei tanti, poc în raftul de vizavi şi apoi pe pardoseală.

Îmi scutur mana a scuză (just in case), mă uit jenată în jur, mă îndrept spre Rexona catapultată. Dar o supraveghetoare cu tricou branduit s-a şi aplecat şi-mi întinde Rexona. “Mulţumesc” – but just don’t touch me, please! Iau Rexona din mâna ei cu maximă precauţie – uf!…

Hmm… După expresia ei totalmente nesurprinsă (şi n-am să zic nici “placidă”, nici “tâmpă”, nici “ovină”, ci doar atât am să zic: ne-surprinsă) de o Rexona zburată cu boltă, încep să mă gândesc dacă nu cumva zzzt e “routine” la Cora Lujerului.

Şi înaintând eu cu căruciorul meu (zzzt, zzzt, desigur), ce mai văd? Un pachet de şerveţele Gala (leitmotif) şezând poznaş pe podea, chiar lângă ţarcul metalic în care erau comasate suratele sale, la preţ special. O tanti care, dând să apuce un pachet de cafea, face la atingerea cu raftul o mişcare de retragere bruscă prin care dărâmă alte trei. Şi o sticlă de plastic (!) de oţet-kamikaze lansându-se efectiv de una singură de pe raft, poltergeistic; deşi nu e-n job description-ul meu, mă uit şi eu la ea pieziş, o apuc prudent şi o re-aşez din buricele degetelor înapoi pe raft.

Când deja toate muchiile, barele, tijele şi tejghelele metalice păreau a purta un sinistru rânjet lucitor-pânditor pe suprafeţele lor, zzzt acuş-acuş, ce-mi zice o bătrânică cu cărucior? “Mamă, te rog întinde-te tu să-mi iei un pachet de hârtie igienică de pe raft, că eu n-ajung!…” Ha, mămăică! Ce, eu nu te văd? Dacă ajungi cu capul în dreptul raftului, cum n-ajungi? Mă întind, însă, iau un pachet nu direct de pe metal, ci de pe alt pachet, i-l înmânez şi, cum-necum, o ating când i-l dau. Zzzt. Păstrat de la cărucior. “Ah, m-ai curentat, mamă!…”

După două ore de shopping la Coca Lujerului, mă simt un om refăcut, plin de energie, cu bateriile încărcate. Ştiu de ce revin!

Advertisements

Comments»

1. eXstatic - March 15, 2007

:))))) Tareeee!!! Uranian de-a dreptul! Acum chiar m-ai făcut să vreau să te cunosc! Acum chiar mă oftic că nu locuiesc în Bucureşti, dar s-ar putea anul acesta, cine ştie?

2. oblia - March 15, 2007

pt. andrei: :))) tu toate, toate, toate le vezi prin filtrul astrologiei, omule totusi pamintean??… 🙂 pai cind vii prin minunata capitala, da un semn – te voi duce negresit la o cafea intr-un local de profil, la “Horoscop”, sau la Newton in Piata Gemeni, uite-asa! 🙂

3. MoniK - March 15, 2007

pai, cum sa zic, nu esti freak sau, daca da, suntem doua…faza e ca in acest caz noi daca ne-am intalni no zzzzzzzzzzt…dar nu-i asa ce fain e???
imi spunea, taman ieri, mama, campioana, in copilaria ei, la jocul “cine trece strada cand e mai aproape camionul” si la “sarituri in apa din copaci” (ceea ce eu nu fac niciodata! ) )ca ii placea sa atinga un anumit buton la radio, unde zzzzzzzt 😉

4. ghiocel - March 15, 2007

si eu shtiu de ce revin! aici! 😉

5. Flora - March 15, 2007

super senzatie, frate! o experimentez si eu mult mai frecvent decit mi-as dori (mai ales iarna, deh, haina de lina).
cea mai amuzanta situatie a fost cind am atins un nene pe care ne pregateam sa-l defribrilam. am sarit cit colo, cu zgomot (“auuuu!”), de s-a speriat toata lumea, nu de alta dar erau cu padelele pregatite si-au crezut ca m-am zzzzt cu insusi defibrilatorul (asta chiar c-ar fi fost distractiv). ca fapt divers, nu a mai fost nevoie sa-l defribrilam pe nene, a intrat in ritm sinusal singur (cred ca n-a fost “vina” mea totusi :-))

p.s. oblia, nu uita de fintina zodiac din parcul carol

6. Simona - March 15, 2007

Hahaha! Meseriash! Ar trebui sa petreci o iarna in Washington, D.C., unde aerul este super uscat si unde tu probabil ai face zzz non-stop. (Si, pentru compensatie, si o vara, cind e umed de nu poti sa gindesti. Dar sa nu divagam.)

Eu ma zzzzt TOT TIMPUL iarna aici. Orice chestie metalica trebuie s-o ating de doua ori, fara exceptie: o data cu virfurile degetelor, ca sa ma descarc, si o data ca sa fac ce am de facut cu obiectul respectiv :)). Spre exemplu, sa deschid usa. Dar toata lumea e in aceeasi situatie; adica nu sint eu mai electrica decit altii. Cind era Costin aici, l-am gasit intr-o zi cu manusile in miini in casa, exasperat: “Nu mai pot, frate! S-a restartat si calculatorul la un moment dat cind am pus mina pe mouse!” LOL

Deci, te astept cu drag :). In orice anotimp, dar iarna you would have a blast. Literally. :D.

7. oblia - March 15, 2007

pt. monik: monik, with all due respect, your mother is a freak, eu sunt gata s-o aleg presedinta!! :)))))

8. oblia - March 15, 2007

pt. ghiocel: zzzzz! 😉

9. oblia - March 15, 2007

pt. flora: ba mie tare-mi vine sa cred ca de la zzzzt-ul tau si-a revenit omul. rectific, deci, caci esti a mai freak de freak: pe tine – presedinte, pe mama lui monik – vice 🙂

10. oblia - March 15, 2007

pt. simona: ba nu, vin vara, ca umed + zzzzt = wow, nici nu-mi pot inchipui!…

11. Simona - March 16, 2007

Nu, zzzzt e iarna si umed e vara. Take your pick :D. In prima vara petrecuta aici, dupa 20 de minute de mers pe jos trebuia sa zac in pat 2 ore; nu exagerez. E o umezeala din aia care te loveste direct in moalele capului. De-aia zic ca nu poti sa gindesti din cauza ei. Cu vara m-am obisnuit acum. Da’ zzzt-urile de iarna ma exaspereaza :).

12. oblia - March 16, 2007

Da. Dar eu zzzzzt any time, any season. Deci daca vin vara, cand e si umed, zzzzzzt maxim! 😀

13. Gratiela - March 16, 2007

pot sa confirm de iernile zzzzzt-e din DC!:) si io la fel ca si Costin. Cu manusi in miini si tot zzzzt si iar zzzzt la calculatorul Simonei!:) Ca sa nu mai zic ca in prima saptamina petrecuta acolo iarna am avut cea mai lunga perioada de bad hair days! da’ really really bad hair 🙂 Cum io insa ma dusesem acolo (ca) la sanatoriu 🙂 (exasperata de diverse pe plaiurile mioritice prea zgomotoase si stresante) cred ca terapia electrica a dat rezultate asa ca pina la sfirsitul lunii petrecute acolo toate s-au reasezat la locul lor.. inclusiv creierii mei 🙂
din vara am vazut doar toamna ca sa zic asa :):) adica septembrie si octombrie care sint si ele destul de umede. Pot insa sa-ti zic ca vara in Austin, Texas este iadul pe pamint! 🙂 asa umed e ca ai impresia ca pergi prin apa! Horroroso!

14. oblia - March 16, 2007

pt. gratiela: LOL aha, de aceea ma simteam mult mai echilibrata si senina dupa shopping-ul la Cora de miercuri. ar trebui sa ma duc mai des! :))))

15. Flora - March 16, 2007

atunci, in calitate de presedinte, va zic: sa zzzztiiti bine!

16. oblia - March 16, 2007

‘traitzzzzzzitz, dom’ preshe! 🙂

17. eXstatic - March 20, 2007

Oblia, negresit iti dau semn de viata cand se intampla sa mai trec prin Bucuresti. 🙂 Bineinteles, trebuie sa-ti scriu in prealabil pe e-mail, cu o poza cu mine, merge?

18. ade - August 20, 2008

stie cineva numele filmului cu baiatul fulger

19. ade - August 20, 2008

?

20. calatoare - August 21, 2008

O să o întreb pe Oblia si-ţi spun.

21. ade - August 30, 2008

vreau numele filmului cu baiatul fulger? ma ajuta cineva ?plssss?

22. lilika - January 25, 2010

cine poate sa imi spuna care este numele filmului dat_ cu baiatul fulger???????? vreau sa il vad si eu…… !!!!!!!!!!!!!!! pleaseeeeeeee!!!!!!

23. lilika - January 25, 2010

powder e filmul!!!!!!!!!!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: