Duminică dimineaţa February 22, 2009
Posted by Alt.L in Uncategorized.trackback
Am făcut fotografia de mai jos în răspuns la un post care m-a distrat foarte tare. The Arrow e *foarte* sportivă şi foarte activă şi asta se vede şi în cum a ales să-şi aranjeze echipamentul de biciclit.
Eu, după o oră de mers + alergat (se ard mai multe calorii în combinaţia asta), arăt aşa:
Iz dead
Dar am descoperit că pot alerga foarte bine ascultând Enya (A Day Without Rain), haha! Nu toate cântecele sunt potrivite. De exemplu la Fallen Embers şi Pilgrim îţi vine să te întinzi pe jos şi să te uiţi cum trec anii ca nouri lungi pe şeşuri (so skip-skip), dar Wild Child e perfect pentru început (Ever close your eyes/Ever stop and listen/Ever feel alive/And you’ve nothing missing/You don’t need a reason/Let the day go on and on/Let the rain fall down/Everywhere around you/Give into it now/Let the day surround you…), Flora’s Secret, Silver Inches, One by One şi chiar Lazy Days.
Haha! Stai linistita, ca si io tot “iz dead” arat dupa ce biciclesc pe 4 dealuri pina acasa, mai ales daca vin si cu groceries in spinare 🙂
I iz a different kind of dead 🙂
Ok, fetelor, va bat hands down: I iz dead BEFORE starting. Only THINKING about it. Ha? Auz?
Draga Vera, n-a fost uşor 🙂 Dar necesitatea absolută m-a împins, bat-o vina! Şi de sănătate, dar mai ales de garderobă. Ştii, micile schimbări perfide care te fac să cumperi un numar (două?!) mai mare decât ai cumpărat o viaţa…
La început îmi dădeam sufletul şi la mers (mai rapid). Mi-a luat câteva luni să ajung la alergat. După aceea, pur şi simplu a început să-mi placă. Hehe.
Ca sa-l citez pe un amic, the body likes to run. Well, not my body, caci eu urasc alergatul si nu prea ma tin genunchii, maica, dar corpul se obisnuieste cu ce exercitiu alegi sa faci si ajunge sa ceara singur.
sagetzi si peripatetika – pai, nu sintetzi voi doo subtile? Cum imi susuratzi voi la ureche beneficiile… Ca izvoarele. Una zice: o sa-ti placa. Ailalta zice: o sa ceara organismu, nu mai e nevoie sa te incordezi de exces de vointza.
E tirziu.
Stau la computer, ascult alternativ variantele Fleetwood Mac si Gary Moore la Need your love so bad si acuma, ca sa sarbatoresc nesimtzirea si lipsa de empatie cu voi, doua fete serioase si cum trebuie, ma duc la bucatarie, sa maninc un patratzel de ciucalata (macar asta e neagra, 80%) si sa fumez o tzigara. Ertatzi!
Vera, Arrow are dreptate: dupa o vreme, corpul iti cere sa il exersezi 🙂 Si nici nu trebuie sa faci execese — chiar si moderat e bine…
Ai sa razi, dar in primele sase luni (cel putin) fumatul si exersatul nu au fost incompatibile 🙂 Doar ca imi pierdeam suflul mai usor si nu tineam la alergat, cum tinea prietena cu care ieseam. Dupa o vreme, n-am mai simtit nevoia sa fumez. Acum imi dau seama ca un fumator convins si-ar face cruce si ar stuchi de trei ori in piept – multi ani si eu am fost convinsa ca nu o sa pot si nici nu o sa vreau niciodata sa ma las de fumat.
Romania e singurul loc unde fumez ca nebuna oriunde am ocazia si oricand. M-am intors aici, m-am lasat cold turkey 🙂 Si m-am reapucat de exercitii 😀
Ciocolata neagra e f buna. 🙂
peri –
Ok, ok, I got it.
Si multumesc, ca stiu ca e un gest de ‘iti pasa de aproapele tau’, un gest de om bun.