jump to navigation

Insomnie deconstructivistă July 10, 2008

Posted by Alt.L in Uncategorized.
trackback

2:17 am. Citesc o revistă pentru femei. Plină de perle. Autentice. Comentariile din parantezele drepte îmi aparţin. În plus, am simţit nevoia să pun în italice câteva cuvinte.

Scrisoare de la o “cititoare”: “Numai tu [adică revista în cauză] ai înţelege exact [desigur!] de ce îmi doresc eu vacanţa aceea culturală deosebită, de ce pudra cu minerale şi apa termală sunt lucruri fără de care n-are rost sa fii de genul feminin. Numai tu înţelegi că mie îmi pasă de planetă, dar mi-e greu să mă mobilizez [ca să ce?!], tu înţelegi de ce mi se pare scuzabil [faţă de cine, fată?!] ca vreun produs de lux să coste mai mult decât salariul meu pe 3 luni, pentru că – la fel ca şi mine – apreciezi tot ceea ce este frumos şi de calitate.”

După ce am râs mult şi pe-nfundate ca să nu scol pisicile (care stăpânesc la perfecţie arta somnului) am simţit nevoia să recitesc cele câteva paragrafe pe care sper din toată inima că le-a scris o colaboratoare căreia i-ar trebui salariul pe un an ca să i se pară scuzabile anumite produse de lux. Mai vede cineva perfidia ideologică (na, c-am zis-o şi pe-asta!) ţesută în compunerea asta sau mai bine mă duc să mă culc că mi se trage de la oboseală? Deci. Dă Doamne să fie făcătură. Şi dacă e făcătură, dă Doamne să-i crape hardisk-ul ăluia de-a scris-o. Şi dacă nu e făcătură… Nu. Nu poate să nu fie făcătură!

Oricum, n-am terminat.

Câteva articole mai încolo, o doamnă scrie cu amărăciune: “… mă uit în jur şi văd idealuri amorţite în goana după singurul indiciu [according to whom?] al împlinirii contemporane: banii.” Păi, madam, you’re hanging out with the wrong crowd având în vedere că, în aceeaşi revistă, demoazela de pe copertă expune un costum de baie au pair cu o flendurică la 880 euro per total (cum ar veni, să mă scuze doamna cu scrisorica)… Nu mai spun că rochiţele din interior sar cam toate de 2000 lei. Normal că idealurile alea amorţesc la gândul unui clutch din piele de şarpe care s-ar asorta la fix, iată, alte câteva pagini mai încolo. Şi mâna gheară se făcu…

Mă scuzaţi.

Na, c-am sculat şi pisicile cu energia mea negativă! Iar una dintre ele, ca să-mi arate că nu toate suntem consumeriste, a întors regal spatele biscuiţeilor de lux (scuzabil şi sensibil mai scumpi decât stavridul cu care a crescut prima mea pisică) şi a început să lingă coşul de gunoi. Aşa, din senin. Cred că trebuie să mă culc.

Advertisements

Comments»

1. G. - July 10, 2008

o, dar bine ai revenit!

2. arakelian - July 11, 2008

welcome bec!! welcome bec!!!

deci spicuiesc la spicuiala: pudra cu minerale? apa de nu stiu care? brrrrr. Atunci io.. nu sunt femeie deloc!!! sa ma abtin sa nu rad, ca trezesc si pisic si pitic!
auzi? tu ce cetesti? si mai ales la ora aia? te invitam la lecturi mai ‘light’ , asta deja ma depashteshte 😀

3. maxigorwagner - July 11, 2008

si gata? te-ai oprit? pai, cred ca gaseai asemenea gogoritze la fiecare al doilea rand. si nu numai in revista respectiva, in toate :))

si bine-ati revenit !

4. Ctrl.Alt.L - July 11, 2008

🙂

5. Zaza - July 11, 2008

Mi s-a făcut rău. Spune-mi te rog că nu era o revistă americană.

6. alt.L - July 12, 2008

G, arakelian, şi maxigorwagner: să ştiţi că mă gandeam să-mi cer scuze pentru absenţa atât de prelungită dar mi-a fost cumva… ruşine. adică mi-a fost teamă să nu fie vanitatea prea mare 🙂

arakelian: corect e că *n-are rost* să fii femeie 🙂 — asta m-a dat pe mine gata! sau mă rog, “n-are rost să fii de genul feminin”, haha!

Ctrl.Alt.L: 🙂

Zaza: nu e americană, e locală (de fapt, variantă locală). glossy-urile americane sunt mai subtile când îţi bagă chestii pe gât şi cred că ştii cum sunt americanii: nu merg pe excludere ci pe includere. adică ţi-ar spune “dacă vrei să fii o muiere trăznet dă-te cu pudră de-asta” dar n-ar spune că n-are rost să fii femeie dacă nu ai una sau alta.

parşivenia aici e că, tehnic vorbind, asta nu face parte din editorial, ci din scrisori de la “cititoare”, de-asta ziceam de perfidie ideologică: norma e impusă ca de la egal la egal: eu sunt ca voi şi e ok să cheltuim trei salarii pe o chestie care să ne facă să ne simţim *femei* — în restul timpului noi fiind struţo-cămile, noroc de revista asta că ne normalizează.

în fine, am pus şi eu lupa pe asta că n-am avut ceva mai bun de făcut. şi n-am putut să nu observ varza de contradicţii servită la fiecare două pagini într-o revistă considerată “decentă.”

între timp (azi) am primit Derapaj, romanul lui Ion Manolescu, aşa că o să-mi dedic nopţile unor insomnii frumoase şi de calitate!

7. Zaza - July 12, 2008

Umm. Let me guess: Elle RO?

8. alt.L - July 12, 2008

Zaza, let me guess: ţi-e poftă de-o napolitana!

9. Zaza - July 12, 2008

Heh, întotdeauna.

10. Vlad - July 21, 2008

A propos de “genul feminin”. Credeţi sau nu, aşa se spune acum, în mod politic corect. Prima oară am descoperit chestia asta acum vreo 4 ani, în articole ştiinţifice medicale (unde limbajul e foarte strict). Nu se mai spunea “sex”, se spunea “gender”. Pe atunci, am crezut, ca prostul, că au început să se ruşineze de cuvântul “sex”, care, după cum ştiţi, a căpătat de la americani semnificaţia de carevasăzică nu poci să zic că citeşte şi copii.
Peste vreo 2 ani, aflat în stagiul de endocrinologie şi intrând în contact profesional cu mai mulţi transsexuali, am aflat că s-a adoptat noul cuvânt din respect faţă de aceştia din urmă. Aşadar, sexul se referă la partea pur genetică şi biologică, adică cu ce te-a dotat natura, iar “gender” se referă la ceea ce pe vremuri se numea “sex psihologic”, adică ce crezi că eşti. Ceea ce nu concordă întodeauna cu sexul biologic. Voila. “Inovaţia” s-a infiltrat şi în limba română, dar nu pentru că ar pricepe cineva de ce, ci pur şi simplu prin calhiere, precum “locaţie”, “a face sens/diferenţa”, etc.

11. calatoare - July 22, 2008

Vlad, mulţumesc pentru explicaţie! Incredibil cum pot să se producă schimbări de-astea în limbă fără ca vorbitorii să le înţeleagă sensul şi originea. Acum, că m-ai luminat şi pe mine, formularea din revistă mi se pare şi mai monstruoasă.

Parcă văd în ziare: “victima era de gen feminin.” Victima modei, în orice caz (n-o spun din ‘sexism’ — “victima” chiar este un substantiv de gen feminin 😉 ).

Mda, o calchiere foarte nefericită, într-adevăr.

În privinţa transsexualilor însă, nu văd în ce context folosirea cuvântului ‘gen’ e o formă de respect. Din câte înţeleg eu, transsexualii îşi doresc să schimbe o categorie de sex (biologic) cu alta. Prin operaţii, transsexualii armonizează sexul psihologic cu cel biologic şi din acest punct de vedere ei/ele ar trebui să fie o categorie fericită căci tensiunea/disonanţa s-a rezolvat. După operaţie, sexul psihologic şi cel biologic sunt în concordanţă. În plus, nu cred că vor să fie de *gen* feminin sau masculin, ci de *sex* feminin sau masculin. Sau mă înşel? Abia când vorbim de probleme de identitate, rol social şi tot aşa, sexul biologic îşi poate pierde în unele situaţii relevanţa şi noţiunea de ‘gender’ ne vine în ajutor, indiferent de categoria sexuală în care ne aflăm.

Cel mai mult m-a surprins însă ce spui despre articolele din jurnalele ştiinţifice. Cum se justifică, din punct de vedere medical, folosirea unui construct social (gender) în locul unei categorii biologice (sex)? Nu poţi să ai un nou-născut de ‘gen’ masculin… Mă ia cu ameţeală şi simt cum discuţia asta o ia pe lângă mine şi mă depăşeşte mult.

Dar scriind toate acestea mi-am adus aminte de un film care m-a distrat foarte tare: The Adventures of Priscilla, The Queen of the Desert, în care Terence Stamp, cu faţa lui năprasnică şi cu sâni de Pamela Anderson, este o apariţie de neuitat.

12. Vlad - July 22, 2008

Păi se justifică prin alinierea imediată la corectitudinea politică, şi nu neapărat la rigurozitatea ştiinţifică.
Dintre transsexuali, o minoritate ajung să-şi schimbe realmente sexul. Majoritatea se opresc undeva pe drum, fie adoptând un rol homosexual (deşi nu e acelaşi lucru), fie schimbându-şi doar parţial sexul, cu trat. hormonal.

13. calatoare - July 22, 2008

Încă o fărâmă de ignoranţă spulberată! Credeam că transsexualii sunt cei care fie şi-au schimbat sexul, fie se află în procesul de schimbare (dar cu finalitate). Azi noapte am citit şi eu mai mult despre subiect şi am constatat că de fapt lupta lingvistică e mult mai nuanţată şi complicată decât pare la prima vedere.

Oricum, sunt foarte încântată că m-ai lămurit ce e cu misteriosul “gen* de care probabil mă voi lovi şi în alte texte.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: