jump to navigation

Violocellissimo celestissimo May 5, 2008

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
Tags: , , , , , , , , ,
trackback

Monica zice să scriu de Violoncellissimo. Să scriu întâi că, de îndată ce am ieşit, la final, le-am zis lui Martzipan şi lui ET (care, culmea, se cunosc din facultate!): “Să-i dea Dumnezeu sănătate Monicăi!” Că mi-a zis de concertul ăsta.

Programul îl puteţi vedea aici. Altfel… mi-e totdeauna foarte greu să scriu despre lucruri care mă încântă pe deplin. În plus, cum să scrii despre muzică în cuvinte? În matematică, poate da. În cuvinte, care sunt, cu toată dragostea ce le-o port, mai prejos de muzică, cum?…

A fost o seară-omagiu. Omagiu violoncelului (din câte ştiu, primul de acest fel) şi omagiu violonceliştilor români (din rândul cărora nimeni nu şi-a amintit, din păcate, de maestrul Iuliu Boniş, astă-seară…). Omagiu lui Serafim Antropov, spiritul luminos care a produs cei doi mari violoncelişti ai României de azi: pe Marin Cazacu şi pe Alexandra Guţu, amfitrionii neoficiali, dar evidenţi, ai propriilor lor elevi, astăzi. Dintre care, cu tot respectul, Răzvan Sima (parcă? scuzaţi, sunt teribilă cu numele…) şi-a depăşit deja maestrul.

Cazacu şi Guţu, probabil concurenţi de-o viaţă (iar asta înseamnă, da, invidie, dar şi tot atâta respect reciproc), sunt yin şi yang. Cazacu – tehnic, dezinvolt, preluând cu uşurinţă atribuţiile dirijorale, falsând rar, dar trecând mai departe cu înţeleaptă auto-îngăduinţă şi neştirbit auto-control, e aproape impecabil. Mereu stăpân pe situaţie. Sufletul, însă, e la Alexandra Guţu. Din violoncelul lui Cazacu iese măiestrie, nu poţi să nu-l admiri – din al ei iese emoţie pură. Ascultând-o, rămâi suspendat de-un firicel invizibil ca un muribund de-un aparat respirator. Oxigen.

Din câte mi-am dat seama, o singură dată a falsat Guţu; de fapt, n-a nimerit flageoletul. Acum mă distrează, dar îmi amintesc ce mare nenorocire e: în secunda următoare făcuse o grimasă dureroasă – ai dat chix, te simţi ca dracu, te urăşti, te-ai făcut de râs, cum ai putut să?!? Îmi venea să-i strig: “doamnă, nu contează, eşti mare, termină cu prostiile!” Errare humanum est. Chiar şi atunci când greşim noi înşine.

Limbajul mut al muzicienilor, când cântă în formaţie. Un ochi-în-ochi scurt e ca o coardă de alpinist: fixat, totul ok, lansează-te. Doar atât trebuie, ca să te bazezi pe celălalt. Şi să ţi se împletească vocile perfect sincronizat, cununate acolo, sus, în sfera sferelor. Iar parodiile muzicale clasice, cu umorul lor irepetabil în alte arte, comunică prin zâmbete complice şi ocheade. Aş zice că-i aproape flirt.

Violoncelul, se spune, are timbrul vocii omeneşti. Să auzi, în Adagioul lui Samuel Barber, 60 de violoncele cântând e ca şi cum ai distila colosala varietate a omenirii într-un cor de voci-unicat, esenţe tari. Am avut acest flash: că ascultam cântul unor suflete acolo, pe Cealaltă Lume, şi că în corul lor era totul. Totul. Şi nimic altceva nu mai trebuia.

P.S.: Risc acest adaos pe-un subiect recent sensibil, pe acest blog: liantul profesor-elev se vedea, se auzea, se simţea. O împreunătate aparte. Sunt acolo severitate, apreciere, admiraţie, cunoaştere, luciditate şi, mai ales, drag. Liantul profesor-elev: încă o formulă a onoarei.

Advertisements

Comments»

1. Monica - May 5, 2008

hei, multumesc din nou, stiam ca violoncelul iti e la inima si de aceea ti-am dat pontul. plus ca sufeream ca nu puteam ajunge:( ca sa stie si ceilalti de ce fac recomandari pe care eu nu le urmez:)
plus ca eram curioasa cum ai vazut/simtit tu povestea.

2. Oblia - May 5, 2008

ay, pacat ca n-ai putut ajunge. dar s-a filmat si, din ce spune Vera, inteleg ca TVR1 or sa-l transmita (sau l-au transmis deja??). macar la TV sa-l vezi.

3. răzvan martzipan - May 5, 2008

🙂

p.s.1: – pentru oblia – la prima lunecare a celor 60 de arcuşuri de la începutul adagio-ului mi s-a tăiat răsuflarea şi am rămas aşa, uluit, preţ de câteva clipe bune, temându-mă că dacă am să respir are să se destrame o lume întreagă…

p.s.2: şi a mai fost ceva, tot legat de barber, dar am să-ţi spun atunci când ne (re)vedem 🙂

4. Oblia - May 5, 2008

la piesa aia si mie mi s-a facut pielea gaina si-a ramas asa citeva minute… in plus, aia a fost dedicata memoriei lui enescu, nu? iar mandeal la sfirsit era atit de emotionat, ca nu puteai sa nu te trezesti luat de val… 🙂

5. Oblia - May 5, 2008

dar am uitat sa zic ceva si de albulescu. hai, zi tu, te rog, ca mie inca-mi rasuna versuri cu leana ceausescu in memorie… :> cum ti s-a parut?

6. răzvan martzipan - May 6, 2008

😕

cred că cel mai bine ar fi să o lăsăm pe ET să spună… 😉

p.s.: după mine a fost un pic mult prea “zglobiu” (etimologic vorbind) pentru ce s-a întâmplat la violoncelissimo, însă, una peste alta, nu a fost o idee cu totul şi cu totul rea de a avea aşa, un soi de amfitrion, fie el şi doar formal… pe de altă parte, nici nu văd pe cine altcineva să fi adus…

p.s.2: mi-a plăcut, totuşi, seriozitatea cu care a spus ce-au interpretat copilaşii la început de tot – tema din misiune imposibilă 😛

7. Oblia - May 6, 2008

a, pai ET nu-mi citeste blogul. si daca mi l-ar citi, NU vrem sa deschida un subiect de-acel gen… 😉

ce m-a surprins a fost sa constat ca, pasamite cu toate acele spectacole pompoase cu 10 romani pentru biata tzarishoara, la care participa si de-alde becali (fie aceasta singura daca cind ii tastez numele aici!), s-a schimabt si eticheta Atheneului. la Atheneu NU se striga din sala: “Microfonuuuu’!” Pur si simplu nu. Dar… vremile se schimba, tavalug…

si o perspectiva din partea unui fost coleg de liceu: l-am intilnit la atheneu atunci si, fatalitate, am dat si-o doua zi de el, pe strada. pe el nu l-a incintat asa, fiindca zice ca au vrut sa fie cool si contemporani, dar nu le-a iesit pina la capat. un proiect indraznet, dar o realizare nu suficient de indrazneata, cam asta reiesea din spusele colegului. undeva, cumva, i can see his point. dar, fiind prima editie (sper!) a acestei manifestari, poate la urmatoarea le iese si cool-ul spectacolicesc din plin. cu jocuri de lumini, cu tot!! 🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: