jump to navigation

Excursus May 2, 2008

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
Tags: , , , , ,
trackback

Hotărâserăm că plecăm la 6 din Bucureşti. Am negociat şi obţinut un 7. “Să te culci devreme, doamnă!” zice ea, ET, cu care-am început prin a fi colegă de serviciu şi-am sfârşit în camaraderia asta zdravănă asezonată cu bruftuieli şi, în contrapartidă, râsete agricole, poftim. 🙂

Am zis da, da, şi am rugat-o să mă sune la 5.30, pe post de deşteptător. Desigur, am lucrat până la 2 şi cred că am adormit pe la 3. Tocmai visam. Visam că eu sau altcineva, nu mai ştiu, însă eram şi eu pe-acolo, încercam să salvăm un evreu din ghearele naziştilor. Evreul – tânăr, cam ca pianistul lui Polanski. Visul tot, într-un gri petrol de post-bombardament, pe-nseratelea. Să-ţi tai venele, nu alta.

Naziştii se prinseseră că era evreu şi îl supuneau la tot felul de cazne, spre disperarea neputincioasă a noastră, martori. Tocmai îl târâseră într-un cimitir, rupseseră nişte cioturi din nişte cruci şi dădeau să-l bată cu ele, când sună telefonul. Uf! Merci, ET!

“Ce faci?” Întrebare-mat, la 5.30 dimineaţa… Pufnesc a râs. Kasparov mută previzibil: “Dormeam!” Îi spun şi că visam. “Ce-ai visat?” “Am visat un evreu.” “Draci! Şi eu visez evrei în fiecare zi!” răspunde repede.

Brusc, mă inundă vechea mea teorie că amiciţiile îndelungate duc la telepatie, la similaritate de gânduri şi, iată, şi de vise, ce revelaţie extraordinară în crucea dimineţii sau mă rog… dar nu apuc să duc descoperirea până la capăt, gura mi-o ia înainte, minunându-se de una singură, pe acute, în casa goală, reverberatoare, la 5.30 dimineaţa: “Serios???” Aber das ist fantastiche!! “D’uh!…” face ET şi râde CAPist (variem un pic, da?). Ok, fine, Oblia is gullible this morning… Grrr.

Şi-aşa am plecat la 2 Mai. Iar ea, ea, marea, era frumoasă, frumoasă! (A se insera aici un zâmbet mai cuprinzător decât toate emoticoanele de gen laolaltă.) De pe dig (à propos, semi-prăbuşit, veţi vedea – sau nu) se etala ca un smarald lichid. M-am întins pe piatra mea, pe care anul trecut am dormit singurul somn sublim din toată viaţa, şi-am stat acolo, Zen, nu ştiu cât timp, la belle noiseuse fâşâia, foşnea, fluiera, şuiera, şoptea, şi nimic altceva.

Muzica pentru orgă compusă de Bach e toată în larg, în rândurile cursive de valuri.

P.S.: Iar Oblia e bicoloră: o jumătate de faţă arsă de soare, cealaltă palidă.

Advertisements

Comments»

1. April - May 2, 2008

au.
doi mai?
smarald lichid?

eu aprilsea exact din pricina acelei nuante de smarald lichid, pe acea plaja si nici o alta, intr-un aprilie 14, intr-o fuga cu colegii in loc de un partial.
smarald lichid zici.
sa fi pus si tu un spoiler la inceput ‘insemnare cu marea’.

2. TheArrow - May 2, 2008

Ah, nu pot sa iti descriu cit de tare te invidiez pentru 2 Mai si mare!! Sa mai scrii, ca macar asa ma mai alin…

3. oblia - May 2, 2008

pt. April & Arrow: ok, stati asha sa turnam si-un pic de apa rece. ca doar de-acum ma stiti idealista. si cum vad eu doar partea roz/smarald, cind vreau. de adaugat, deci, ca era ingrozitor de aglomerat, desi, dupa mine, nu cu lume nashpa, in 2 Mai, si ca Vama era o mi-ze-ri-e, in partea cu locante – inspre bulgari, dar MULT inspre bulgari, ok. revenind la 2 Mai: in loc de parculetzul facut anul trecut in centru se-naltza acum un stabiliment din BCA inca in constructie, iar alimentara de peste drum si intersectie a devenit magazin de gablontzuri si tzoale. pe-astea le-ar bomani orishice vilegiaturist. pe de alta parte, plaja din 2 Mai (de nudisti) s-a marit un pic, iupiiiii!! :)))))) nu stiu cum, dar s-a marit.

eu, cind ma duc la mare, ma duc pentru mare, si-atit. (ok, ok: si pentru hamsii). in ciuda schimbarilor in rau sau aglomeratiei, in 2 Mai inca pot sa ma bucur de mare, iar 2 Mai inca mi-e drag. pentru ca amintiri, da, ca noi toti. 🙂

Pai April inteleg de ce Arrow de peste Atlantic nu ajunge usor in 2 Mai – da’ matale?? Deci, April: a venit vara! A inceput sezonul. Marea ne asteapta. Era rece, ok, dar s-ar fi putut intra o tura fara consecinte majore altele decit bucuria scaldatului. Eu, doar cu picioarele, de data asta. Dar data viitoare, gata: imersiune. Deci da? 🙂

4. AprilSea - May 2, 2008

deci da. aprob pozitiv, coane Fanica.

si n-am ajuns nici anul asta in aprilie la mare. con la proxima, ca tot zic de niste ani. anul trecut cica eram pe-ntii aprilie. am tras un frig s-un vint si o mare in culori turbate… frumos, nu zic, da’ nu puteai tine ochii deschisi, ca iesea caldura 😀

5. alt.L - May 2, 2008

apropo de vise… mi-ai adus aminte de o povestire a lui Garcia Marquez, Ochi de caine albastru, pe care am citit-o acum… aaa, multi ani in urma :). din cate recuperez din memorie, povestea e despre un El si o Ea care se intalnesc in vis, cumva strabatand visele altora (“miroase a fan, iar viseaza X casuta de la tara…”) dar cand se intalnesc in viata de zi cu zi nu reusesc sa se recunoasca… imi aduc aminte ca mi-a placut foarte mult.

relaxare placuta pe piatra ta!

6. oblia - May 3, 2008

pt. April: hi, ce misto! nu cred c-a vazut vreodata marea neagra turbata. m-am tot dus anul trecut si asta: si-n octombrie, si-n decembrie si-n februarie. dar tot calma era. si stii ce fenomen as mai fi vrut sa vad? ala de anul trecut, cind s-a retras marea cu vreo 20 de metri (inclusiv la 2 Mai, ne-a zis gazdoaia).

pt. alt.L: ei, relaxarea placuta pe piatra a fost de 2 ore. m-am intors in urbe in aceeasi zi (spre miorlaiala mea). haaa, am citit “Ochi de caine”. nu-mi venea sa cred ca aia e Marquez stuff!! ai vazut ce maimutza de Borges era? 🙂 dar, ma rog, scrierile de tinerete sunt mereu epigonice… si la case mari. foarte, foarte trista povestea cu nerecunoscutul. de fapt, cred ca putine lucruri mai rele ca asta se pot intimpla uomului.

7. alt.L - May 3, 2008

maimuta de Borges! haha! nici nu mi-a trecut prin cap! parca nu puteau sa se sufere sau nu erau ei? poate Borges cu Sabato? nu mai stiu. dar povestirea, de placut mi-a placut, e inutil sa mai neg acum… 🙂

din misterele internetului: am remarcat ca mi-a intrat comentariul de doua ori. pe-aia cu acum 20 de ani am vrut s-o cenzurez dar nu mi-a iesit 🙂

ce-a mai hideoasa povestire a lui Marquez mi s-a parut “Am venit doar sa dau un telefon”…

scuze, nu mi-am dat seama ca mersul la mare a fost super-rapid. dar cred ca si alea doua ore conteaza, nu?

8. Oblia - May 3, 2008

nu mai stiu daca pe borges se suparase. pe vargas llosa in orice caz, da – pentru una mujer!! lol

am vazut ca wordpressul ti-a publicat comentariul de 2ori, mi-am permis sa sterg dublura. totusi, nu era intru totul dublura? continea ceva cu 20 de ani? a, il mentionai pe dumas, deci. 😉 foarte frumos.

povestirea cu telefonul n-o mai stiu. de altfel, nici n-am citit intreg volumul “Ochi de caine”, pen’ ca il voiam pe marquez asta “normal”, nu pe ala borgesian, ipostaza care nu-l prindea. si-am lasat balta cartea la jumatate. poate the phone story era in cealalta jumatate.

phaaaai mersul la mare n-a fost nici super-rapid, nici mai mult de-o zi 🙂 am plecat pe la 8, am ajuns pe la 13. am stat vreo 2 ore in 2 Mai, 2 in Vama, inca 1 si-un pic in 2 Mai (la papanasi!! :>). am plecat pe la 8, am ajuns in Buc pe la miezul noptii. care va sa zica am stat vreo 7 ore la mare, ceea ce este, pentru mine, inaltzator! 🙂

9. alt.L - May 3, 2008

hehe, mersi! curat Dumas! cu Llosa ai dreptate — marul discordiei a fost Patricia, iar GGM s-a ales cu un ochi vanat (in public!)… Am citit un articol despre asta in The Independent– Best of enemies: The truth behind a 30-year literary feud. E online… Dar parca si cu Ernesto Sabato avea ceva – sau invers 🙂

PAPANASI!!! cu asta m-ai rapus! best spent 7 ore, huh?

10. April - May 3, 2008

papanasi ca astia? http://www.weblog.ro/usercontent/1127/papanasi%20copy.jpg (poza din sept. 2006, terasa, La Dinamo …)

au avut o soarta foarte cruda, acestia. poza e crop, caci furculitele si cutitele erau deja in aer. 😀

11. oblia - May 5, 2008

da, EXACT ca aia!! deoarece tot la Dinamo. :)))) trebuie sa spun insa ca intr-al meu era un fir de par. la carele mie-mi vine sa vomit instant. ET a fost un angel pe pamint (for a change): am facut schimb, a scos firul, a mincat. eu am stat 2 minute sa delete firul din creier, ca incepuse sa traga de stomac in sus, si-am mincat apoi. buni rau! 🙂

alt.L: da’ nu Llosa a fost ala care s-a ales cu ochiul vinat? am citit articolul si nu-mi venea sa cred ca dupa 30 de ani astia tot se mai detesta din cauza acelui episod. macho, domne! 🙂

12. alt.L - May 5, 2008

Nu, ochiul vanat a apartinut lui Marquez. Se pare ca Llosa a calcat in strachini la un moment dat (mai concret, a fugit cu o stewardessa la Stockholm) iar Patricia, nevasta-sa, a plans pe umarul lui Marquez, care era prietenul lor si nasul unuia dintre baieti. Se pare ca Llosa, pana la urma s-a intors la nevasta, a avut o problema cu felul in care Marquez a consolat-o pe Patricia si l-a trosnit la propriu, in public, cu prima ocazie. Si nu si-au mai vorbit de atunci.

Interesant e ca Marquez s-a oprit cu scrisul memoriilor la primul volum, care ajunge pana pe la mijlocul anilor 70 (incidentul a avut loc in ’76), pentru ca nu vrea sa scrie despre asta.

Too much information, I know 🙂

13. Oblia - May 5, 2008

Ahhhh, ce-mi place cind ii birfim pe-astia mari ca pe Iri si Pepe!! :)))))) Totusi, cred ca o sa scrie si volumul II, dar asteapta sa moara Mario, intii. Chiar: cine zici ca moare primul? (stiu, sinistru… dar vrem volumul II al memoriilor, nu?…)

14. alt.L - May 5, 2008

Anyway, Mario e mai tanar cu 10 ani… iar GGM are deja 80 batuti pe muchie. Astea da certuri! Oricum, se pare ca GGM in Memories of My Melancholy Whores a dat de inteles ca s-a mai inmuiat… Eu cred ca a scris volumul doi dar poate nu vrea sa-l faca public deocamdata.
Interesant e ca Llosa tot ii scrie super eseu-prefata cu elogii pentru editia aniversara a romanului 100 de ani de singuratate… Mujeres-mujeres dar literatura e sfanta 🙂

Alta cearta faimoasa se pare ca au avut Norman Mailer si Gore Vidal. De fapt s-au luat de mai multe ori, dar o data Mailer i-a dat un pumn lui Vidal care l-a latit pe jos. Se pare ca de pe podea Vidal a emis faimoasa declaratie: “Words fail Norman Mailer yet again.” Deci. Si astia mari. 🙂

15. alt.L - May 5, 2008

PS. Acum ca aflu tot mai multe despre legatura ta cu muzica ma uit altfel la cum scrii — respectiv cu un adanc si ambiguu a-haa! 🙂
Ma gandesc la Kundera, in special la Testamente Tradate…

16. TheArrow - May 5, 2008

Da, misto birfele. Stau si eu aici in the peanut gallery si particip, chiar daca pasiv :).

17. oblia - May 5, 2008

Daaaa, Llosa e domnos! “Gabo” (ai lui asa-i zic) mai plebeu… 🙂 Da’ ia zi tu: cine moare primii, domnii ori tzaranii? Eeee? Io zic ca vedem volumul 2! (si eu cred ca l-a scris)

He, tare Vidal! 🙂

What do you mean, cu muzica si ambiguul a-haa? Nu-mi dau seama fiindca sunt corigenta la Kundera. N-am citit decit “The Unbearable Lightness of Being” si, desi mi-a placut foarte, foarte, n-am continuat si cu altceva (a, ba da: un volum de povestiri; l-am inceput anul trecut si… a ramas semnul de carte in el pe la jumatate pina in ziua de azi…)

pt. Arrow: peanuts din brown bag? 🙂

Ia, dar scandalul dintre Macedonski si Eminescu cum a fost? Ca ne-au zis la curs, dar am uitat. Isi mai aduce aminte cineva?

18. alt.L - May 6, 2008

mai, eu nu fac previziuni de-astea 🙂 oricum, nu despre doi autori dupa care o sa-mi para rau… 🙂 sa speram ca o sa aiba viata lunga amandoi si sa zicem ca lui Gabo (hehe, nu stiam!) n-o sa-i mai pese si publica si vol II. dar mi se pare f marquezian sa ma gandesc… hai nu mori odata sa aflam si noi care a fost treaba? el a fost mult mai sadic cu personajele lui…

cu muzica si Kundera. Pai, tatal lui Kundera era muzicolog (parca), iar Kundera a avut parte si de o educatie muzicala seriosa (a facut pian). desigur, nu a lasat-o sa se duca pe pustii si de multe ori a incercat sa apropie literatura de muzica. uneori in eseuri, alteori in stil literar. dar vorbeste mult despre muzica si compozitie — cel putin in Testamente tradate asta e o tema care strabate cartea. Incerc sa o aduc cu mine cand vin, cred ca ti-ar placea. Nu stiu daca s-a tradus in romaneste. Eu am citit traducerea in engleza (originalul e in franceza). En tout cas, merita. Kundera din perioada ceha e fascinant, in perioada franceza e.. meh, mai putin Testamente :). Cred ca a scris Testamente cu sufletul greu — printre altele vorbeste si de traduceri ‘macelarite’ si de scriitori care s-au ratat in afara spatiului lor lingvistic si cultural (chiar daca au fost redescoperiti mai tarziu). Ex.:Gombrowicz scriind in poloneza in Argentina. Kundera zice ca Ferdydurke e mult mai bun si reprezentativ pentru existentialism si malaise modern decat Greata lui Sartre, dar Gombrowicz era prea izolat la el in Argentina ca sa poata sa avea impact in Europa. Divaghez..

cred ca scandalul a plecat de la o poezioara publicata de Macedonski in care facea ne-oportun misto de nebunia lui Eminescu. El a negat ca il viza pe Eminescu, dar nevertheless a fost atacat public pentru asta (s-a lasat cu geamuri sparte si parca si ciomege pe spinare). De atunci, plus alte circumstante, ‘nebunia’ lui Eminescu a iesit din dulapul tinut sub lacatel de Maiorescu si a intrat in circuitul public. Eminescu fiind si jurnalist si unul vadit polemic, chestia asta a complicat f tare situatia. Nu stiu prea multe insa. Daca stie cineva, m-ar interesa si pe mine. Veronica o fi avut si ea vreo contributie? Uite asa incep barfele…

TheArrow: hehe, acolo erai! mi s-a parut ca vad o umbra care se strecoara 🙂

Oblia, cred ca am descoperit la mine o forma f interesanta de blogging — by proxy (ca sa nu-i zic parazita 🙂 )

19. Oblia - May 6, 2008

Mai divagheaza, ca cetesc cu ochii larg deschisi 🙂 Si eu am o oarece nemultumire ca Sartre a ajuns pentru multi sa shada pe locul 1, pe podiumul existentialismului. Ce curent fain, in care rusii (nu sovieticii! :P) au avut atit de mult si substantial de spus.

Da, da, parca imi amintesc ca in povestea cu Macedonski era implicat si un topor!!… Era primul curs de literatura romana la care autorii nu ne erau predati impaiati. Romul Munteanu, parca asa-l chema pe prof. Cu par alb-omat si un nas de Mos Craciun. 🙂

Blogging by proxy – ultrapostmodern!! :))))) (trebuie trebuie trebuie sa imi amintesc a cui era filosofia lui proxy.)

20. Oblia - May 6, 2008

Ah, cautind proxy si amintindu-mi vag de Deleuze, am gasit o nebunie de la care nu pot sa ma abtin: “Ergo proxy”, un SF japonez facut in 2006, in care niste roboti infectati cu virusul Cogito si purtind nume de mari folosofi europeni (printre care Deleuze, Kristeva, Derrida) dau ordinea sociala peste cap.
http://en.wikipedia.org/wiki/Proxy_%28Ergo_Proxy%29

Si-acum, mareata intrebare: cind, oare, am sa ajung sa vad filmul asta?? Emoticon in lacrimi tzisnitoare! 😦 Toata minunatiile astea ajung la Romanica la 20 de ani de la lansare, de ce nu traiesc si eu intr-o tara cu mai multe resurse culturale DE AZI?… :(((

21. TheArrow - May 6, 2008

Alt.L, pai asa incepe boala cu bloggingul. Asta din ce-am observat si la mine si la altii. Mai intii stai ore-n sir pe bloguri, dupa aia bagi un piciorus la comentat, il bagi si pe al doilea, apoi te intinzi cu comentariile si intr-un final iti faci si tu blog pentru ca te simti vinovata de sindromul blogging by proxy. Noi asteptam cu rabdare, sa stii 🙂

22. oblia - May 6, 2008

subscriu! 🙂

23. răzvan martzipan - May 6, 2008

până să vezi filmul cela, uită-te la acesta 😀

24. Oblia - May 6, 2008

hahahahaaaaa! multzam! 🙂

25. TheArrow - May 7, 2008

Haha! Mortal! Dementi Monty Python astia.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: