jump to navigation

Angst şi mea culpa, un matinal episod analitic May 2, 2008

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
Tags: , , , , , , , ,
trackback

E dimineaţă şi n-am pâine. Foarte sâcâitor, fiindcă fără mic-dejun nu pot începe o zi. Mă spăl pe faţă (degeaba), mă îmbrac şi ies la Angst. Lumea e toată un abur şi-o placentă, de jur împrejur, merg pe stradă şi curge somnul, trene-trene, de pe mine. Mă leagănă marea încă, binişor, dulcişor.

Intru. Apă, biscuiţi, aaa, pâinea şi un iaurt cu fructe. Îl iau de pe raftul de sus, îl bag în coş, ceva îmi traversează creierul, moluscă buşită de-un soporific ancestral, pun iaurtul la loc, mai fac doi paşi. Pleoooooooosc! Şi fleoşc. Iaurtul pe pardoseală, câţiva stropi vişinii punctează clinic locul crimei.

Ce chestie. O picat iaurtul de pe raft, bre. Hm. Îl ridic şi-l pun unde nimeresc, mai jos. Să nu mai cază. O doamnă de generaţie comme il faut trece pe lângă mine picurând “tz, tz”-uri pedagogice. Eu mă uit la iaurt, mă uit la stropi. N-am nimic la mine, să şterg. Mă mai clatin pe picioare un pic, nu-mi vine nimeni în ajutor, ei, asta e, stropii ca stropii, murdărie, deh, cam naşpa, ce-i de făcut, Doamne, ce grei mi-s ochii, bălăcindu-mă în această dilemă, viaţa e foarte complexă, somnul doborâtor şi omul singur-singurel pe lume, oare ce-i de făcut, a, să-mi iau şi-un Hochland…

Şi-atunci apare EL. Vivace, agil, cu ochi pătrunzător, smead şi cu boneta albă încoronându-i rangul. Rangul de angajat al Angst. Şi zice:

– Bună dimineaţaaaa!… Sunt Ionel Georgescu, angajat al Angst. Eu şi colegii mei de-acolo am văzut că aţi vrut să cumpăraţi iaurtul acesta, v-aţi răzgândit şi l-aţi pus la loc. Dar se pare că nu l-aţi pus bine, fiindcă a căzut şi s-a spart, iată. Aşa este?
– Da, îmi pare rău… eu, vinovată, dar şi uşurată.
– Eh… Regretăm şi noi… Dar trebuie să-l plătiţi oricum, asta e regula casei.
– O, sigur. Sigur că-l plătesc. Greşeala mea.
– Nu face nimic. Mulţumim. Picăturile de pe jos le curăţăm noi acum, nu vă faceţi probleme.
– Bine, mulţumesc.

Aşa zice el, aşa răspund eu. În mintea mea, adică. Fiindcă, în realitate:

– Doamnă!
Mă-ntorc dinspre Hochland spre EL. Care ţinea în mână un iaurţel de lângă ăla mare pe care-l aşezasem la nimereală după fatalu-i accident.
– Doamnă, dumneavoastră ştiţi că nu este voie să băgaţi unghia în produse?!

Molusca a fost înţepată de-o pisică de mare. Se zvârcoleşte în abureala ei soporifică, încă neştiind ce i s-a întâmplat. Veninul o învăluie pe nesimţite. Mă uit bine la iaurţelul acela necunoscut pe care EL mi-l arată cu reproş.

– Doamnă nu aveţi voie să băgaţi unghia în produse!
Eu, adormită, totuşi conştientă că nu m-am dedat la atare barbarie cu unghii şi de-astea, mă uit la ochii sfredelitori ai LUI: are cearcăne, săracul, vai, ce obosit este şi el, Doamne-Doamne, mă uit la gura care toacă nemilos nu mai ştiu ce, mă uit iar la iaurţel. Mititelul, avea o pată de zeamă vişinie pe capac, de la ăsta mare şi spartu’. Iluminată, dau să-i explic şi LUI:

– Dar nu este…
– Doamnă, de ce aţi băgat unghia în produs?!
– Dar nu am…
– Doamnă, aţi băgat unghia şi-aţi spart produsul, doamnă!

E mult prea mitralior pentru mine. Mai încerc, totuşi.
– Uitaţi-vă, vă rog…
– Ce să mă uit, doamnă, nu este voie, înţelegeţi?!
– Jeeesus!…
– Doamnă, nu este voie!!
– Ascultaţi puţin, vă r…
– Ce să ascult, doamnă? V-am văzut! Aţi băgat unghia în produs şi…
Şi dau cu degetul şi şterg pata vişinie.
– Vedeţi? Nu e spart, zic şi zâmbesc.

EL tace. Tace!!… Molusca se destinde, se-ntoarce pe partea cealaltă, dă să facă nani iar. Mă întorc să iau Hochlandul şi să îl bag în coş. Dar EL!… EL mă aşteaptă cu iaurtul cel mare în mână, acum. A-HA!

– Doamnă, dar ăsta ce este?! E spart! Dumneavoastră l-aţi luat!
Hait. Molusca tresare, zvâncneşte. Veninul atacă frontal.
– L-am luat, apoi l-am pus la loc.
– Cum l-aţi pus la loc, doamnă?!
– Nu ştiu, l-am pus la loc. Şi-apoi a căzut.
– Păi cum a căzut doamnă, cum a căzut?! Dumneavoastră l-aţi pus la loc şi el a căzut?!

Molusca s-a deşteptat: acest om este o ţaţă masculină din cea mai periculoasă specie, care de câteva minute mă supune unei infecţii mimetice dintre cele mai ordinare, vezi René Girard, “A Theatre of Envy. William Shaespeare”, întrucât propriul meu ton este acum de ţaţă, iar eu nu sunt ţaţă, în plus am jurat să mă feresc de acest tip de mimetism ca de satana, el fiind sursa tuturor relelor, aşa că e timpul să-i pun punct.

– Nu-mi place tonul dumneavoastră. Ce vreţi de la mine, de fapt?
Bună dimineaţa, moluscă, bună dimineaţa, Oblia!
– Vă rog să-mi spuneţi ce vreţi de la mine.
EL tace.
– Vreţi să îl plătesc?
– Da…
– Foarte bine. Îl plătesc.
Brusc, a apărut o punguţă. EL bagă iaurtul în punguţă.
– Îl duc la casă? întreabă profesionist.
– Duceţi-l la casă.

Îl duce la casă. Şi dispare. Când ajung la casă, îmi vine stupid să plâng ca Bolobocul trezit din somn de ţiuitul sălbatic al vreunei alarme de automobil. Acasă, însă, refac întregul episod şi râd pe-ndelete. Acuza penetrării produsului cu unghia are, clar, imens potenţial dramatic şi legislativ. Să fi strigat el eroic: “Oameni buni, doamna a băgat unghia în produs!!” Să fi împietrit tot magazinul, într-un “Oooooooo” uluit, doamna cu tz-tz-ul să fi leşinat contesin peste standul cu gumă de mestecat şi acadele, să fi bolborosit eu implorări nemernice, lumea toată să se fi albit la faţă, aşteptând implacabil să se facă Dreptate. Prin urmare, să fi rostit EL solemn: “În numele legii, vă acuz, doamnă, de vătămarea produsului cu unghia şi vă condamn direct la 30 de ani de galere!”

Iaurtul accidentat prezintă o fisură laterală de circa 7 centimetri. Prin urmare, consumabil. E gustos, dar are sâmburi de mure. EL şi-ar suge dinţii…

În ce mă priveşte, nu-mi plac murele. L-am băgat în frigider ca la morgă.

A! Şi promit să nu mai ies din casă necofeinizată.

Advertisements

Comments»

1. Sorin - May 2, 2008

Macar aveai unghiuta mai maricica?Ca daca tot ai luat cu unghia macar sa fi fost o portie consistenta:)))

2. Oblia - May 2, 2008

LOL dar NU am luat cu unghia!!! :))) cum naiba sa fac asa ceva – eu?? nu stiu ce naiba i-a casunat aluia pe ideea de unghie. evident ca n-am unghii lungi (cine care-a cintat vreodata la un instrument de coarde are?), detest chestia asta.

3. coloriciul - May 2, 2008

Eh..macar tu te-ai ales cu un iaurt…Eu am daramat cu marginea paltonului o sticla de vin ( slava cerului ca nu era de whiskey) si m-a alergat bodyguardul cu gatul ciobit tot magazinul dupa ce agreeasem politicos sa o platesc. Cand l-am vazut cu ce privire de maniac ma alerga si cu ciobul amenintator spre mine l-am rugat sa nu ma mai urmareasca. A zis bine si mi-a trantit ciobul in cos :))) Consternata ca mi-as putea taia venele in ditai ciobul ii zic sa-l ia inapoi ca eu nu ma plimb cu el in cos asa. L-a dus la casa si apoi m-a urmarit prin magazin si a pandit la casa sa fie siguuuuuuur ca-l platesc. Well I just loooove Angst !!!

4. oblia - May 3, 2008

Aaa, chestia de petrecea tot la Angst? Hmmm…

5. Zaza - May 3, 2008

*rire agricole*

6. Oblia - May 3, 2008

mda… 🙂

7. răzvan martzipan - May 5, 2008

sugestie oblică: cum, marţea şi vinerea încă vreo 2-3 săptămâni de-acum încolo, mai am treburi peste drum de tine începând cu matinala oră 8, mă ofer voluntar să-ţi aduc pâine, numai să nu te mai şi anume care este cerţi cu asemenea gigei 🙂

8. Oblia - May 5, 2008

oooo, dar mi-am promis ca NU mai pun piciorul in acel angst! deci nu voi avea nicicind ocazia sa-l revad pe prezumtivul ionel georgescu care este. vai, vai… he, multzam mult de oferta 🙂 azi am fost la carrefour si mi-am luat una. o sa ma tina vreo 5 zile, deci ok, deocamdata 🙂

9. Gratiela - May 12, 2008

:)) da’ ce angajati CSI au astia la Angst!

10. Oblia - May 12, 2008

nu-s sigura ca stiu ce-i CSI, dar banuiesc ca inseamna Customer Service Imps. am nimerit-o, da? 😉

11. Gratiela - May 12, 2008

CSI = Crime Scene Investigation. Un set de seriale (politiste) de mare succes prin toata lumea (CSI: Miami, CSI: NY, CSI: Las Vegas. Io mis mare fan. Banuiam eu ca televisionless cum te afli nu o sa stii ce-i aia 🙂 deci you weren’t even close DAR… tot postul tau e bun de episod CSI. Parca mi-l si imaginam pe individ cum iti ia amprentele si “swabs you” (prelevare probe ADN). Intregul raion de lactate devine a Crime Scene Investigation. CSI: Angst Yoghourt sau “Cine-a’nfipt unghia’n iaurt” sau “Iaurturi Ravasite” 🙂 Poate ar trebui sa colaborezi la scenarii, sint convinsa ca asa ar fi (mai) inteligente si mai hazoase.

12. Gratiela - May 12, 2008

oh, and it just occured to me… maybe there IS something in a name… poate ca there is some transferred angst from the name to the personnel

13. Oblia - May 12, 2008

hahahaha! da, da, vizualizez: cu banda galbena, cu amprente, cu alarme si girofaruri. acuma, de angst nu vreau sa ma iau decit cit sa spun ca ionelul a fost nenecesar de agresiv. caci mea culpa, cum am precizat, exista: nu am asezat iaurtul la loc bine si-a cazut, iar dupa aceea n-am stiut ce sa fac, cui sa ma adresez (nu-i vorba, ca nici n-a venit nimeni in intimpinare, vreun minut) si l-am pus aiurea. dar din cauza acelui ionel eu la acest angst de linga mine NU mai merg. desi restul personalului (cu o exceptie) a fost totdeauna amabil.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: