jump to navigation

Papilocvii April 24, 2008

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
Tags: , , ,
trackback

Dacă există pe lumea asta un singur gem care să ilustreze în mod desăvârşit spleenul englezesc, acela este magiunul de prune.

~ ~ ~

Combinaţia dintre gustul magiunului de prune şi cel al laptelui e ca singura scatoalcă administrată vreodată de bunicul cu barbă albă nepoţelului pe care-l adoră .

Gândindu-mă la dulciuri care exploatează această tachinare gustativă aproape unheimlich, doar banalul orez cu lapte (şi cu magiun de prune on top, desigur) îmi vine-n minte.

Magiunul – sarcastic, amărui ca un mag rătăcitor, şi candida, scăldata-n platitudini domesticitate a laptelui.

Advertisements

Comments»

1. TheArrow - April 24, 2008

Gemul de pune este an absolute favorite for me; nimic nu-mi aduce aminte de casa si ai mei mai mult. Ce interesant ca tu il asociezi cu spleenul englezesc. Din pacate, tocmai am terminat borcanul pe care l-am adus… Nu stiu de lapte (ca io lapte beau doar in cafea), dar mie mi se pare ca gemul de prune se potriveste perfect cu cacao (facuta cu apa) :).

2. oblia - April 24, 2008

oh, really?? nu pot sa-mi imaginez nimic altceva lichid mai potrivit pentru magiun decit laptele. try it, it’s divine!! 🙂 asa se topesc si se contopesc, mmmmm, mnia-mnia!! MNIA! 🙂

3. TheArrow - April 24, 2008

Nu am o explicatie rationala, dar laptele by itself imi provoaca o mare greata :). (sorry) Una dintre cele mai misto amintiri din copilarie pt. mine e o data cind am mincat un corn din ala de 1 leu (daca mai tii minte), dat putin prin flacara de la aragaz, cu gem de prune proaspat facut si o cana de cacao olandeza. MMMMMMMMMMM 🙂

4. răzvan martzipan - April 24, 2008

să fie toată această discuţie pentru că e post? 😀

5. TheArrow - April 24, 2008

Eu n-am scuza, ca n-am tinut. I stuffed my face cu tot ce mi-a cazut in mina, respectiv multe bomboane si, nu mai departe de azi dimineata, 2 donuts 🙂 Noroc ca ma duc la sala si ca in general I skip dinner ca sa compensez cumva valurile de calorii de peste zi. Da’ stii cum e: vrei ce n-ai, respectiv gem de prune :).

6. Oblia - April 25, 2008

Cacao fara lapte?? vaaai vaaaaai… 🙂 (eu tocmai am terminat una)

7. alexedi - April 25, 2008

AUALEEEEU DA. lapte. o felie de magiun de prune cu paine SI UNT. si clar, bunici. bunici lapte magiun unt.

8. Barbosu Eugen - April 25, 2008

Combinaţia dintre gustul magiunului de prune şi cel al laptelui e ca vinul cu strugurii (just kiddin’) :p
combinatia de care spui tu e atat de dulce ca pe mine efectiv ma dor dintii de la ea, de aia nici n-am mai incercat de multa vreme combinatia…letala :p

9. răzvan martzipan - April 25, 2008

ca saă mai temperăm niţel lucrurile – dulceţa de struguri şi nuci sau de piersici sau de vişine ori cireşe… cu unt din ăla bun… desigur, nelipsitele prăjiturici cu vişine 😉 cacao cu lapte şi biscuiţi din ăia mai crocanţi sau spriţaţi care se înmoaie frumos şi se umflă mătăhălos de-i alergi cu linguriţa prin cană… laptele musai să aibă caimac… sau… vin alb dulce / demi-dulce cu cozonac cu stafide multe şi zahăr din belşug… şi nu în ultimul rând, tradiţionala pască – plină de brânză dulce şi mustind de aceeaşi puzderie de stafide… 😀

mai zic? 😛

10. Oblia - April 25, 2008

pt. alexedi: magiunul + lapte-i mai fain la tine :))) la mine e fara bunici, in schema asta.

pt. eugen: cum, mai,dulce? ca magiunul asta e dulce-amarui. iar laptele neindulcit nu e dulce. adica e dulce, dar nu e dulce. nu te-nteleg 🙂

pt. martzipan: isi asteptam interventia! 🙂 dar speram sa nu fie ubicuele prajiturici cu visine in ea… 😉 dulceata de nuci – whoaaaaaa!!! sau aia de cirese albe. laptele fara caimac, ma scuzati, e non-ecologic si copiii din somalia mor de foame, stiu, dar eu il arunc la gunoi, oooooof ce ingrata sunt. pasca cu viiiiin. martzipane. esti cel mai pofticios de pe-aci, cind iti deschizi tu portofoliul incepe marea salivatziune LOL nu mai zice, gata 🙂

11. Zaza - April 25, 2008

Gem de caise cu sâmburi de midgale de la Mândra plus homemade butter & bread plus o cacao cu lapte din aia groasă şi cu pieliţă pe deasupra is probably as good as raw sex.

The downside: tot aşa de probabil este să ajungi cu elan cât Brazilia.

12. răzvan martzipan - April 25, 2008

de din vale de după cerete-ul meu grăim doamnă zaza către tine: cine este Mândra, cu ce se ocupă ea, cum se poate procura mai sus-inculpatul gem migadliu şi dacă da, de ce?

la capitulul “homemade goodies” e tricky… mai ales partea cu pâinea şi untul (o kakaolú kremalí mai putem încropi – oricum, teşekür ederim, zaza) 😉

pentru domniţa oblia, recunosc, pofticiosu şi degrabă îngurgitătoriu de bunătăţuri mă aflu, deşi, dacă vă spun cât am în talie, presimt că voi deveni cel mai detestat ins de scrie pe jurnalul tău virtual…

p.s.: asta aşa, ca să-i fac un pic în ciudă şi zazei – şansele ca eu să ajung cât Brasil sunt minime, indiferent de cât elan şi zel aş depune întru înfulecăciunea-mi îmbuibatoricească 😉

13. oblia - April 25, 2008

pt. Zaza: mmmmmm! 🙂 la simburi de migdale in special. no, pai doar nu maninci in fiecare zi (sa ajungi brazilia), ca atunci se duce chichireaza. bunica ta face homemade butter? cum? adica are … cum ii zice… pisau? nu, nu-i zice pisau. de-ala in care se bate untul, u know what i’m talking about.

pt. martzipan: eu stiu ca esti tzir, ca te-am vazut in foto 🙂 dar de-abia acum am facut legatura cu cit maninci… indeed: mi-e tare ciuda pe astia ca tine care halesc pe cinste si ramin tziri. viata nu e dreapta.

14. Zaza - April 25, 2008

Se cheamă untar parcă, prin Ardeal, dar eu ştiu de barratte 😉 Sorry.

Bunică-mea nu face unt de casă, normal. Dar luăm din Floreasca, o nebunie, de la cucoana grasă din fundul pieţii, as expected. 🙂

Nu domne, viaţa nu e dreaptă. Dacă mă pisaţi, dau reţeta, deşi trebuie apă de var. Heh.

15. April - April 26, 2008

trebuie apa de var.
cred ca-i tot o treaba zonala asta cu caisele cu simburi de migdale, Zaza, ce zici?! sau cu nuci coapte si bagate-n gem.
l-am facut prima data in 93. in loc sa-nvat, in sesiune, stateam de angarale d-astea cu gemuri de caise, sub stricta supraveghere a bunicii mele, pe atunci inca aveam.
si mi-a iesit. chihlimbariu la culoare, si bun de nu-ti venea sa crezi. singur la parinti, insa, de atunci nu s-a mai reeditat. sau, cum ar zice taica-miu “a doua oara nu-l mai gresesti asa de bun”.
dar gratie apei de var (oare de unde-oi fi avut atunci chestia asta?!), au ramas caisele.. cum sa zic.. jumatati aproape intregi. era o gema, nu un gem. lucea auriu si cadea gros si bulgaros, caisele erau, cum zic, jumatati, si ele la origine nu erau coapte de magiun, erau numai bune. curatate de pielita.. eheii…..

16. Sorin - April 26, 2008

Maginul trebuie servit fierbinte ,luat direct din ceaun,unde a fiert timp de cateva ore bunicele si pus direct pe o felie de paine taraneasca,si asta aburinda,logic cu unt..

17. răzvan martzipan - April 26, 2008

😛

well… my dear oblia, life’s a beach and the u dive 😉

p.s.: la cele 40 de kile ale mele fac doar nişte cerculeţe micuţe, aşa… ripples 😉

18. Barbosu Eugen - April 26, 2008

aha, pai (vorba lui taica-meu cand era beat: “PAI…” :p ) eu am considerat un gem acolo, nu acest dulce-amarui de care spui tu; parca aveam obiceiul sa pun zahar si in lapte cred ca…nu mai stiu sigur cum preparam conglomeratul ca-s mai mult de 10 ani de-atunci, ideea era ca mi se corodau dintii :p

19. vera cimpeanu - April 26, 2008

oblia – ii zice ‘putinei’. Si operatiunea dureaza la nesfirsirea domnului. Tu nu cred ca ai incerca mai mult de o data. Eu am incercat o data si mi-a ajuns, ca si cozonacii, piinea de casa. tocatul carnii cu satirul si nu cu robotul, etc. Nu mai sint oameni ca in generatia parintilor si bunicilor nostri. Noi, toti niste prapaditi si niste spoilt-zi, ne laudam cind facem un fricando pe zapada sau somon cu cepes. Aiurea-n tramvai. Cum zici, STATUIE maica-tii si tuturor bunicilor si mamelor pomenite pe acest blog. Fi-mea se milogeste sa ii fac piftie de pui si io zic: stai sa trimit un mail si sa termin raportul. Si sper sa uite.

20. oblia - April 27, 2008

da, “putinei”, asa, asa. in rest, april ai scris foarte frumos de gemul ala, dar va rog, haideti, e sfirstiul primei zile de Paste, sa nu mai vorbim de mincare acum… vreo 6 luni, macar… 🙂 jesus!… 🙂

21. vera cimpeanu - April 28, 2008

oblia- Domne, pai inteleg ca scapi usor anu asta de Pasti. Daca tu, inainte de prinzul de luni, zici ‘sa nu mai vorbim de mincare’, gindesc ca ai incheiat deja. Da’ prinzul de azi? Da CINA de diseara? Da miine? Ca ie si miine Pastele si unii nu scapa pina miercuri.
De acord cu vorba buna despre profesori. Dupa mame, bunici si unii tatzi, in adevar vin profesorii buni. Care pot, sau nu, sa-ti fie formal profesori, dar au efectul de=l descrieti dumneata acolo (ca vedeti, am propensitate sa raspund nu tocmai la postul cu pricina). Oare de ce poporul roman simtzeste nevoia de atita ezageratiune in kestia cu mincatul de Pasti si Craciun? Beyond toxina datorata lipsurilor din anii ’80? Aud?

22. oblia - April 29, 2008

Nu stiu Vera de unde hulpaveala asta de vikingi flaminzi, dar ma ucide. Cu sanatatea, la propriu. Eu la cina de luni am zis pas, iar azi am zis pas la prinz. Nu se face si nu e convivial, but my stomach rules so when it says no it has to be no. Ca altfel se-ntimpla chestii… 😦


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: