jump to navigation

Grafice April 8, 2008

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
Tags: ,
trackback

Un gând din pre-somn pe care am reuşit, totuşi, să mi-l amintesc, zilele trecute, arăta ca un pie chart şi ilustra următorul fapt: când minţi, te divizezi. Exact ca un hard de computer care, se ştie, trebuie “optimizat” periodic. Izolezi un ceva, un “tu” din tine intră în carantină , îl separi de întreg (ei, da, poate fragmentându-ţi integritatea) ca pe un ciotuleţ de viaţă, ca pe un muguraş de braţ, cum mai au embrionii “greşiţi”… Şi rămâne acolo, poate dezvoltându-şi propriile arabescuri, în orice caz inexistente pentru cei minţiţi.

Mă-ntreb cum ar arăta pie chart-ul confesorilor de despoţi, ăia “sworn to secrecy” şi care nici sub tortură nu dezvăluiau ce ştiau despre stăpânii lor. Sau cum ar arăta pie chart-ul deţinuţilor politici, care, numai în contextul puşcăriei, darămite al vieţii lor întregi, zice-se că trebuiau să aibă trei variante de realitate: una pentru anchetă, alta pentru celulă şi a treia numai şi numai pentru ei înşişi.

“Şi îşi luă secretele cu el în mormânt” – final de capitol sau roman cu care de-alde Balzac, Stendhal sau viaţa şi-au frustrat adesea cititorii.

Advertisements

Comments»

1. G. - April 8, 2008

ia pune de-o leapsa “aveti secrete de luat cu voi in marmant? daca da, varsati aici!” :-)))))))))))))))

pie chart-ul asta ar fi un soi de fag-bradul tau de la cheia.

cu tot riscul divizarii, e nevoie de minciuna; minciuna utilitara.

2. răzvan martzipan - April 8, 2008

1. păi vezi că tot îţi aduci aminte câte una şi alta?

2. dincolo de simpla curiozitate, de ce ai vrea să ştii cum arată atari mostre schizoide?

3. nu cu mult în urmă vorbeai despre ipocrizie şi “minciunelele de serviciu sau de control”, ca să le zic aşa. alea oare nu te scindeaza?

4. ce să fie cu preocuparea asta pentru sinceritate de îşi iţeşte urechiuşele aşa, în ultima vreme, de pe ici, de pe colo?

3. Oblia - April 8, 2008

pt. G: o, da, e nevoie. nu cred ca leapsa asta ar fi o idee buna. in definitiv, unele chestii chiar sunt de luat in mormant. as baga un zimbet aici, da’ mi-e ca nu se asorteaza cu “mormint”. cu-cum zici? cum ca fag-bradul meu de la cheia?

pt. martzipan: pai pe-asta mi-am adus-o aminte fiindca am notat-o… 😦 altfel, traiasca senilitatea! da, cred ca orice minciunica te scindeaza, dar mai cred ca unele asemenea scindari se inchid in timp scurt (in vreme ce altele, in ani sau niciodata); minciunile au si ele viata lor, nu? 🙂 preocuparea pentru sinceritate am avut-o dintotdeauna, eu sunt de parere ca tot ce putem face mai bine sau cu sens pe lume este sa ne cunoastem pe noi insine, cu maxima auto-sinceritate – daca nu mai facem asta, suntem impaiatzi, amin. si eu asta incerc sa fac. o idee de-a dreptul batrina, de fapt: nosce te ipsum, ete! 🙂

4. G. - April 8, 2008

* leapsa era o gluma (cam sinistrutza,ce-i drept, avand in vedere ca am asociat-o cu mormantul) 🙂 cei ce vor sa spuna secretele “acelea” sa mearga la scorbura din “In The Mood For Love” 🙂

* fagbradul tau de la cheia era un tot, cu farmecul lui, iar minciunelele (una pentru anchetă, alta pentru celulă şi a treia numai şi numai pentru ei înşişi) le-am vazut impletite asa, sprijinindu-se una pe alta, cu scopul nobil de a-i ajuta sa reziste. ce vrei tu daca eu vad frumosul din… minciuni? 🙂

* si ce facem cu minciuna prin omisiune? cu cea utilitara cred/sper ca esti de acord ca e necesara.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: