jump to navigation

Povestea lui EV1, o bravă maşinuţă April 1, 2008

Posted by oblia in Uncategorized.
Tags: , , , , , , , , ,
trackback

[Doamnelor, domnilor, mă bucur să vă prezint prima special guest a acestui blog: L. comentează documentarul “Who Killed the Electric Car?” (2006, regia Chris Paine), despre care vorbeşte şi Wiki aici.

L., te rog mult să fii amfitrioana comentatorilor on this one, bine?
Lectură plăcută!
Oblia]

So, who killed the electric car? Industria auto, incompetenţa unor funcţionari, “lipsa de voinţă politică,” un lobby puternic pro maşini mari şi pe benzină, etc. Povestea e pe alocuri deprimantă, dar partea care mi-a plăcut cel mai tare e că la sfârşit nu te lasă cu o senzaţie de gloom & doom, ci cu una de optimism. Pe bune.

Povestea se petrece în Califonia anilor ‘90, iar mica eroină tragică e EV1, o maşină electrică construită de General Motors. Situaţia poluării devenise atât de acută (aer irespirabil la propriu), încât o agenţie guvernamentală, California Air Resources Board, i-a obligat pe marii producători de maşini să investească în proiecte alternative. Ideea era să se găsească o soluţie pentru rezolvarea problemei poluării şi (în perspectivă) a dependenţei de benzină. Iar GM-ul a construit, de nevoie, un model numit EV1.

Maşina arăta f simpatic, mergea pe baterie, deci avea zero emisii, necesita minimă mentenanţă (da, cuvântul există!), şi era f silenţioasă. Cred că mai avea şi alte calităţi, dar pe-astea mi le aduc aminte… Au construit 800 de astfel de maşini şi au avut un succes uluitor. The catch însă a fost că nu le-au vândut, ci le-au dat în lease. În SUA, lease înseamnă că după un anumit număr de luni (contractele obişnuite sunt pe 3-4 ani) ori returnezi maşina, ori o cumperi la ce se numeşte “valoare reziduală” (cât a mai rămas de plată din preţul de pe contract după ce scazi lease-ul).

În timp, au rezolvat tot felul de chestii, cum ar fi baterii cu viaţă mai lungă, etc. Încărcarea se făcea uşor şi de obicei “un plin” te ţinea cel puţin 100 mile (~160km), ceea ce pentru nevoi zilnice era f. bine. Bref, maşina a avut un succes la care GM nu s-a aşteptat. Până şi Tom Hanks i-a făcut o reclamă nebună în emisiunea lui Jay Leno. Singura problemă a fost că maşina era prea bună… Prea economicoasă (costuri de întreţinere aproape zero), prea silenţioasă, prea “mică” – adica standard european! Într-adevăr, până la urmă mergea pe curent şi ăla vine tot din resurse naturale… Dar cu baterii cu viaţă mai lungă şi alte inovaţii, tot ieşea mai bine decât una pe bezină.

Ce te faci însă cu o întreagă industrie auto care devine “obsoletă” (aşa e, cuvântul nu există în ro!)? Ce te faci cu producătorii de ulei, aditivi, filtre de ulei, etc.? Ca să nu mai vorbim de benzina însăşi? Şi ce te faci dacă persoane importante din guvern sunt în tot felul de board-uri fix în industriile incriminate? Şi aici au început să se agite spiritele, iar GM a început să comploteze să-şi omoare odrasla.

N-ai văzut aşa pruncucidere. It was painful to watch. Au început prin a boicota construirea staţiilor de alimentare (în caz că vrei să pleci la drum lung şi nu mai poţi să o bagi în priză la tine în garaj – it was that simple!). Apoi au zis că nu există cereri pentru maşini. Imediat câteva mii de oameni au depus cerere că vor să cumpere maşina pe loc! Între timp, i se dusese vestea prin word-of-mouth şi lumea începuse să se intereseze la GM şi să ceară maşini. Asta în condiţiile în care GM aproape că i-a făcut contra-reclamă.

Ăştia cu lease-ul s-au organizat (asta mi-a plăcut foarte tare!). N-au vrut să dea maşinile înapoi când s-a terminat lease-ul. I-au implorat să îi lase să le cumpere. Au făcut demostraţii şi “vigils” la poarta GM-ului, petiţii pe la mai marii dregători, etc. Gândeşte-te că GM-ul a pus în mişcare o întreagă maşinărie de PR, ca să arate de ce maşinile astea nu sunt bune, iar oamenii ăia (wannabe owners) stăteau pe marginea drumului cu pancarte de carton şi texte scrise de mână ca să-i contracareze. Degeaba. GM le-a luat înapoi şi le-a concatenat pe toate.

Să-i vezi pe oamenii ăia cum sufereau când le-au luat maşinile era incredibil. Şi cum PR-ul de la GM zicea că nici vorbă să le distrugă, iar grupul de foşti “leaseri” au închiriat un avion mic şi au survolat facilitatea GM, unde au filmat cum aproape 800 de maşini frumuşele şi în stare de funcţionare perfectă au fost concatenate şi făcute fiare vechi. E incredibil cât de tare şi-au dorit pur şi simplu să le şteargă de pe faţa pământului şi să se uite că au existat… Că n-au putut să explice de ce le-au distrus şi nu le-au vândut celor care le luaseră în lease iniţial.

Acum mai există doar câteva prin o mână de muzee. Dar nu mai au motor, baterie… sunt doar caroseriile.

The end? Not really. Foştii deţinători de EV1 au format echipă (o organizaţie numită symbolic Plug-In America) şi au început să acţioneze serios. Pe mine cel mai tare m-a impresionat cum o mână de oameni nu s-au lăsat intimidaţi de how much money rules. Tipa care a pornit toată mişcarea devenită ulterior Plug-In America fusese intern (!) la GM. Şi maşina asta i s-a părut o cauză bună pt care să lupte şi n-a oprit-o nimic. Activismul la americani e mare lucru. Nu aşteaptă nimeni “să se facă ceva”. Au un interes, un ideal, o problemă – se asociază cu alţii ca ei şi încep să combată: sistemul, prejudecăţile, pe cei care i-ar putea strivi, etc. Plug-In America au început să lucreze cu politicieni, oameni de ştiinţă şi alţii care pot să-i ajute să revigoreze ideea şi proiectul.

Odată ce o idee bună începe să circule devine f greu de oprit. Nici conceptul, nici tehnologia n-au mai putut fi oprite (de ex. conceptul de hibrid e f răspândit acum), aşa că urmează un nou documentar: “Who saved the electric car?” Fingers crossed on this one!

Advertisements

Comments»

1. alt.L - April 2, 2008

Sigur, raspund cu placere (daca e cazul 🙂 )… Multumesc de gazduire!

2. Oblia - April 2, 2008

Pai eu multumesc de contributie! 🙂

3. ameţitul - April 2, 2008

mi-amintesc c-am citit de ea prin 97…
toţi o lăudau, mai ales coeficientul aerodinamic.
Dar… “the oil barons…” 😦

4. G. - April 2, 2008

multumim de post-ul asta f. interesant si mai mult decat credibil!
si daca vrem exemple de politicieni care produc pe banda taxe si legi pentru a-si dezvolta propriile afacerile cu mashini, avem si noi un premier. cum procedam? :-).

5. alt.L - April 2, 2008

pt. ametitul: da, din pacate 😦 Dar uite ca s-a luat cineva de ei 🙂 Acum modelele hibrid sunt destul raspandite (Toyota Prius mai ales). In documentar comenteaza si de ce solutia cu hidrogen ca sursa alternativa e mai problematica decat cea cu baterie/curent electric. Si da, din cate am inteles era o masina exceptionala.

pt G.: multumesc! Cat despre intrebarea ta, hmm… m-ai incuiat. E prea complicata pentru mine 🙂

6. *trender - May 27, 2008

Inca o data este dovedita puterea consumatorului, a Word of Mouth Marketingului si a “brand evanghelistilor” care pot ridica sau dobori un produs. Un articol intresant, nu stiam aceasta poveste.
America este oricum la polul opus fata de Romania si cele doua piete nu seamana aproape deloc. Ca exemplu succesul pe care il are WOMM la ei (www.bzzagent.com) si scepticismul cu care este privita aceasta metoda de promovare la noi (www.trender.ro)

7. alt. L - May 27, 2008

pt. trender: Sunt de acord ca “word of mouth” are o putere mai mare decat i se atribuie in general, mai ales acum cand termenul s-a extins si la comunicarea online.

Intr-adevar, GM a vandut mai mult prin word-of-mouth decat prin publicitatea propriu zisa (care a fost f nefericit aleasa) — in total au fost 800 de bucati (deci un numar relativ neglijabil, de aceea le-a fost si simplu sa omoare proiectul). Cum spuneam, GM au proiectat si construit masina asta ca sa se conformeze unei prevederi legale (trebuiau sa investeasca un oarecare procent in proiecte care sa foloseasca surse alternative de combustibil, deci au facut-o de nevoie…) iar toata povestea nu s-a aflat cu adevarat decat prin acest documentar (in 2006)… Nu-mi dau seama cat a functionat ‘word-of-mouth’ cu adevarat… Poate in California, dar in New Jersey (pe coasta cealalta) nu avea nimeni habar ca a existat o asemenea masina — in afara de cei care au vazut emisiunea lui Jay Leno, desigur 🙂

Cum spuneam, proiectul de a salva masina de fapt a esuat 😦 pentru ca toate masinile au fost distruse pana la urma. Oricat de mult s-au straduit consumatorii nu au putut face nimic.

In cazul lui EV1 insa cred ca mai important a fost activismul consumatorilor (adica o energie si o dedicatie extraordinare care depaseau simpla recomandare catre prieteni si cunoscuti) si care pana la urma a rezultat intr-o asociatie a carei misiune e sa promoveze (*advocate*) folosirea surselor de combustibil alternative (respectiv, electricitate).

In concluzie, dupa modelul de mai sus cred ca word-of-mouth s-ar putea sa fie depasit (si in advertising) de affective marketing (sau lovemarks) sau chiar brand activism… Din cate am observat, consumatorii incep tot mai mult sa-si puna problema de unde provin produsele, cum au fost manufacturate, de catre cine, ce resurse folosesc, care este politica de ‘social responsibility’ sau (dupa caz) de protectie a mediului a companiilor producatoare etc.

8. ovidiu - May 29, 2008

merci de respuns,
sa aperam ca si consumatorii romani vor deveni (asa cum spui) sensibili la ceea ce vrea sa ne vind publicitatea.

in aceasta idee te astept pe trender 🙂
ovidiu

9. alt.L - May 29, 2008

pt ovidiu: cu placere. da, si eu sper ca oamenii vor deveni mai atenti la ce cumpara, de ce si de la cine… sper si ca vom avea studii de piata care sa ne lamureasca.

Mersi de invitatie. M-am uitat un pic pe site. O sa-l explorez mai cu atentie cat de curand. Cu riscul de a te dezamagi, trebuie sa recunosc insa ca eu sunt un pic anti-consumerista 🙂 In masura in care imi permit, desigur.

10. m p - June 19, 2008

nu cred ca nu mai exista o copie a proiectului respectivei masini electrice,problema e ca e in seiful de la casa alba si numai un singur om o poate face publica si nu o va face niciodata fiindca e mason si nu misca in front:::)))

11. calatoare - June 19, 2008

m p: a, cred ca o copie a proiectului exista chiar la GM. Eu ma refeream la ce mai e disponibil pentru public: nişte caroserii. Cred ca or sa se reintoarca la proiect, mai ales ca varianta cu hidrogenul pare sa fie foarte problematica.
Nota: calatoare = alt.L

12. I. - June 19, 2008

pt. m p: george dubya mason? ce, s-a prostit si masoneria??

13. laurent - September 25, 2008

nu s a prostit masoneria,si a dat seama ca poate sa scoata extrem de multi bani din asta si nu m ar mira sa faca statii de incarcare baterii si pe Luna,la cat sunt de perversi,
problema e fiabilitatea extrema a componentelor,lipsa vibratiilor motorului pe benzina isi spune cuvantul,cutia de viteze construita pe principiul ceasului mecanic cu roti dintate extrem de usoare si rezistente la frictiune ramane un secret bine pazit,cineva a desfacut o astfel de cutie si a zis ca cel mai mare atuu al masinii era cutia de viteze in fapt si nu restul masinii.lichidul din ea aducea cu siliconul dar era foarte rezistent si foartecurat chiar si dupa o folosire indelungata de mii de kilometri.,practic nu era nevoie sa l schimbi cativa ani buni si nici sa completezi.

14. alt.L - October 8, 2008

la cat de buna era masinuta aia cine o readuce pe piata chiar merita sa scoata bani din asta. deocamdata insa se fac presiuni (si cred ca s-a si aprobat) un plan de emergency drilling in rezervatiile din Alaska . si pt ca publicul sa inghita cu constiinta mai usoara chestia asta, vad ca se trece la epitete cinice precum ‘friendly drilling’ (nu exista asa ceva: you drill, you kill).


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: