jump to navigation

Îmblânzirea (foarte temporară a) Bolobocului March 15, 2008

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
Tags: , , ,
trackback

Nu că l-aş pastişa pe maestrul Albionului fiindcă Bolobocul ar fi o scorpie (mică). Că nu e. Doar că, dacă cu Bubulină te poţi lăsa pe tânjală, fără alergături si vigilenţă maximă, prăbuşindu-te pe-o canapea şi aberând la greu despre balauri, prinţese şi castele, ca să-l întreţii mulţumitor, cu Bolobocul trebuie să fii constant en garde. El e mult mai hands-on, mai de acţiune, mai puţin abstractizant. Trebuie să apuce. Să răsucească, să tragă, să smulgă, să smucească. Ca să se convingă cum stă treaba de fapt pe lumea asta înconjurătoare.

Bunăoară, sub atenta supraveghere a subsemnatei de mătuşă-sa, cotrobăia acum două duminici prin dulăpiorul cu medicamente. Când a trecut de la aspirine la pilule clasificate dincolo de limitele expertizei mele medicale, şi de la pipăit la desfăcut, mi-am adus aminte de preceptul-cheie al educării Bolobocului, apud Buni: “nu trebuie să-i spui ‘nu!’ Când face ceva aiurea, trebuie să-i distragi atenţia. Să-i propui altceva. Să-i faci tu program, că dacă ajungi să-ţi facă el ţie, ai încurcat-o!…”

Cu “nu” strangulat în gâtlej, nu prea ştiam ce altceva să îi propun, în vreme ce pe-o pastilă necunoscută, deci periculoasă, tocmai o păştea dezvirginarea. Spre norocul meu, însă, omuleţul a lăsat-o baltă într-o clipită, atras de altceva: beţişoarele de curăţat urechi. Excelentă idee! Premieră pentru Oblia: “Hai, vrei să te curăţ în urechiuşe?” În secunda doi, Bolobocul pornise bălăbănindu-se decis pe picioruţe şi n-am avut decât a-l urma, trasă ca de lesă de hotărârea lui.

Când am dat colţul mesei, micul dar redutabilul buldozer, spaima familei, era lipit de scaun ca plăcinta de tavă. Pe jumătate culcat pe el, cu capul într-o parte, cu mâinile regulamentar lăsate pe lângă corp. Cum s-ar prăbuşi un om de-al muncii pe masa de masaj, la sfârşitul ostenelii de-o zi. Singura mişcare perceptibilă era cea de la colţul ochiului. Care mă pândea, în aşteptarea deliciului tactil. Şi-n acompaniamentul amintirilor lui Cucu: “Aşa făceam şi noi. Când ne curăţa mama în urechi, aşa ne plăceaaa, nu mişcam. Smirnă stăteam!”

Şi-apoi viaţa cu Bolobocul a revenit la normal. De data asta, însă, nu am făcut febră musculară.

Advertisements

Comments»

1. G. - March 15, 2008

altii urla ca arsi la operatiunea asta, deci Bolobocul e deja imblanzit 🙂 tu cred ca ai participat la ora de dresaj 🙂

2. Zaza - March 16, 2008

Oh, ce copil cuminte!

3. oblia - March 16, 2008

pt. G: imblinzit de propria senzualitate. ca e FOARTE senzual tipul. Inca putin si si-o facea amanta pe amica mea ET acum 2 veri… 🙂

pt. Zaza: de mine vorbeai, nu? 🙂

4. Zaza - March 17, 2008

Normal!

5. Oblia - March 17, 2008

🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: