jump to navigation

Haşurări March 7, 2008

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
Tags: , , , , , , , ,
trackback

Asta descinde din seminariile din mansardă, îţi aminteşti, Miha? Cred că Ioti a observat primul. Sinonimele din română. “Patrie” şi “ţară”, sau “naţie” şi “popor” înseamnă, tehnic, acelaşi lucru. Totuşi, unul dintre termeni ni-l evocă pe şcolitul Bălcescu înconjurat de-o sumedenie de retori solemni; să îl rosteşti e-n sine o mică ceremonie, simţi că spui ceva important. Celălalt trimite la opincă şi la gloată, la bobârnace-ntre flăcăi de-o seamă; spune-l, şi eşti “de-al nostru”, gălbenuşuri-gemene în marele albuş al zeflemelei naţionale. (Aşa încât s-ar putea spune că, într-un fel, “naţie” şi “popor” sunt chiar un pic antonime…)

Diferenţa nu e doar de registru (formal versus colocvial). Diferenţa e ca de la o lume la alta. Fiecare dintre cuvintele astea depozitează în sine o epocă, un caracter, o cultură şi un parfum aparte.

Să te dichiseşti nu e totuna cu să te aranjezi, cu toate că îşi sunt unul altuia primul sinonim. Dichisul, neogrec, trimite c-un zâmbet subţire la o aniversare cu destule pipiţe sau chiar cucoane telenoveliste. Al doilea, franţuzism, trimite galant la o serată ambasadorială şi, poate, o aluzie de misterios amor. A se compara Jennifer Lopez cu Fanny Ardant…

A ademeni nu e totuna cu a ispiti. Primul, maghiar, îţi injectează creierul cu subtile momeli, în doze mici, până te-atrage într-o alee nocturnă unde o fi capă, o fi spadă, în orice caz nu e ce te-aştepţi şi beneficiezi măcar de elementul-surpriză. Al doilea, slav, te trimite neechivoc la dracu, în focurile caznelor şi-mpunsături de furci, pe veci, amin.

Între “iad” şi “infern”, “milă” şi “compasiune” (slavism şi latinism) se poate dibui destul din înţelesul schismei dintre catolicism şi-ortodoxie. Latinescul “îmbrăcăminte” şi bulgărescul “haină” te poartă de la cuviinţa de baştină a pânzelor de in spre-un port adesea îndoielnic, de căpătat sau cum s-o nimeri. Iar între “caimac” şi “spumă” e tot drumul epopeic de la cafeluţa făcută la ibric, între vecine sprinteioare la bârfă, tocmai până la lichidul cool, eficient de la Starbucks din Mall.

Româna pe catwalk, cum ar putea-o descrie un comentator cam exaltat, nota bene: “poartă un sacou de catifea cu guler răscroit, pantaloni de stofă cu buzunare asimetrice, o geacă din piele de ţap şi cizme cu nasturi de jad – mişto!”

Desfăşurător: poartă – latinesc; sacou – german; catifea – turcesc; răscroit – slav; pantaloni – neogrecesc/franţuzesc; stofă – italienesc/german; buzunare – neogrecesc; asimetrice – franţuzesc; geacă – englezesc; piele – latinesc; ţap – albanez; cizme – maghiar; nasturi – origine necunoscută; jad – franţuzesc; mişto – ţigănesc/german.

Fiecare cuvânt pe care îl rostim e-un petic de alegorie, fiecare propoziţie – un amfiteatru în care idiosincrasii de demult îşi recită aiuritor culturile. Un vorbitor de română este un fabulos focar de infecţie cu virusul activ al policulturalitei.

Dacă ne-am asuma graiul şi la nivel de mentalitate – şi risc discursul oficial aici, cu precizarea că eu chiar intenţionez ce spun, I mean it – poate n-ar dura (aşa de) mult până să devenim campionii înţelegerii (de sine) europene în mod firesc.

P.S.: astăzi am sărbătorit eu Anul European al Dialogului Intercultural 🙂

Advertisements

Comments»

1. răzvan martzipan - March 7, 2008

în urmă cu aproape 10 ani, părerea mea despre interesul “cultural” al occidentului faţă de românia se reducea la 3 coordonate majore: piaţă de desfacere pentru produsele de joasă calitate, pepinieră pentru adopţii internaţionale şi, evident în ultimul rând, curiozitate lingvistică în calitatea sa de arie laterală a romanităţii (orientale, desigur).

între timp cred că mai putem adăuga şi mâna de lucru (ceva mai) ieftină faţă de cea pe care o au la ei acasă.

p.s.1: iertare că nu mă entuziasmez, deşi post-ul e simpatic aşa, în felul lui, cu un uşor iz călinescian 😉

p.s.2: cât despre anul european al dialogului… mă abstinez de la a comenta, fie şi numai pentru că deja fac urticarie dacă mai aud ceva legat de integrare, comunitar, UE, globalizarea şi satul global şi alte asemenea goange 🙂

p.s.3: etimonul lui mişto din germ. mit Stock pare-se că e “un faux ami”, fiind el ţigănesc (sau, din spirit de corectitudine politică, din limba rromani).

răzvan martzipan pragmatic ca un antarctician 😛

p.s.4: a propos, de ce naiba nu se găseşte în românia asta ciocolată cu martzipan?

2. TheArrow - March 7, 2008

Oare “urticarie” ce origine are? Suna slav si te face sa te scarpini imediat 🙂

3. Oblia - March 7, 2008

Mda, stiu… Cu toate astea, de cite ori intilnesc un strain (cel mai recent, canadian) care degusta, domnule, teribil subtilitatile romanei, tot ma entuziasmez!

Mie nu mi s-a luat de UE si crezuri europene – deloc, deloc. Ca eu chiar cred in ele. Si, uite, suntem in Europa – daca noi nu facem ceva cu/din asta, atunci cine?? Bush? Hehe…

Cunoaaaastem cu “misto”. Asa-i ca-i misto chestia? Eu sunt convinsa ca, da, e tiganesc, dar pe baze germane. 🙂

Habar n-am de ce nu s-o gasi ciocolata cu martzipan loco. Nici din aceea cu ceai verde nu se gaseste, thank God!…

4. Oblia - March 7, 2008

haha, nu zici, arrow, ca urticarie e frantuzesc?? :)))) nici eu n-as fi ghicit. dar stii ca in solara epoca a lui louis XIV aveau niste dispozitive speciale de scarpinat pe sub peruci? o minuta de lemn. un amic de-al alor mei are un exemplar, e un deliciu!!

5. TheArrow - March 7, 2008

Ha! Frantuzesc. I would have never ever thought that :). Am si io minutza din aia de scarpinat. Cred ca diseara o s-o folosesc :)).

6. răzvan martzipan - March 7, 2008

păi, oblia, noi chiar suntem în europa… şi nu de ieri ori de azi, tocmai asta-i broblema 😉

pă mine mă isterizează faza asta cu re-integrarea, dacă vrei… astfel încât, mesajul meu pentru eurofilii pe stil nou este următaurul:

wake up, folks! we’ve been there eversince!!!

7. oblia - March 8, 2008

Pt. arrow: Dar, Arrow, tu nu ai peruca! Cum sa o folosesti?? 🙂

Pt. martzipan: da, martzipan, dar incearca sa explici asta unei anumite parti a populatiei care voteaza inca intr-un anume fel, doaaaaamne de ce n-o mai candida domnu iliescu ca taaaare l-as mai vota inca o data.

8. TheArrow - March 8, 2008

Am minuta de scarpinat pe spate. Sic :).

9. mihahela - March 8, 2008

da, un post pe masura intempestivei tale curiozitati lingvistice… simpatic? deloc! ba chiar as certa pe cineva care ar spune asa ceva… surisul din coltul buzelor presarat pe ici pe colo, prin umbra cuvintelor cheie, ascunde un “approach” extrem de serios pe care l-am iubit mereu in tine, de cind te-am cunoscut si te-am curtat prin facultate (a durat ceva saptamini pina te-am “rapit” colegelor tale de grupa carora le detestam cumplit superficialitatea si ignoranta)… trebuie sa completez: potentialul asta “disectiv-lingvistic” il avea (nu stiu daca il mai are pentru ca nu reusesc sa mai dau de el) in special calin prigon, personajul acela extrem de interesant si exotic (pe cit de exotica poate fi o inteligenta brilianta din tinuturile birgaului) pe care probabil l-ai cunoscut in mansarda de pe aman si care m-a marcat pe viata (oare cum ar fi fost daca intr-adevar ne-am fi cununat si stabilit in birgau la mosia lu’ tac-su??)… si la fel, maxim belciug, mai stii? ghitaristul? oare cum ar fi sa facem un “cenaclu” cu toti bashteptzii astia pierduti in neantul cotidianului si de care nu mai stim nimic si care, cel mai probabil, duc o viata aparent normala, intr-un cerc restrins, dimineata de dimineata trebuind sa-si inhibe pornirile abuzive de mintuire a omenirii?
anyway, un text care mi-a umplut inima de mare bucurie si mi-a dat de gindit pe doua saptamini (intre bancute si patuturi de bebe)…

10. Oblia - March 8, 2008

pe calin prigon nu-l stiu decit din vorbe si cred ca simplul nume ma umple de groaza, e-adevarat ca mi-s si sperioasa din fire. tu, da’ n-am stiut ca ereai sa hii moshiereasa! pai nu ne sedea bine tuturor acolo filosofind sub caisi? damn. pe maxim il stiu. cred ca cinta cu maria raducanu, l-am vazut o data (dar n-am intrat in vorba). mda, ar fi cumva sa facem un cenaclu. m-as simti ca veteranii din vietnam, cred. da’ sa vina si oscar!!
tu io azi cit imi mincam outzul cu sunca m-am gindit sa iti scriu. scrisori. nici nu stiu [sic!] cit de nashpa e fara tine around.

11. mihahela - March 8, 2008

noroc ca ti-ai “tras” blog ca altfel ramineam ca mutu’ singura in tara asta de… am dat deunazi peste scrisorele de la tine, din haustralia… am cetit putin pina m-au chemat ai mei la datorie… tre’ sa spun ca m-am muiat ca biscuitul in cafeaua cu lapte… zi de zi cu blog-ul tau, ca nici nu mai am nevoie de al meu… si postul asta m-a lovit greu, acolo unde nu reuseste olandeza asta practica, pragmatica si definitiva sa ma atinga NICIUNPIC! de cind cu olandeza, limba simplificata de popor cum nu-mi puteam imagina vreodata ca e posibil, revin in fiecare zi asupra limbii romane, cu alti ochi si alte indoieli… adicatelea cum simplificata de popor: ceea ce e colocvial, sau am numi noi colocvial si “informal”, adica ne-literar, se transforma aici peste noapte in regula dar nu cu bocancul “zeflemelei nationale” (cum frumos o spui tu) ci cu o eleganta democratica (daca poti sa-ti imaginezi asa ceva!) pe care o invidiez grupa mare… aici toti vorbesc corect, culmea!, proletar sau miner, avocat sau minister-president, incredibil… ceea ce face diferenta intre plebe si clasa-de-mai-de-sus este accentul, intonatia, faptul ca nu se pronunta finalul cuvintelor (“niet” care inseamna “nu” si care se pronunta “niit” e vorbit la mahala – vezi tu, nici asta nu exista aici, aici au ghetto dar e cu totul altceva! – ca “nii” iar cind il auzi spus asa mai bine te intorci si pleci ca miroase a xtc, gun-powder sau lampi rosii; dar, culmea lingvisticii!, conform unei stiri de acum vreo luna, statistica a dovedit ca nici regina beatrix nu mai pronunta “t”-ul cu pricina, bata-l sa-l bata!)… dar greseli de acord sau alte banale stereotipii care imi maninca zilele cind sint in romania, aici nu sint… nu, nu e poporul mai destept… e limba asta mai bine-crescuta si mai sora cu germana… un fel de auto-control neidentificabil o face sa nu POATA iesi din matca ei cuantificala de norme… limba olandeza este simpla pentru ca nu ai unde gresi (topica e o problema dar cind sint corectata la topica ma cam infurii: “pai asta e greseala??”)… si ai putea sa-mi replici: pai, si subtilitatea? da, nu are dulceata antonimului romaneasc de care vorbesti matale (si multe altele in aceeasi clasa) dar poezia olandeza imi da fiori, desi inca nu stiu daca e fior veritabil sau doar bucuria ca pricep ce zic ei acolo (poate il gasesti pe menno wigman tradus in vreo limba de-a ta)… am trimis si eu un ciclu de 10 poezii la un concurs de debut si nu m-au acceptat desi eu ziceam ca am dat lovitura, or sa citeasca si-or sa se imprastie pe jos cu totii de admiratie… deh, nu a fost asa… ma gindesc cum ar fi fost noica nascut in olandeza…

12. oblia - March 9, 2008

pai mihalutza, suna a tara far’ de plebe si vulg – cum dumniezau sa se simta bine un intelectual acolo??… 🙂 pe de alta parte, n-am citit decit o mostra de literatura olandeza: Jeroen Brouwers, “Rosu ucigas” si mi s-a parut … n-am cuvint… ingrozitor de buna. mai ales ca ridica un pic cortina si de pe tabuurile olandeze.
10 poezii in olandeza? imi pare rau ca n-o stiu… 😦
noica in olanda, hm. dar sa fi fost la vremea aceea, la aceeasi vreme, ce-ar fi fost olanda acum?? 🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: