jump to navigation

Leapşa auctorială March 6, 2008

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
Tags: , , ,
trackback

Sunt, se pare, o fiinţă simpatică: oamenilor le place să se joace cu mine. După leapşa cu Turambar, iată una şi cu Femeiasimplă. Doar că, cerându-mi să public în fiţuica de faţă prima poezie ieşită vreodată din pana mea (oops, scuzaţi), Femeiasimplă îmi complică puţin viaţa. Nu doar că trebuie să răscolesc prin teancul de hârtii care constituie arhiva personală prăfuită, dar mă văd nevoită să cercetez bob cu bob prin debaralele memoriei mele totuşi selective. Ambele acţiuni anamnetice, cu acelaşi rezultat: prima mea poezie nu-i de găsit.

Îmi amintesc vag că am scris-o în epoca d-na Pieptan. Victoria Pieptan, irepetabila noastră învăţătoare de la Liceul de Muzica. Îngăduiţi un miniomagiu pasager: olteancă mândră, cu faţa rotundă ornată cu pomeţi înalţi, nas ascuţit şi bucle negre, nu ne permitea cu niciun chip, nici sub impulsul vreunui reflex pavlovian dobândit de pe la alte şcoli, să-i spunem “tovarăşa”. N-am văzut-o o dată stând ne-dreaptă sau ţinându-şi capul ne-sus.

Şi, deşi nu-mi aprecia mereu purtarea (pe care mi-a marcat-o printr-un 4 în carneţel, fiindcă alergasem pe bănci şi spărsesem nişte afurisite de ghivece), îmi încuraja aplecările auctoriale. Încât mi-a făcut şi o poză în timp ce-i lecturam corect o fragedă încercare invitatului special Fănuş Neagu.

Ultima oară am văzut-o pe d-na Pieptan acum vreo 2 ani, pe Strada Academiei, purtând semeaţă o sacoşă din acelea vechi, de pânză. După mersul la fel de dârz ca totdeauna, mi s-a părut că mergea să hrănească vreo mătuşă nonagenară. Devotament neabătut.

Îmi mai amintesc tot vag că poezioara respectivă era chipurile despre toamnă şi era tristă. La Liceul de Muzica, pe vremea aceea, dacă nu erai trist şi melancolic, nu erai cool. Un singur vers îmi plăcea cu-adevărat. El conţinea cuvântul “soare”. L-am uitat.

Ca să nu rămâie leapşa nesatisfăcută din punct de vedere auctorial, totuşi, şi dacă tot m-am prăfuit scormonind printre hârţoage, îmi vine-a oferi altceva: primul meu roman!! Scris pe la vreo 9 ani cu pixul şi corectat cu tocul bunicii Erzsébet, un toc cu totul special care i-ar fi plăcut şi lui Sarkozy. O mostră în cele din urmă duioasă de literatură infantilă, el se intitulează “Viaţă pentru Liana” şi conţine şapte capitole.

Îl copiez mai jos pe primul, cu tot cu corecturi, şi, în funcţie de comentariile voastre, ori mă abţin în continuare, ori îl redau treptat pe tot.

Capitolul I – “Pisica”
Într-un frumos oraş din tara crocodililor, Spania, pe strada Ferdinand nr. 41 stă domnul Ferrarry Julio, un respectabil cîntăreţ şi dirijor. Domnul Julio are numai 47 de ani şi cu toate că este foarte serios, fiul său Carlo Ferrarry, îl gîdilă zilnic şi rîd amîndoi ca nişte copii cu poftă de rîs. şi are un fiu pe nume Carlo. Domnişorul Carlo, cum îi zice fosta doică şi servitoarea lor actuală, are numai 19 ani şi va termina conservatorul peste 2 luni.

Carlo are şi un bunic morocănos care creşte nutrii. E fost blănar. El, Carlo, nu-l poate suferi nici pe el, nici pe nutrii nu le poate suporta. În fiecare zi trebuie să le spele cuştile, să le schimbe apa din bazine şi să le măture toate resturile de mîncare, care rămîn în grajd. cuşti.

Lui Carlo îi plac toate animalele înafară de cele din neamul şobolanilor. El Carlo creşte peşti de acvariu, cîini, pisici, iepuri şi peşti de lac.

În fiecare zi, la masa de prînz, prinde 3 crapi, şi îi mănî

Carlo El mai are şi o pisică mică şi isteaţă foc.

O cheamă Difi şi are doar 3 luni. Şi, cu toate că e mică cînd vede vreo mişcare pune lăbuţa şi apucă cu dinţişorii ascuţiţi. De vreo 5 ori a apucat şi mîna lui Carlo. De cînd a luat-o el o iubeşte nespus de mult. N-ar prin da-o nici pe-un million de peceta. nimic.

Dar, bunicul lui Carlo, Edmond nu mai vrea s-o ţină. Spune în fiecare dimineaţă că o va arunca, că-i va tăia gîtul şi că a doua zi Carlo n-o va mai vedea. Dar, de trei zile, cît a ţinut-o, nu s-au întîmplat nici unele din acestea. Însă în a 4 zi, cînd a venit Carlo de la conservator a găsit pisica acsunsă ascunsă… Îşi dădu pe loc seama că bunicul lui a bătut-o.

Carlo intră în casă înfuriat, dar bunicul Edmond îi spuse de la uşă:
– Să arunci pisica; eu plec acum că am treburi, dar când vin să nu mai găsesc acea pisică.

Spunîndu-i acestea plecă grăbit.

Lui Carlo îi dădură lacrimile. Cum era să arunce pisica?! O luă în braţe, o mîngîie, o sărută pe căpşorul mic şi catifelat şi-i zise:

– Nu, n-am să pot să te arunc în stradă! Nu, în nici un caz!

Şi n-o aruncă. Dar peste cîteva zile n-o s-o mai găsi acasă. O caută, dar nu era.

Căzu adînc îngîndurat: “Ce mă voi face fără pisica aceasta? O iubesc atât de mult!”

Eu dau leapşa mai departe lui Miha, Alexedi, the Attentive Dreamer, şi Delicateifeminineietc. Ce fac dumnealor cu ea, asta îi priveşte. 🙂

Advertisements

Comments»

1. vera cimpeanu - March 6, 2008

Draga, io nu stiu cine tinea tocul bunicei hune, dar corecturile sint ale cuiva care/uia nu ii placeau aiurelile tale juvenile, chestiile neverosimile, pe scurt – creativitatea, avea un simtz evident pt. neagresarea, nici verbala, a virstei a 3-a, dar nu era deranjat/a de lipsa de rigurozitate a semnelor de punctuatie (nu ti-a pus nici macar o virgula dintre multele care lipsesc). Romanul mi se pare promitator, astept capitolele urmatoare.
Nonsechitur: ce e aia lol?
Renonsechitur: ce adresa de mail aveti dumneata?

2. vera cimpeanu - March 6, 2008

P.S. Sper ca Liana era pysyka.

3. Oblia - March 7, 2008

Si eu m-am mirat acum de corecturi. Totusi, scrisul corectiv e al meu. Cred ca la un moment dat am prezentat opusul invatatoarei sau profei de romana de mai tirziu, si-atunci mi-am luat seama, sa fie totul adecvat.

LOL, din limbajul internautic, inseamna “hohotesc de ris”. Doua puncte si paranteza, asa :), inseamna “zimbesc”. Si mai e un “rolf” pe care il sloboade Turambar cind si cind, dar nu stiu exact de inseamna. Miriit?

Adresa mea de email e aci, in dreapta, dupa tot pomelnicul cu blogroll, delis, goodies, etc.

Si nope, Liana nu e pisicaaaa. Pisica e Dufi. Sau Dafi, cum am zis?

4. leapsa auctoriala… « nu inteleg… atunci cum as putea sa stiu? - March 7, 2008

[…] martie 6, 2008 in unele Tags: leapsa si totusi, nu ma pot eschiva de la o leapsa precum aceasta primita de la oblia: […]

5. Turambar - March 7, 2008

rofl = rolling on the floor with laughter

lol. rofl. muahaha. p0wnd. brb. txs.

damn. ou sont les neiges d’antan…

6. Oblia - March 7, 2008

nu mai ninge, de-amu’, stai linistit domnu’. si grin cum se scrie? :>?
merci! 🙂

7. G. - March 7, 2008

Capitolul II, va rog! 🙂

8. Irina - March 7, 2008

Continuarea pe delicatafemininasiabsolutcocheta.wordpress.com. Weekendul asta. Oblia, ai atins doua puncte care ma doare tare… O sa scriu maine. Bissous 🙂

9. Irina - March 7, 2008

Pentru Turambar: les neiges sont en France, mais elles ne restent pas sur la terre pour beaucoup de temps.

10. oblia - March 7, 2008

Draga colega, merci! 🙂
Astept cu nerabdare
sa vaz ce te doare.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: