jump to navigation

Seme March 5, 2008

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
Tags: , , , , , , ,
trackback

Februarie 2000. Pe o pasarelă aiuristică, prin măruntaiele Sagradei Familia din Barcelona. Venisem în Europa pentru 10 zile ca în ţară străină… Un el şi-o ea britanici – să fi tot fost blajini locuitori ai unui orăşel liniştit şi întru totul mediocru din mama Anglie – îmi păreau aproape exotici.

În trecere, el mă şterge foarte uşor cu cotul. Copleşit de grozăvia gaudistică din jur, nu-şi dă seama şi nu zice niciun “sorry”. Peste vreo doi metri, ea îl mustră cu genul acela de autoritate rezonabilă pe care numai mamele engleze ştiu s-o monteze (şi care te lasă chircit de mustrări de conştiinţă): “You should be more aware!…”

M-a amuzat atunci, şi-atâta tot. Banal. Revenind în ţară, însă – unde, precum se ştie, ghionturile şi îmbrâncelile erau aluatul spaţiului public, spre deosebire de “pardon” – propoziţia îmi tot sărea în minte. Ca o figură de clown cam pedagogic răsărind din felicitarea cu pop-up. Ani şi ani. Până când acel banal “aware” ajunge să-mi contureze o lacună simptomatică în limba, mentalul şi caracterul nostru. Cum aşa?

1
Să presupunem că merg cu amicul I. pe stradă. Şi că el, abstras fiind de gânduri, cum îi e felul, taie calea cuiva, eventual călcându-l şi pe pantof. I. nu realizează şi nu-şi cere scuze. Eu ce-aş putea să-i spun, “Ar trebui să fii mai conştient!”? De obicei, spunem “fii mai atent”. Dar înseamnă acelaşi lucru ca acel plin, miezos, rotund “aware”?

“Fii mai atent!” – să vezi veveriţele de printre copaci, din goana trenului, să nu-ţi mai cadă ghivece în cap, să nu mai faci porcuşori cu stiloul în tema pentru acasă, să nu mai omiţi detalii din ştirile de la ora 8, să nu mai dea bicicletele peste tine în parc, să nu-ţi mai cadă mănuşile din buzunar.

“Fii mai atent” se potriveşte specificului fiecăreia dintre aceste situaţii. În oricare dintre ele, e corect să-l traducem pe “be more aware” prin “fii mai atent”. Dar să ne imaginăm că nu avem o situaţie. Că avem, în schimb, o cameră albă, fără niciun fel de mobilă. Tabula rasa. Doar patru pereţi. Şi-un om în ea. Un om universal. Exagerez. Bine, atunci bilingv.

Omului i se spune: “fii mai atent”. O să-şi ciulească urechile, o să se uite mai cu atenţie pe pereţi, dar, în cele din urmă tot o să-ntrebe: “la ce naiba să fiu atent? Nu-i nimic aici.” Să-i spunem, în schimb, “be more aware” şi nu doar că va înţelege ceva din asta, dar e probabil ca în cameră să-nceapă o intensă activitate. Exclusiv lăuntrică.

Pentru că “aware” nu e doar pentru un moment sau o situaţie anume, ci pentru a fi în general, organic conştient. Şi de tine, “în sine”, şi de ce e-n jur. A fi acordat. Dar acordat la mediu. Ca un flaut. Dar ca un flaut într-o orchestră, când tocmai începe simfonia. A fi în ton cu împrejurul – armonic şi predispus la armonie. Mă rog, starea din care se nasc binefacerile.

2
(Cuvântul) “Aware” e literalmente “commonplace” în (mintea) engleză. “Be more aware” – femeia nu zisese cine ştie ce filosofie. “Aware” e cotidian, comun, banal. Fibra invizibilă din care se ţese zilnic spaţiul lor comun. Cordonul ombilical prin care orice conştiinţă individuală devine firesc parte a conştiinţei publice. Nu eşti aware, eşti “alien”, eşti atipic: te remarci, lumea ridică din sprânceană.

Să-i spun, în schimb, amicului I. că ar trebui să fie mai “conştient”, m-ar trimite la seminarul de filosofie. Aşa vorbă pentru un simplu călcat pe pantof? În spaţiul şi mentalul nostru, locul lui “conştient” e în filosofare – fie că aceasta se deapănă într-o aulă universitară, fie că se întâmplă în bucătărie pe la 1 noaptea, când părinţii discută dacă copiii lor le apreciază eforturile, sacrificiile.

“Conştient” nu şi-a găsit poteca spre comunul nostru. Rămâne “preţios” şi, normal, nelalocul lui pe stradă sau în gura omului cotidian. Utilizabil selectiv, este vocabula care ornează o conversaţie “mai specială” prin profunzimea ei.

Cum să-l traducem pe “aware”, doar el, un simplu adjectiv, în româna cotidiană? Va trebui să recurgem la soluţii reducţioniste precum “prevenitor”, “grijuliu”, ”îndatoritor” – toate din portofoliul cu parfum de pudră veche al galantonului. Păi e normal? La noi, aware nu e nici comun, nici actual. La noi, purul şi simplul aware nu e.

(Dacă o fi fost vreodată, l-am refulat proletar în apele demult scurse ale unui trecut “burghezo-moşieresc”. Laolaltă cu galantonii. Laolaltă cu conştiinţa simfonică a spaţiului nostru public: laolaltă cu civilitatea noastră. Iar post-proletar repetoriul nostru comun se bazează pe-ngrămădeală. Pe balcanicul, kusturicianul “hai!” “Haideţi, doamnă!” “Hai, pa!” “Hai, mai vorbim!” “Hai, te pup!”)

3
La noi aware nu e. Un gol cât un vârf de ac în tapiseria românei cotidiene. Şi o lacună cât un hău în mentalul românesc de zi cu zi. Nu-l avem pe aware: avem o problemă de conştiinţă. A, da? Dar vă rog. Uitaţi-vă în jur. Eu doar atât amintesc: nou-născuţi aruncaţi la ghenă. O actualitate despre care s-a şi făcut o glumă; am primit-o ieri prin email.

Doar câteva expresii ale românei cotidiene, mi se pare, au substanţa lui aware. În primul rând, “a-ţi da seama”. Suratele ei, nu mai puţin, circumscriu aceeaşi zonă semantică/mentală: “a lua seama”, “a băga de seamă”, “a ţine seama de…”, “a lăsa pe seama cuiva”, “a da seamă de”. Doar astea, cred, sunt înrădăcinate-n conştiinţă. O exprimă, o manifestă, o actualizează în vorba omului cotidian.

Am spus “circumscriu aceeaşi zonă”? Amar, nu tocmai… Circumscriu, mai degrabă, acelaşi gol, cât vârful acela de ac: deşi dă sens expresiilor, “seamă” singur – cum ar veni, “în sine” – nu înseamnă ni-mic în română. Hi, vă daţi seama?… Întreaga tărăşenie seamănă cu concluzia unor cercetători neurologi de care-am auzit mai demult: deşi creierul e îmbibat de conştiinţă, e imposibil să localizezi locul/lobul exact în care există conştiinţă în creier.

4
Nu-i bai. În definitiv, Dostoievski găsise formula panaceului: “Conştiinţa e o boală.”

Advertisements

Comments»

1. Gratiela - March 5, 2008

un subiect despre care as putea vorbi pina fac spune la gura si dau in apoplexie.. 🙂 o sa incerc sa ma stapinesc “AWARE” ceea ce lumea NU ESTE p-aci, merge mina in mina cu “COMMOM SENSE” care si el e minunat dar lipseste cu desavirsire. Acest “aware” ar fi binevenit si prin Franta, singura tara din cite am vazut io pina acum in care lumea merge pe strada ca buldozerul si se izbeste in tine asisderea. Ma rog, vorbesc de fapt de Paris. M-am intors da la Paris cu dureri de umeri tot incercind sa fentez buldozerele care ma nimereau de fiecare data. Ar fi binevenit si in Spania. Spaniolii sint remarcabili prin modul in care se opresc sa vorbeasca in cele mai aglomerate locuri: in mijlocul strazii, in intrari/iesiri, etc. Si nu ca e vorba de 2 oameni care yadda yadda yadda ci de grupuri; remember ca ei nu calatoresc decit ararerori in grupuri mai mici de 4-5. Am observat in general prin lume ca daca vezi oameni opriti in locuri aiurea care stau si palavragesc relaxat in 90 la suta din cazuri sint spanioli. Din pacate la noi aceasta lipsa de awareness combinata cu inexistenta lui common sense creste grosolania interactiunii.

cum zicea o prietena a mea din spania, “common sense” se termina unde incepe Romania. Iar, “awareness”, as completa eu, nici nu era pe-aproape pentru ca sucombase la trecerea canalului.

2. răzvan martzipan - March 5, 2008

pentru Graţiela: de vreme ce tot i-ai pomenit pe francezi, uite ce zicea unul dintre ei cu ceva vreme în urmă: “Le bon sens est la chose du monde la mieux partagée”.

Înclin să-i dau dreptate 😉

3. oblia - March 5, 2008

pt. Gratiela: mai tu sa nu te iei de spanioli, ca ma supar! 😉 spaniolii in imperfectiunea lor sunt perfecti. am zis! 🙂

4. Gratiela - March 5, 2008

da sa traitzi! si sa stii ca sint cu mina la chipiu! hehehe nu ma pot stapini sa nu comentez si io in front pe ici pe colo 🙂

5. oblia - March 5, 2008

hei, i was kidding. de fapt imi place cum ii birfesti tu pe spanioli asa, cu drag 🙂 si stiu ca e-n cunostinta de cauza (as opposed to my “ideals”…).

6. Sorin - March 5, 2008

Ai avut noroc ca cel care te-a atins usor cu cotul a fost un englez nu un spaniol.De obicei si ei isi cer scuze cand te ating din greseala (Perdona),dar ei chiar nu se dau in laturi de pe traiectoria lor.Niciodata.Si daca nu esti atent te lovesti de ei si se uita ciudat la tine de parca tu ai fi principalul vinovat.
Si acest lucru e valabil pentru toate generatiile de la copii la batranei.Cred ca e ceva genetic..

7. Oblia - March 5, 2008

Hi, de-abia acum ti-am descoperit blogul. Misto! 🙂 Eeee, aia sunt catalani. Nu? 😉

8. Oblia - March 5, 2008

A, stai sa te intreb ceva: dar ce-i cu privirea aia a spaniolilor care, fie si pe strada, te masoara scurt din cap pina-n picioare? Asa, ca simplu trecator. De ce?? Sau ce inseamna?

9. Sorin - March 5, 2008

Buna..mersi…Da aia care nu se dau deloc la o parte sunt catalani.Ceea ce e ciudat e ca si imigrantii incerca sa ii imite.Si sincer incep sa cedez nervos ,de atatea ori cat trebuie sa ma dau la o parte.
Ca sa iti raspuns si la intrebare.Sincer si eu masor lumea de la picoare pana-n cap ( cei drep invers).Cred ca vor sa vada daca esti de-al lor sau nu.
O sa fiu mai atent de acum incolo la acest lucru.si apoi voi incerca sa vin cu o teorie..

10. Gratiela - March 5, 2008

Sorin, eu merg de obicei la Madrid unde lumea – mi s-a parut mie – e destul de OK cu datu’ la o parte. E adevarat ca eu nu astept sa se fereasca altii; sint prevazatoare (aware 🙂 ) si ma feresc ca am scoala vietii de la Bucuresti. Personal, pina acum nu am suferit prea mult in Spania ca oamenii nu se dau la o parte. (Poate ca dupa experienta pariziana (1) nu cred ca se poate sa mai existe inca o tara cu asa obiceiuri cretine si (2) cu siguranta nu cred ca poate mai rau. Clar insa, niciunde in Spania nu e asa usor sa navighezi in aglomeratie cum e in Londra. E uimitor cum pe Oxford Street la ora cea mai aglomerata cind nu ai loc sa arunci un ac pe strada poti merge chiar si in viteza si nu te ciocnesti de nimeni. Spaniolii mi-au atras atentia cu opritu in mijlocul drumului. Si atunci daca te arati usor nemultumit se uita la tine de parca TU esti ala care incurca lucrurile. In general insa in Spania am fost impresionata de amabilitatea oamenilor si de modul in care interactiunea intimplatatoare pe strada, in magazin sau baruri/restaurante e una deschisa, directa si de la egal la egal.

Barcelona a fost pina acum singurul loc din Spania unde m-a socat atmosfera “romaneasca” (for lack of a better word). Oamenii mi s-au parut, lipsiti de amabilitate, chiar rautaciosi si in general unwelcoming. Pacat ca un oras asa de frumos mi-a lasat o impresie atit de putin placuta. Sigur ca o sa mai merg la Barcelona daca se iveste ocazia, dar nu o sa caut sa o creez.

Sorin, tu stai in Spania? Poate mai impartasesti din inpresiile tale. E interesant cum percepe fiecare un loc o tara o cultura.

11. Oblia - March 5, 2008

Pt. Sorin: Aoleu, Sorin. 🙂 Faci asa dintotdeauna, sau fiindca te-ai luat dupa ei? Din experienta mea si in viziunea mea strict personala (deci subiectiva), a masura omul din cap pina-n picioare e indeletnicirea soacrelor care evalueaza eventuale nurori pentru inestimabila odrasla. imi da fiori chestia. cind mi se intimpla asta in romania, primul reflex este sa ma dojenesc ca nu mi-am cumparat, totusi, pantofii aceia de 4 milioane, in loc de acestia de unul si jumatate. dupa care zic wtf! si regret ca n-am iesit in papuci (eventual chinezesti) din casa, doar asa, to make a statement…

In Spania, n-am stiut cum sa percep scanarea asta pe strada, de la total strangers. Un amic englez imi zice ca nu inseamna nimic. Nu stiu. Ceva, ceva trebuie sa insemne. Poate ca e ce zici tu: estimeaza cit de strain esti. Eu inclin exclusiv intuitiv sa cred ca are de-a face cu spiritul ala de “oposicion” pe care-l au in singe. O scurta intimidare, doar asa, de control; ca sa stii cu cine ai de-a face, in caz ca ai de gind sa ai de-a face cu respectivul/a. Si-o provocare s-arati si tu cu cine s-ar avea de-a face – riposta pe care inca nu mi-am gasit-o, dar pina in septembrie ma gindesc eu la ceva, o sa exersez in oglinda 🙂

Pt. Gratiela: haha, ce bine ca nu sunt singura care “calomniez” Barcelona. Pentru mine, e Bucuresti upgraded. (Uf, iar o sa ma stanguleze un pic famelia, cind ne vedem data viitoare…) Dar inteleg perfect si de ce: ii su-fo-ca turistii. Asta-toamna, in Barri Gotic, o pinza alb-murdar la o fereastra: “aqui vive gente!” Nu stiu citi dintre chefliii – lovers of Jamaica, ma-ntelegi – de la barurile din piateta respectiva or fi bagat-o de seama (yep, aware din nou)…

12. Sorin - March 5, 2008

Graziela:In ceea ce priveste Madridul,sunt de acord cu tine.Lumea din capitala Spanie mi s-a parut normala.Chiar daca numarul de romani este de cateva ori mai mare decat in Barcelona-acu sunt un pic rautacios-Barcelona este mult mai murdara decat Barcelona.Am crezut ca e din cauza numarului mare de turisti ( 7 milioane anu trecut in Barcelona).Dar m-am inselat.Madridul a primit peste 9 miloane anul trecut.
Sa stii ca oamenii din Barcelona nu sunt lipsiti de amabilitate.Chiar sunt destul de amabil.Dar daca ii comparam cu spaniolii,catalanii sunt cei mai putin amabil.Si sa intelegem prin amabilitate,prietenosi si deschisi.
Sunt in Barcelona,pana in iulie la Master.
In ceea ce priveste alte impresii,toate sunt pe blogul meu.

Da,cam fac cam de multicel.Dar de obicei “masor” mai mult fetele decat baieti.Si primul lucru la care ma uit sunt incaltarile,urmat de ochii,imbracaminte,par. modul de a vorbi,comporta si gesturi.

13. Gratiela - March 5, 2008

Oblia draga, nu stiu daca povestea asta cu turistii este explicatia. Iata citeva puncte de luat in considerare:
1. Toata Spania e plina de turisti. Si cu toate astea, lumea continua sa fie amabila in restul Spaniei.
2. Spaniolii ei insisi sint incredibil de zgomotosi. Zgomot este PESTE TOT in Spania. No se puede escapar. 🙂 Dupa cum ai observat, ei nu prea ies mai devreme de 10 seara. Majoritatea restaurantelor nu se deschid mai devreme de 8.30 PM. Cele care deschid devreme deschid la 8.00. Dar spaniolii arareori vin la cina mai devreme de 10 PM. De cite ori mergem la restaurant, e aproape gol pina cind plecam. Ti-e clar ca noi sintem acolo primii, imediar ce deschide. La 12 noaptea (in Madrid de ex) este procesiune pe strada. Toata agitatia asta in “la movida”/”la marcha” este ZGOMOTOASA. Am fost la mare in Spania acu’ 2 ani si la masa de seara la restaurant nu eram decit noi si un cuplu francez la “first seating”. Oriunde te duci la un local in Spania, la deschidere practic sint doar strainii, acei boring people care maninca devreme si se duc la culcare inainte de sau in jurul orei 12 noaptea.
3. Spaniolii sint probabil cel mai zgomotos popor din lume. Ar fi mult prea greu ca alte natii sa faca mai mult zgomot in Spania, propria lor tara.
4. Turismul e o industrie. Majoritatea tarilor doresc sa incurajeze turismul. Creeaza slujbe si imbogatzeste. Never mind ca slujbele sint de nivel scazut. Ideea e ca at the end of the day, it puts food on the table. Uita-te in Romania; oriunde ti se spune ca trebuie dezvoltat turismul, sa vina lumea sa vaza ce minunatie de tara.
5. Desi in Romania turismul nu este dezvoltat si nu are cum sa se dezvolte fara cel putin drumuri si WC-uri decente, nivelul zgomtului – poate ai observat – este MARE. Orice restaurant, bar, cafenea, taraba are cel putin o muzica urlatoare. Nu poti vorbi, nu poti gindi DAR te poti timpi ceea ce se si intimpla judecind dupa o scurta privire prin oras.
6. Cu tot turismu asta exacerbat, ar parea pina acum ca doar 2 orase nu isi mai suporta turistii: Parisul si Barcelona.
7. Oamenii fac locul pina la urma. Bucurestiul de ex. ar fi mai putin gri cu toate gropile daca oamenii ar fi “aware”, si ar avea “common sense”. Barcelona ar fi un oras fabulos daca oamenii ar fi mai draguti iar Parisul… ce sa mai zic… Chiar ar fi romantic 🙂

14. Sorin - March 5, 2008

6. Cu tot turismu asta exacerbat, ar parea pina acum ca doar 2 orase nu isi mai suporta turistii: Parisul si Barcelona

In ceea ce priveste Barcelona tin sa te contrazic.Nu mai gasesc stirea respetiva,dar zilele trecute a fost facut public un sondaj de opinie in ceea ce priveste turismul si turistii.Aproximativ 95% dintre catalani cred si sunt convinsi ca turismul/turismul sunt un lucru benefic pentru ei.Si ca nu sunt impotriva.

Ps:pe de alta parte eu fac parte din cei 5%.Lucru datorat in mare masura si a jobului pe care l-am avut si care imi place la nebunie.

15. Gratiela - March 5, 2008

a scuze, n-am vrut sa sune a decizie finala. comentam doar teoria obliei privind turismul si influenta lui asupra amabilitatii oamenilor si ma gindeam ca daca e asa atunci astea sint orasele care nu-si mai suporta succesul turistic. am auzit si eu de niste statistici care ziceau ca anul trecut Spania a inregistrat o mare crestere a numarului de turisti.

PS ce job era ala daca nu sint indiscreta?:)

16. cristian sirb - March 5, 2008

Sigur că nu e cazul să traducem “fii mai conştient”. Sună puţin constipat, de aceea, plăcerea încercării de a potrivi “conţtient” cu “aware” este mai mult una hermeneutico-stilistică, un exerciţiu de interpretare şi traductologie. “Prevenitor” are o sonoritate ceva mai apropiată, dar este tot un cuvînt fără îndemână. Aşa că, rămânem la “fii mai atent”. După cum spunea şi autoarea interesantei analize de mai sus, nici “aware” nu e cine ştie ce dovadă de mare filosofie. Orişicât, vorbitorii nu-şi dau seama de asta, nu se excită spunându-şi: mamă, ce profund am rostit-o! Pur şi simplu, “atent”… rules. Este un cuvânt precis, fără ocolişuri, cuprinde exact mesajul de transmis, fără loc de interpretare, fără istoric.

Între “nou-născuţi aruncaţi în ghenă” şi “fetiţă a unui cuplu britanic, probabil supusă unei supradoze de somnifere şi apoi dată dispărută, în Portugalia” este doar o diferenţă de stil de a ucide şi de mobil al crimei. Dar crima rămâne. Cea făcută cu “clasă” nu beneficiază de circumstanţe atenuante din raţiuni estetice.

Acel “hai”, nu kusturician, ci nesimţit, neglijent, repetat obsesiv peste tot în Sudul ţării, mai cu seamă în zona Bucureşti! Şi cuplat cu secul şi total neafectuosul “pa”, care sună realmente ca o expediere, ca o tăiere rudimentară a elanului interlocutorului, ca o “pa”lmă…Mă înspăimântă la fiecare incursiune în Bucureşti. Şi formula “de politeţe”: vreau şi eu. Am şi eu o întrebare. Dă, bă, şi mie o ţigare! Astea ţin loc de “te rog”. Dar sună ca o formă acceptată de cerşetorie. Ce, parcă, dacă introduci acel ipocrit solicitant de captatio benevolentiae “şi eu” toate porţile generozităţii semenilor ţi se vor deschide!

Zic şi eu, să nu tac…

17. Sorin - March 6, 2008

Gratiela:Nu as zice o mare creste a numarului de turisti.Au ajuns la 59,2 milioane turisti,cu o creste de 1.7% fata de anul 2006.Si oricum cresterea e cea mai mica din ultimii 4 ani.

Ps:Agent de turism

18. Mircea - April 13, 2008

am citit in viteza, mai degraba am spicuit din ce-ati scris voi aici si as avea o intrebare pt. Gratiela: obisnuiesti sa mergi in Fire? (unusual question, stiu…subiectul era altul, stiu…dar numele tau e rar intalnit si asta mi-e curiozitatea..
saru’mana de raspuns (daca va veni)

19. Oblia - April 13, 2008

mircea, pina apuca gratiela sa iti raspunda, cred ca pot sa iti spun si eu, fiindca o cunosc: nu cred ca e cea pe care o stii tu din fire.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: