jump to navigation

Scaunele March 3, 2008

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
Tags: , , , , , , ,
trackback

Cum mă simt, tastând notoriul titlu? Bizar. Pentru că frivola mea însemnare nu prea are şi, în acelaşi timp, are ceva, ceva legătură cu magistrul Ionesco. Nu prea are, fiindcă nu-i nimic metafizic sau măcar existenţial în ea. Are, oarecum, pentru că ilustrează cum a tot muta un scaun de colo colo nu e deloc un act absurd, ci unul cu foarte mult sens.

Două personaje: Buni şi Bubulină. Acesta din urmă a făcut ceva naşpa. Buni l-a înştiinţat că nu mai vorbeşte cu el şi nu îl mai bagă în seamă până nu îşi cere iertare. Şi şi-a văzut dârză de treburile ei, pe la bucătărie.

O vreme, Bubulină este absent de pe scenă. Îşi va fi mânuind cuburile, aranjându-le în forma încă unui bloc futurist. Se va fi antrenând în duel cu prietenul său Henkel (nicio legătură cu brandul omonim), bunul şi mărinimosul erou imaginar care, într-o luminată zi, a împuşcat 15 ciori, le-a prăjit şi le-a dat de mâncare ţăranilor flămânzi.

(În eventualitatea improbabilă că, în acest punct, vă întrebaţi oare ce-ar putea scrie pe indicatorul viitorului profesional al lui Bubulină, dacă e să judecăm după aceste îndeletniciri, să precizez. Arhitect – da, s-a discutat şi cochetat. Scriitor – s-a hotărât cu mult entuziasm, dar, vai, pentru vreo 3 săptămâni, doar. Rezultatul final şi definitiv este: lămpar. Bubulină aspiră să fie lămpar.)

După acea vreme, la bucătărie, Buni se află în mijlocul unor trebi care presupun deplasarea în ritm susţinut, la intervale regulate, între chiuvetă şi aragazul de la 2 metri distanţă. Să zicem că spală zarzavaturi pe care apoi le pune în oala de pe foc.

Bubulină intră în scenă, dar, nu-i aşa?, nu intră. Întrucât momentan Bubulină nu există, până nu-şi cere iertare. Buni îşi vede de spălatul zarzavaturilor, fără priviri, fără vorbe. Bubulină, cel care nu se vede şi-i absent, pune mâna pe un scaun de bucătărie, îl ridică, îl deplasează, îl aşează lângă chiuvetă, se urcă pe el. Buni tocmai a terminat de spălat zarzavaturile, deci, natural, ocoleşte obstacolul care nu există şi se duce să le depună în oala de pe aragaz.

Bubulină se dă jos de pe scaun, îl ridică, îl transportă lângă aragaz, se suie pe el. Cum Buni a isprăvit de descărcat încărcătura vegetală în oală, se întoarce, evitând inconvenientele invizibile de pe micul traseu, la chiuvetă. Bubulină se dă jos de pe scaunul de lângă aragaz, îl ridică, îl deplasează lângă chiuvetă, se urcă.

Eeei, gata şi cu spălatul acestei serii vegetale: Buni se duce iar la aragaz, să le adauge suratelor din oală. Bubulină se dă jos de pe scaun, îl ia, îl mută lângă aragaz, se suie. Dar cât pot să dureze răsturnarea unor biete felii de legume în oală şi-amestecatul, o dată, acolo, cu lingura? Deci, da: Buni iar la chiuvetă, Bubulina iar jos, înainte marş, stai şi sus, cu scaunul lui sisific.

Trec astfel câteva minute. Tăcere în bucătărie: normal, Buni nu vorbeşte singură; iar când e singură cată întotdeauna a fi eficientă. De exemplu, ciorba fiind aproape bifată, lăsată, de-acum, în seama aragazului, aceste vase trebuiesc spălate îndată. O farfurie, două, dar, când s-o înceapă pe a treia, o voce de băieţel, din senin, chiar lângă ureche. În şoaptă: “Buni, mă ierţi?”

Când un mare orgoliu şi-un mare regret îşi dau întâlnire, fie şi într-o fiinţă mică, cronicarul unui asemenea eveniment nu poate fi decât şoapta.

Advertisements

Comments»

1. Monica - March 3, 2008

Sa vie psihologul sa-mi spuna ca vreau un copil, daca io lacrimez asa numa’ din toate cele enumerate mai sus!
SI L-A IERTAT, NUUUUUUUUU?

2. TheArrow - March 3, 2008

Serios ca-ti dau lacrimile; macar asa, un pic. Foarte dragut. Si oricum, bravo lui Buni care s-a tinut tare pe pozitie :).

3. G - March 3, 2008

:-)))
ce scump e! mi-o imaginez si pe buni, draga de ea, mushcandu-si buzele…

4. Oblia - March 3, 2008

pt. Monica: bineinteles ca l-a iertat… 🙂

pt. Arrow: desigur, trebuia sa o lauzi un pic si pe co-Sagetatoarea de Buni… 🙂 LOL eu, personal, as zice ca pedeapsa a fost prea aspra(nu de alta, dar am experimentat-o si eu pe pielea mea, la vremea cuvenita – te simti ca dracu!), dar cum pot sa mai zic asta, cind i-am facut cam la fel Bolobocului, acum citeva luni?… CAM la fel… 😦

pt. G: da, mai. e scump. 🙂

5. G - March 3, 2008

matushica-scorpie? nu te cred 🙂

6. maxigorwagner - March 3, 2008

am incercat sa pieptan blogul in fuga pentra a-mi da seama de varsta personajului mai mic, dar n-am reusit. cati ani are? 🙂

7. medeea - March 3, 2008

:)) … mi-ai amintit de fratele meu… el când era mic spunea că vrea să se facă “ţambalist”… n-a reuşit

8. TheArrow - March 3, 2008

On second thought, intr-adevar, e cam aspru tratamentul pentru un pusti asa mic…

9. oblia - March 3, 2008

pt. G: ei, scorpie… am avut cele mai bune intentii: de reeducare! 🙂 s-a ales praful… Tot Buni a reusit sa-l faca mai rezonabil, intre timp. Cred ca o sa ma marginesc la rolul meu de jucarie si las pedagogia deoparte, in relatia cu nepotii.

pt. maxigorwagner: 4 si vreo jumatate. e inaltutz cam de 6, dar tot n-ar fi ajuns la urechea lui Buni fara de scaun… 🙂

pt. meadeea: misto! :))) de ce n-a reusit??

pt. arrow: poate, dar mai toata lumea a fost de acord ca era tratamentul de aplicat, daca vrem ca rautatea pe care a comis-o sa nu se repete.

10. medeea - March 4, 2008

a crescut

11. vera cimpeanu - March 4, 2008

1. Copilul este un angel in foto.
2. Kopilul este inteligent, cum stiam deja, dar si resourceful, tenace – fara sa fie fundamentalist, simtzit si FIN. Carevasazica – un amor.
3. Sint sigura ca Buni a avut dreptate. E evident ca e o doamna inteligenta si cu tact pedagogic. Si cu experienta, daca zici ca si dumneata…Sigur, mi-ar fi placut sa stiu ce a facut Bubulina, pt. care a fost atit de amarnic pedepsit, da’ nu ma-ndoiesc de justetea deciziei bunicesti.
4. Ce e aia lampar? Domnul care merge pe strazi si aprinde lampile, ca la 1900? sau domnul care face lampi cu mina dumisale?

12. vera cimpeanu - March 4, 2008

P.S. Da, sun-o pe bunica de 85 de ani. Cit mai poti.

13. oblia - March 4, 2008

Vera!! 🙂 Mi-a fost dor de dumneavoastra. Copilul,da, este un magnet. Cel putin pentru mine. Dar sfiooooooooos rau. Nu prea stiu ce e ala lampar; cred ca domnul care aprinde lampile, da. Pe strada, in case, nu stiu sigur. In orice caz, nu ala care face lampi – Bubulina e prea lenes ca sa intreprinda asa ceva.
Bunica de 85 de ani era fictiune… Ale mele s-au dus. Dar ma gindeam la ale altora, care inca mai sunt around…

14. vera cimpeanu - March 4, 2008

Sorry ca nu scriu mai des. Da’ dupa ce fusei 1 1/2 luna in State, am revenit si am plecat la seminare la Sinaia. Am revenit si am plecat in tzarishor la alte traininguri. Am revenit (acu realizez ca asta seamana cu Bubulina cu scaunul dumisale si cu Buni la chiuveta/soba) si am plecat la Sinaia, la seminar, de unde am revenit si am plecat la Bruxelles la conferinta. De 2 zile am revenit si acum stau citeva saptamini aici, fara sa ma misc. Asa ca am hotarit ca ma reintegrez. Ca intru intr-un ritm mai normal. Consequently, nu dau telefoane, nu merg la birou, nu ies din casa, nu fac curat, nici macar ordine, mai am bagaje nedesfacute din America, nu mai zic de Bruxelles (asa ca si nespalate), dar ascult muzica, fac cuvinte incrucisate si jocuri de logica, fumez si beau cafea. Dar – mare lovitura – am rezolvat porcaria de puta de madre cu computerul, asa ca acum, desi sabotez echipamentele de toate felurile, am acasa mail si Internet. Am intrat in rindul oamenilor.
Misto pozele. Sper ca domnul de la Chicago e tata.

15. Oblia - March 4, 2008

Ui, ce tur de jumatate de lume. O sa pun poze mai recente, sper ca azi. Tatal, nu, nu e dl. Chicago, acela e nepotul meu (de var)…


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: