jump to navigation

Ambulatoriu March 2, 2008

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
Tags: ,
trackback

Acum câţiva ani, într-o plimbare pe una dintre străduţele mignone din centrul Clujului, am dat peste o prăvălie aparte: “Spitalul de păpuşi”. Proprietarul trebuie să fi fost un autentic gentilom, de vreme ce a-nvăluit într-o mantilă atât de delicată operaţiunile de simplu atelier efectuate asupra îndrăgitelor jucării pentru fetiţe.

În Bucureşti, un asemenea locşor s-ar fi numit, frust, “atelier de reparaţii păpuşi”. Poate l-aş fi deschis eu însămi, întocmai cu acest nume, dacă m-ar fi mustrat mai mult conştiinţa în ce priveşte deznodământul relaţiei mele cu unica păpuşă de care, fetiţă fiind, m-am ataşat.

Pupa se numeşte. (Mai există, o mai plimbă Bubulină cu maşina lui de poliţie.) Eu, când îndrăgeam, făceam bigi-bigi. Ineluş învârtecuş. Învârteam câte o şuviţă de păr pe deget. Iar pe Pupa am îndrăgit-o realmente foarte mult: este cheală de cel puţin 30 de ani.

În orice caz, nu are-a face. Pentru că ce vreau să deschid acum este un spital de cuvinte. Începând cu ultimul de pe listă, vocabula “tovarăş” aş interna-o la geriatrie, dar aş trimite-o anual în croaziere de-a lungul coastei Floridei, în speranţa că şi-ar putea recăpăta măcar tonusul din gama drumeţiei. Căci, cu rata actuală a divorţului, resuscitarea fără frisoane ideologice a lui “tovarăş de viaţă” nu mai pare atât de necesară, tovarăşii de pahar îl au de-acum pe Bergenbier, iar în ce priveşte “tovarăşii de suferinţă” – satis.

Pe “distracţie”, în schimb, l-aş băga vreun an, doi la secţia de psihiatrie, salonul pentru îngrijirea istericilor, laolaltă cu tovarăşii săi “gust” şi “delicios”. Prea fac tămbălău prin tot târgul, de pe etichetele de suc, de pe supele la plic, de pe capacele cutiilor cu margarină, de pe ambalajele de ciocolată, bomboane, drajeuri şi prezervative. Surmenate, parcă şi-au pierdut minţile. Să le ţinem departe de agitaţie, o vreme. Să le redăm demnitatea.

La salonul alăturat, de “delusional disorder”, l-aş instala pe “Iubi”. Îmi pare foarte rău, dar trebuie. Îmi tot revine-n minte tabloul unui cuplu simptomatic pe care-l văd pe plajă, la 2 Mai, de vreo doi ani. Ea: între 25 şi 30, bine pusă la punct fizico-machiajistic, dar reţinând fatal pe chipu-i un oarecare uşurism; el: spre 60 de ani, cu un pântec-arhetip, de primar comunal. Ea, săraca, se fâţâie pe prosop de numa’, mai păşeşte spre apă, se udă princiar pe braţe, revine. El şade calm, răsturnat pe-o rână, ca un plăvan dugliş, vorba homericului. Iar să o vezi făcându-i dumnealui masaj cu ulei de plaja este… În fine. Şi la plecare, ea: “Iubi, mă laşi pe mine să conduc?” El are un jeep Grand Cherokee.

La secţia de arsuri l-aş interna pe “încredere”, iar la gastro-intestinale pe “trebuie” şi “promit”. Şi asta cât mai urgent, înainte să înceapă şi această campanie electorală. Trebuie să citez din nou: “ya está claro, ¿no?”

Cuvintelor “timp”, “moment”, “minut” şi “clipă” le-aş acorda minuţioasă îngrijire în cadrul secţiei de ortopedie. Timpul, da, are subdiviziunile sale. Dar în anumite decoruri (cu ghişee şi aviziere), atât pentru el, cât şi pentru micuţii săi, subdiviziunea s-a transformat într-un adevărat masacru. Din 60 de oscioare, bietul minut ajunge să aibă şi câte 6000, acolo.

La radiologie i-aş ţine neapărat puţin pe “domnule”, “domnia-sa” şi “dânsul”. Până ne lămurim ce-i în neregulă cu dumnealor. Poftim, examinaţi şi voi: “Deci doamnă dumneavoastră afirmaţi că fostul dumneavoastră soţ, domnul M…, ca să ştie şi telespectatorii care au pierdut începutul emisiunii, vă bătea. Aţi declarat unui ziar că domnia-sa se purta – citez – ca un animal, o brută. Dar dânsul contestă vehement. Cum explicaţi această discrepanţă, ce-aveţi să ne spuneţi despre acest subiect?”

În fine, nu ştiu ce să fac cu “domnişoară”. Pare serios infectat. Surse? Domni pensionari cu pălăriuţă şi mustăcioară, irascibili aspiranţi la scaune în autobuzele-nţesate, şi funcţionare corozive din perspectiva cărora cuvântul “cetăţean”, exasperant până la rabie, e de băgat el însuşi undeva, urgent. “Domnişoară, dumneata…!” “Domnişoară, dar v-am spus…!” Terapie intensivă? Anestezie? Chirurgie? Plastică?

Advertisements

Comments»

1. medeea - March 2, 2008

la deşocare

2. finix - March 2, 2008

De obicei nu comentez doar pentru a lauda un articol. Insa acum cred ca trebuie sa o fac. Este cel mai bun articol pe care l-am vazut vreodata pe un blog. Felicitari.
“Domnisoara” poate ar trebui bagat la boli infectioase, izloat, carantinat, reparat si apoi eliberat.

3. Oblia - March 2, 2008

pt. finix: multumesc 🙂

pt. finix & medeea: atunci sa cadem de acord ca la recuperare (intensiva)? medeea, parca chiar exista sectie cu numele asta, nu?

4. TheArrow - March 3, 2008

Atita vreau sa zic, ca imi place foarte mult textul asta; I’m speechless, ca de obicei :).

5. Oblia - March 3, 2008

Hm. Am vrut sa-i spun si lui finix, dar fiind primul lui comentariu, n-am facut-o: desi stiu bine ca oamenii sunt foarte diferiti, ma mir foarte tare, inca, de cit de diferit percepem o chestie. am crostetat asta azi-noapte, ma plictiseam scriind-o (numai pasajul cu bomfeta & primarul comunal m-a distrat), mi se parea didacticos si ma temeam c-are sa va plictiseasca pina la ceruri. ma gandeam sa o las balta. Morala: nu scriem doar pentru propria noastra (idee de )dixtratie 🙂 Si deci ma bucur ca v-a placut.

6. G - March 3, 2008

superb! atat pot sa zic!
si-l linkuiesc, cu voia ta, la nishte pushti/pushtoaice. daca n-am gazeta de perete… 🙂

7. Oblia - March 3, 2008

G, chiar: cind iti faci si tu gazeta de perete? 🙂

8. G - March 3, 2008

nu-mi fac! 😦
dar ii citesc cu maaaaaaaaare drag pe cativa, care au talent, in putinul timp pe care-l am pentru virtuale.

9. oblia - March 3, 2008

da’ de ce sa nu-ti faci? 🙂

10. G. - March 4, 2008

creeaza dependentza si abia m-am lasat de fumat. stii tu pastile de lasat de bloggerit ? 🙂

11. Oblia - March 4, 2008

pot crea dependentza. dar nu neaparat. pastilele sunt aceleasi ca pentru lasat de fumat 🙂

12. G. - March 4, 2008

jmechera mica, ma corupi!:-) serios vorbind, am sentimentul ca nu am mare lucru de spus altora, iar celor carora am ce le spune, o fac oricum.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: