jump to navigation

Oficiantele February 29, 2008

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
Tags: , , , , , ,
trackback

Sfârşitul anilor ’80 în România. Ethosul lor… Bluze cu umeri pentru cucoane. Şepci cu urechi pentru domni. Îmbulzindu-se la cozi. Cozi alimentare. Cozi cu funcţie nutritivă.

Troglodeala e o categorie estetică usturătoare. Constrânge la râs funest. Ridicolul şi nostalgicul, ce cuplu bizar. Nu puţine, mutaţiile perceptuale pe care le poate suferi omul. Îţi vine să te scuturi de impresii ca de nişte gângănii, şi totuşi parcă ai pierde ceva, renunţând. Dar ce, oare?

Un birou. De întreprindere! Sărăcăcios, cu multe hârtii degeaba, cu gândaci confortabil statorniciţi prin firidele mobilierului din dotare. Dosarele cu şină ruginită, de carton unicamente maroniu. Fişetele!! Acest ultragiu adus Materiei. Pixuri cu mină supurândă. “Kafka, frate.”

În acest birou, doamna Aneta şi tovarăşa Rodica fac ceva sacru: ele fac ness. (Şi cu câte sacrificii!…) Se încălzeşte apa la reşou, în ibricul înnegrit de misterele alternative, dar clar inferioare, ale nechezolului. Se pun linguriţe de zahăr şi linguriţe de ness în căni, după gust (cu câte şi mai câte sacrificii!…). Se ia apa de pe reşou îndată după atingerea punctului de fierbere.

Acum: se picură cu minuţie peste conţinutul din cană. Hop! Şi se freacă. Se freacă, se freacă, se freacă. Cu îndârjire, cu geniu, turbat, maniacal, se freacă şi se freacă. Al drrracului de regim să fie el! Se freacă!

Se toarnă cu deosebită minuţie încă puţină apă. AHHH! Ce-ai făcut? Prea multă! Cum o să mai fa-că-spu-mă–a-cum?! Spuma aia unică, bijuteria bunei dispoziţii în colectivul de la întreprindere. În nuanţa fără de pereche a cufurelii canine.

Poftim ce-ai făcut, pe-ăsta să-l bei tu!… Tovarăşa Rodica este o perfecţionistă.

Advertisements

Comments»

1. G. - March 1, 2008

o, doamne! m-ai ametit! ce detalii !! smechera mica , tu ai lucrat intr-o institutie comunista intr-o alta viata si ne-o spui doar acum, via blog.:-) altfel nici ca-mi explic cum poti surprinde cu atata precizie detaliul cafelei. am vazut pana si verdele peretilor din birou, asortat cu al linoleumului rupt la colturi. si muscatele din glastra… 🙂
nu pot decat sa-ti spun: scrie oblia, scrie!

2. Oblia - March 1, 2008

he 🙂 crede-ma ca mi-am scanat memoria sa imi dau seama de unde am amintirea asta, o cucoana angajata de intreprindere facind ness, si habar nu am. trebuie sa fi fost o experienta intimplatoare, stii, cind iti iei fetita/nepoata la birou citeva ore, ca n-ai cu cine s-o lasi acasa. si se holbeaza pe-acolo. e, in orice caz, de la un birou al unei rubedenii. m-a…frapat ritualul nessului 🙂

3. eXstatic - March 1, 2008

:)))) Ce chestie, aflu inca o chestie despre vremea comunismului…

4. oblia - March 1, 2008

ooo, si cite nu mai sunt… 🙂

5. răzvan martzipan - March 1, 2008

asta se întâmpla în zilele bune, când trecea nea titi, soţul lu’ tanti rodica pe la casa de comenzi sau îi mai pasa şi lui tovarăşul maistru câte un plic de alvorada ori o cutie de amigo soluvel, din ăla, calitate prima, de o primea la rândul lui de la vecinu’, tovarăşul Enache, de lucra la miliţie, la circulaţie, care le primea şi el (şpagă), de la băieţii ăia de la hotelul intercontinental (ca să poată să circule şi ei în zilele cu soţ, când numerele lor erea fără soţ), în poala cărora picau când mai venea câte un străin cu buzunarele ticsite cu dolari şi le dădea şi băieţilor, înainte de a pleca în ţara lui, mici atenţii luate de la shop-ul din hol…

altfel, nechezolul să trăiască, obliuţa, mamă, că altceva nu prea se găsea pentru cafegii… decât cu infinite sacrificii!

6. Oblia - March 1, 2008

asa, asa, amigo! si alvorada. ca nu-mi mai aminteam…
pai am zis, to’arashu: cu sacrificii! 🙂

7. k. - March 2, 2008

mi-a placut foarte mult postul asta, trebuia sa o spun 🙂

8. alexedi - March 2, 2008

da, minunat…
sigur, se aplica si la personalul de biblioteca, personalul TESA, personalul de minister, personalul de cancelarie etc etc etc
Draga de Doamna Rodica 🙂

9. Oblia - March 2, 2008

pt. k & alexedi: sigur ca se aplica! de fapt, cred ca se aplica ca orice se defineste drept “categorie de personal” 🙂 acum, cind spusesi “draga de doamna rodica”, alexedi, nu stiu de ce mi-a venit sa adaug pe negindite: stanoiu. de ce oare?

10. răzvan martzipan - March 2, 2008

rodica stănoiu şi conceptul “doamnă” ţin (pentru mine) de două paradigme total diferite…

dacă vrei, draga oblia, e un soi de contradicţie în termeni 😉

semnează martzipanul morocănos

11. Oblia - March 3, 2008

subscrie oblia cu durere de cap 😦

12. răzvan martzipan - March 3, 2008

of-of 😦
să-ţi treacă repede (recomand nurofen extra, pentru că de tylenol sau advil pe-aici nu s-a pomenit)

13. Oblia - March 3, 2008

un somn bun a reparat buba 🙂

14. Gratiela - March 4, 2008

in birourile sinistre de pe vremea aia (poate ca mai sint pe undeva chiar si pe vremea asta) acea placere ilicita de pregatire a ness-ului (la fel de ilicita ca si metoda de procurare a zisului ness) era UNICA preocupare care sa te get you through the day .. and life for some. Hmm… amintiri dintr-o viata anterioara…

15. oblia - March 4, 2008

asa e. tocmai de-aia nimerirea precisa a spumei avea atita si-atita greutate!…


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: