jump to navigation

Time management February 26, 2008

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
Tags: , , , , , , , , , , , , , ,
trackback

Aţi fost la training-uri? V-aţi făcut lecţioarele? Aţi învăţat formula magică a lui Covey, acea mandala a religiei corporatiste, gravată pe plăcuţa metalică de la gâtul fiecărui soldat din armata lui homo corporatus?

E un pătrat împărţit în patru căsuţe, câte una pentru fiecare sarcină ce-o avem de îndeplinit în “timpul dat” (ei, generoşi, zic că şi sarcini de serviciu, dar şi sarcini personale, adică “ţeluri în viaţă”, tovarăşi):

1. urgent şi important (să contactezi iar banca, să le repeţi că azi trebuiesc virate salariile în conturile oamenilor);

2. important, dar nu urgent (iaca, să-i scrii o poezioară celui/celei care este, absolut fără şagă, iubirea vieţii tale);

3. neimportant, dar urgent (raporţelul ăla de HR despre amploaiatul X care iese pe hol la ţigară prea des, document pe care şeful te presează hitleristic să i-l înmânezi ieri);

4. neimportant şi nici urgent (vreun telefon de dat bineţe vreununui furnizor – sau amorez – mărunt căruia nu i-ai dat de tot papucii, că parcă l-ai păstra pe banca de rezerve, cine ştie, ţi-ar putea fi de folos, cândva).

Şi scrii matale în fiecare căsuţă sarcina respectivă, după care le iei la rând, în funcţie de termene-limită şi, respectiv, crize de angoasa existenţială şi sentimente-ale ratării, şi le îndeplineşti. Cum le-ndeplineşti, cum să le bifezi.

Bifa, în speţă, este extrem de importantă, deoarece ea îţi dă un sentiment de împlinire care se converteşte în şi mai mult avânt, care se converteşte în şi mai multe îndepliniri, şi mai multe bife, şi mai mult avânt, etc., etc. The sky’s the limit.

Scuzaţi. Trebuie să fii vagonaş de trenuleţ electric, ca să funcţionezi aşa. Şi ce fel de minte-i aia care măsoară prolificul şi împlinirea în bife, fie că-i la serviciu, fie că-i în viaţa ta, în general? Dar avem impulsuri, elanuri naturale, bioritm şi metabolism, codul nostru unic de productivitate, fertilitate şi realizare!

Cum naiba să scriu un raport despre vânzările din semestrul 2, dacă mie pulsiunile fizico-spirituale îmi strigă-n cor că în acest moment anume ceea ce trebuie să fac este să vorbesc cu bunica, ai cărei 85 de ani azi-mâine – funeste surprize, surprize – se sfârşesc din scurt?

Rog domnul Covey a se revizui matricea. A se pune o formă de inteligenţă umană în acest demers. Aş sugera că time management trebuie esenţialmente legat de cunoaşterea de sine. Temeinica, buna cunoaştere de sine. Să-ţi ştii ciclurile mentale (sau, fie, sufleteşti), să-ţi identifici corect dispoziţiile. Şi să le foloseşti cum foloseşte surfer-ul valul.

Cu listă de sarcini, ok. Te simţi incisiv? Eşti pe val pentru analiza de activitate de la liniuţa 3. Eşti cam melancolic? Vorbeşte cu bunică-ta acum (vezi liniuţa din coada listei). Te-ncearcă nesiguranţa? Ia fă raportul ăla de la liniuţa 1, să vezi câte-ai realizat. Angoasat? Lasă naibii pregătirea prezentării ăleia în Power Point de la liniuţa zero barat cu roşu şi fă-ţi ordine pe birou şi prin hârţoage ahorita mismo. Realmente ajută.

Pe scurt: cuplează-ţi dispoziţia naturală cu jumătatea-i potrivită, dintre cele de pe lista de trebi. Elimină vechiul adagio “n-am nici un chef de…” completând punctuleţele cu lucrul de care ai chef atunci, în loc de cel pe care “trebuie” să-l faci atunci. Şi-o să revii la celălalt când o să ai chef. Căci, înainte de-a exista constrângerea, a fost Natura.

Rog domnul Covey, deci: time management, dar cu naturaleţe.

Advertisements

Comments»

1. medeea - February 26, 2008

cât de prolifică eşti în ultima vreme… aproape că n-am timp să te citesc complet

2. Oblia - February 26, 2008

eh. cum ziceam, erau scrise de mai demult… 🙂 iar pe astea doua (politistul & time management) tineam neaparat sa le pun una langa alta. cuz i had a point… 🙂

3. hiacint - February 26, 2008

Ah eu nici n-aş fi putut scrie, pentru că-l urăsc pe domnul Covey. Dacă vreau să rămîn 5 minute gură-cască la vreo casă de pe stradă, că zilnic descopăr cîte una, atunci stau şi întîrzii acolo unde trebuie să ajung la fix. Dacă azi trebuie să fac clătite, deşi nu e nimeni să le mănînce, asta se face şi dacă telefonul la eon public relations trebuia dat ieri, ei, bine…hedonismul şi imaturitatea 😀

4. Oblia - February 26, 2008

Da, stiu… Ca trebuie ajuns la fix in locuri and stuff… 😦 Dar daca s-ar schimba matriceaaaaa. Sistemuuuuuul. E? Eh.

(totusi: de ce trebuie sa faci clatite azi, daca azi nu e nimeni sa le manince??)

5. TheArrow - February 27, 2008

Covey e fumat. Try “Getting Things Done” de David Allen :). El propovaduieste pusul pe lista a absolut tot ce ai de facut; in felul asta ti le scoti din cap si nu te mai stresezi inutil, ceea ce am constatat pe pielea mea ca e adevarat. Sint sigura ca o sa gasesti chestii de criticat si la el (insert grin here) dar ce mi-a placut e ca sistemul lui ofera flexibilitatea de care zici tu: la momentul x, cind ai timp sau dispozitie pentru ceva, te uiti la lista si vezi ce alegi de pe ea. Din pacate, faza asta nu-mi iese nici macar cu chestii legate de munca :(.

6. Oblia - February 27, 2008

da, covey este in mod evident fumat. daca nenea celalalt e cum zici tu, atunci cred ca mi-ar placea de el 🙂 sa stii ca mie imi mai iese, cu time management-ul. dar rarisim 100%. in general, cam 65% din lista… oh well. bine si-asa, ce naiba.

7. TheArrow - February 27, 2008

Eu ii admir pe Google, care lasa angajatii sa lucreze la ce vor ei 10% din timp. Ce n-as da sa pot face chestia asta!

8. Oblia - February 27, 2008

Adica cum? Nu inteleg. 😦

9. TheArrow - February 27, 2008

Adica lucrezi la ce-ti trece tie prin cap 10% din timpul petrecut la servici, fara sa dai socoteala nimanui. Pe chestii legate de job, dar nu de un proiect anume. It’s meant to spur innovation, ca daca nu ai some unstructured time, cum sa vii cu idei noi, nu? Cred ca orice organizatie ar beneficia de chestia asta, fie si numai pt. ca le-ar prii angajatilor la sanatatea mintala 🙂

10. Oblia - February 27, 2008

aha. yep, cool! 🙂

11. răzvan martzipan - February 27, 2008

ei, TheArrow, TheArrow… uneori cel mai mare regret al meu e că ziua n-are 48 de ore… 🙂

12. Oblia - February 28, 2008

da, da, si-al meu: sa muncim 4 din ele si sa le petrecem pe plaja la 2 mai intr-o eterna vara pe celelalte 44!! heeeeeehehe.
(ati ghiciti: azi nu am NICI un chef de lucru 🙂 )

13. TheArrow - February 28, 2008

Martzipan, eu am incercat sa fac ce zice nenea Allen ala si am ajuns la concluzia ca mi-ar mai trebui macar o jumatate de zi ca sa imi organizez the stuff I’d have to do intr-o zi intreaga. Serios 🙂 Dar intr-adevar, sa pui absolut tot ce ai de facut pe o lista e cel mai bun mod de a nu te mai stresa. Si oricum, nu propovaduieste sa faci totul; doar sa ai o imagine clara a prioritatilor, care te ajuta sa nu te mai simti vinovat pentru ce nu faci, ci bine pt. ce faci. That said, cind nu ai chef de munca si visezi la 2 Mai, poti sa arunci lista la cos 😀

14. Oblia - February 28, 2008

ok gata am aruncat-o 🙂

15. răzvan martzipan - February 28, 2008

pentru TheArrow – la capitolul listă şi stuff, subscriu – uneori, cel mai mult îmi ia să-mi aranjez materialele şi stuff… capitolul prioritizări – ăsta se rezolvă rapid şi n-am nevoie de liste – p’alea le fac să nu uit ce aveam de făcut şi nu neapărat că lucrurile pe care le mai uit n-ar fi importante (de pildă, am uitat să mă duc la medicul de familie pentru concediul medical a doua zi după ce mi se făcuse rău, astfel încaât a trebuit să-mi iau din ăla de odihnă). cât despre făcut liste ca să nu te stresezi – eu zic că e taman pe dos – că m’apucă pandaliile când văd că, uneori, pe lista mea aveam vreo 6-7 chestii de făcut şi eu n-am apucat să fac decât 2 sau 3 😀

p.s.: oblia, hai să fugim în lume!

[i.e.: nici eu n-am nici un chef de munci azi… care este!] 🙂

16. răzvan martzipan - February 28, 2008

p.s.2: singurul capitol unde sunt de acord cu listele e la cumpărături şi tot din aceeaşi pricină – de a nu uita ceva 😉

17. Oblia - February 28, 2008

pt martzipan: hai. in patagonia vreau eu. tu? dar nu azi, te rog: azi AM chef de lucru (nu stiu nici eu de ce). 🙂

mie imi plac listele foarte foarte mult cind sunt in dispozitie maniacala. cred ca alcatuirea lor are un fundamental rol psihosomatic [sic!] heeehe.

18. răzvan martzipan - February 28, 2008

alte sugestii de fugit în lume: australia despre care zici tu şi pe care n-am văzut-o decât prin documentare; orice parte din lumea asta care are un deşert, oricât de mic ar fi; siria & iordania, dar şi alte ţări arabe; dar, nu în ultimul rând, ţările nordice şi chiar şi unul sau altul dintre poli 🙂

19. Oblia - February 28, 2008

subscriu la toate in afara de tarile arabe. arabice. eu acolo-sha nu calc. 🙂

20. răzvan martzipan - February 28, 2008

de ce, oblia? 😦
oamenii ăia ştiu unele dintre cele mai frumoase poveşti de pe lumea asta…

21. oblia - February 29, 2008

vai, credeam ca nu ma mai intrebi odata!… 🙂 de ce? am motive solide, bine intemeiate, imparabile. believe me. sa zicem doar ca-s inapoi cu 3 secole fata de mintea europeneasca (sau nu) democratica. (nuuuu, nu vorbesc din experienta proprie, Doamne fereste, dar am auzit nenumarate relatari edificatoare de la amice care au petrecut acolo ceva timp: luni, ani.)

povestile lor, da, sunt frumoase. si teoria mea e ca ei de fapt se afla in plin proces de decadere/degradare, de citeva zeci (sute?) bune de ani. dar ce minuni au facut in Andalucia! ce civilizatie extraordinara trebuie sa fi fost, ce rasfat grozav sa traiesti in ea. and now… bite, spinzurari, topoare, hacuiala, urlete, ipocrizie cum nu se poate imagina , ura si, basically, rautate. multa. imi pare rau. am citeva ipareri fixe, iar asta e una dintre ele… 😦

22. răzvan martzipan - February 29, 2008

mmmbine, atunci nu fugim în lume acolo şi gata. o să mă duc eu aşa, singur cuc de capul meu, după ce ne întoarcem din celelalte locuri. aşa e bine?

23. Oblia - February 29, 2008

asa da. 🙂

24. eXstatic - March 1, 2008

Fain articolul, faine comentariie. I’m speachless…. A, si o veste noua, scuzati off-topicul. In 2 luni (sper ca asta e maximul) o sa am net propriu la camin. 😀 Deocamdata, doar in weekend, cand sunt acasa, ma stau pe net si iti citesc blogul.

25. Oblia - March 1, 2008

cool! 🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: