jump to navigation

Mici farmece pseudomitologice February 23, 2008

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
Tags: , , , ,
trackback

Dacă tot sunt constrânsă să trăiesc în acest oraş, îmi rezerv o plăcere anume în el: să mă plimb pe străzi. În ritm alert – nu grăbit, ci doar alert. Cu agilitatea tactică a pilotului de Formula 1 la ultimul antrenament pre-competiţie, mai degrabă decât osârdia ogarului în goană după un iepure zemos.

Plimbări din paradigma hermesiană pe care am “lansat-o” acum 8 ani, într-o sală de conferinţe barceloneză plină – în mod delicios şi absolut adecvat – cu patru persoane. (Doar un moş, profesor pensionat, pesemne, a venit la sfârşit să mă felicite. Chitesc că era mason, că ăstora le plac caduceele şi de-astea.) Hermes, orchestrator şi-al întâlnirilor întâmplătoare, architect al surprizelor, gestionar de lucruri pierdute şi găsite pe drum.

Trei, într-un fel, în plimbarea de azi. În Piaţa Amzei, pe-o Dacie albă, superbă de la distanţă, trona la înălţime o pisică roşcovană. Ar fi putut fi Elizabeth I aşa, at her most majestic, dacă, bineînţeles, ar fi avut păr ondulat, nu lins. Mă apropii de Excelenţa Sa. Întoarce capul către mine. Văd pentru prima oară ochi de pisică blânzi – deosebit de bizar. Întind mâna de-ajuns de reverenţios, aş zice, spre maximumul capacităţii mele de plebee. Totuşi, tresare delicat. Atunci apare un ţigan burtos cu faţa râzătoare: “Heh, ce frumoasa e, nu?” Adeveresc. “Luaţi-o acasă!” S-a zvântat magia. Nu-mi rămâne decât să răspund aşa: “E! Nici chiar aşa!…” Şi plec fără să mă mai uit la Majestate.

Pe Calea Victoriei m-agaţă cu anticipaţie un ţigănuş: “Dă şi mie-un măr.” Le luasem, 2 kile într-o pungă transparentă, de la ţăranca “mea” din Amzei, cu faţă prelungă şi-un pic şifonată, un licăr nu chiar obraznic de isteţime în pupile. Ionatane galbene de Voineşti. (“A scris că sunt singurele mere care nu fac aciditate la stomac.” Recte, le-a săltat preţul de la 4 la 5 lei. “Aaaaam până la primăvară. Până la Paşte am!” N-am ce să fac decât să vin, în continuare, da, da.) Scot un măr şi-l dau ţigănuşului. Ce-mi place lipsa de formalitate a gestului anume cu care-apucă ei ce le dai, când le dai. Parc-aş fi tanti-sa şi-a venit la bucătărie, unde trebăluiesc, să-mi ia o caramea din cele anume stocate în buzunarul şorţului. După 3 metri întorc capul: muşcase, mesteca şi se uita la măr, fără umbră de dubiu, ca la papa yummy! No, apăi. L-a meritat.

Şi la urmă. Bătrânele. Una împuţinată, cu faţa brăzdată, în pardesiu de parastas, c-o batistuţă la nas. Roşu pentru pietoni la intersecţia dintre Victoriei şi Elisabeta. Acolo unde fac otomobilele la dreapta-n jos spre Cişmigiu, dar e şi zebră. Ce să faci? Roşu, dar zebră. Petonii trecea, tomobilul din frunte se oprea, alilalte dindărăt claxona. Măre, ce tămbălău făcea! Fraiere, pe trotuar rămăsesem doar eu cu bătrâna. În fine, verde. “Acuma trecem?” se-ntoarce de mă-ntreabă. Nu neajutorată. Tehnic şi familiar, cu oarece vigoare, de parcă, iaca, o scosesem la promenadă, dar o ţinusem la stop, deh, multe nepoate-s destul de năroade în ziua de azi. Răspund în consecinţă: “Acum putem să trecem, că s-a făcut verde.” Şi, ca să înlătur orice şovăire, ridic braţul spre semafor, ca un agent de circulaţie la instructaj.

Hm. Ce zurlie e şi soarta asta. Acum 4 ani, pe strada care duce de la Amzei la Calea Victoriei m-a oprit din mers altă bătrână. Tocmai traversasem pe trotuarul pe care era ea. Mă ia de braţ şi zice: “Să traversăm strada împreună.” Nu m-a rugat: “ajută-mă să traversez strada.” Nu. A vorbit de un “proiect comun”. De la sine înţeles, parcă în prealabil: să facem asta, dară. Ce era să fac? Am traversat îndărăt pe trotuarul celălalt, cu ea. Nu mi-a atârnat de braţ nici cât un fulg. Era supra-materială. Nu înţeleg deloc de ce-i trebuia asistenţa mea. Răsfăţ geriatric? Sau, dimpotrivă: ea a fost aia care m-a ajutat??

Fiindcă am, iaca, o superstiţiune: dacă am un înger păzitor, trebuie să fie bătrâna. Baba-standard din basne. “Măicuţa,” îi zic personajele mai sensibile. Sau “babo” – alea ceva mai semeţe. Bătrâne din alea care primesc un bănuţ pomană de la Harap-Alb. Şi te trezeşti că din bănuţul ăla cine ştie ce aiureli capeţi, ba câte-o pălărie care te face invizibil, ba câte o mantilă ce te transportă-n alte zări. Nu-i vorbă, că pân-acum, vorba ‘ceea, m-a ferit sfântu’!

Şi pentru-aceasta tot spun: urbea asta are farmec, dacă ai şi tu predilecţie.

Advertisements

Comments»

1. MoniK - February 23, 2008

dar tu poate nu stii ca batranele astea sunt Sfanta Vineri?
zeci de zile de vineri le-am dat bani, cu un prieten aciuat acum prin california, de teama ca nu cumva sa fie Sfanta Vineri si noi sa nu stim…

2. oblia - February 23, 2008

monica, si TU esti noctambula?? n-as fi zis 🙂 eu stiu – intrebarea e tu de unde stii?? 🙂

3. MoniK - February 23, 2008

simtz!

4. Oblia - February 23, 2008

yep 🙂

5. Zaza - February 23, 2008

Babele au multe şiraguri de chei şi descântece în şorţ.

Şi totuşi: eu nu dau pomană decât veteranilor de război.

Din motive prea complicate de povestit pe foaia asta, dar ca de obicei mi-ai dat idei, doamnă.

Mulţumesc. 🙂

6. oblia - February 23, 2008

pt. zaza: anytime 🙂

7. AprilSea - February 24, 2008

urbea are farmec, daca stii sa te plimbi prin ea. daca stii sa te lasi sa te plimbe, mai degraba, sa-ti puna zebre sub pasi si ziduri sub ochi, si, tie, con dedicacion y carino, cite-o babutsa.

8. oblia - February 24, 2008

pt. april sea: “sa te lasi sa te plimbe” – exact asta e; perfect formulat! 🙂 plimbarea aceea e o stare de spirit, de fapt. aproape o arta, cred.

9. Irina Gheorghe - February 24, 2008

Oare toate orasele au farmec atat timp cat avem si noi predilectie?

10. Oblia - February 24, 2008

da, nu ma indoiesc. n-ar fi o chestie specifica bucurestiului, doar ca asta, fiind un oras obiectiv vorbind nashpa, are nevoie de mai multa pledoarie… 🙂

11. manuela - March 23, 2008

oare sunt adevarate farmecele?

12. oblia - March 25, 2008

farmecele bucurestilor, ale strazii si personajelor ei, da, sunt adevarate. daca te refereai la celelalte, nu ma pricep si nu ma prea intereseaza.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: