jump to navigation

Despre “Stil” February 22, 2008

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
Tags: , , , , , , ,
trackback

Al cui? Al meu? Al tău? Al ei? Dacă am venera absolut toţi aceeaşi icoană a desăvârşirii stilistice, cele 4 întrebări de mai înainte ar fi imposibile şi, într-un fel, “eu”, “tu” şi “ea” nu am exista. Într-un final, ne-am sufoca aşa cum ne sufocam în uniformitatea strivitoare a comunismului.

Nu ţineam să scriu acest post. Trebuie însă să o fac. Din responsivitate şi din preventivitate.

Lui x nu îi place că folosesc prescurtări latine “savante”; pentru el sunt o dovadă de snobism intelectual mumificat. Lui y nu îi place că folosesc arhaisme şi sadovenisme; pentru el, sunt semnul desuetudinii generaţiei din care fac parte. În fine, lui z nu îi place că folosesc mai mult de un termen pasibil de preţiozitate (de pildă, “penibil” şi “futilitate”) în aceeaşi propoziţie; pentru el, asta e dovadă de stângăcie sau poate chiar prostie stilistică.

Prima reacţie, ca la orice agresiune (fiindcă critica 100% negativă, acră, atât de tipică nouă este o agresiune – în vreme ce în lumea ceva mai luminată însuşi sensul noţiunii de “critică” e altul, de câteva decenii încoace), e să ripostezi pe măsură. Şi – în cazul meu – să te-ntrebi după aceea cum de ai putut fi aşa insolentă şi agresivă, când ştii că nu-ţi stă în fire, de fapt. Răspunsul e, de când lumea, simplu: mimetism. (Sper să îi fi ridicat cineva statuie lui René Girard; dacă nu, jur c-am s-o fac eu, când mă fac mare.)

A doua, cum se vrea însemnarea de faţă, este să faci un pas înapoi, să îţi ieşi din persoană, cumva, şi să încerci să expui un raţionament care să demonteze agresiunea respectivă.

Raţionamentul pe care-l propun este acesta: dacă mi-aş fi publicat micile tricotaje cvasiliterare într-o revistă culturală de largă circulaţie sau, şi mai şi, în volum la vreo editură, ar fi trebuit să accept criticile referitoare la stil (precum cele de mai sus) cu urechile bine deschise şi gura bine închisă. Şi să mă execut: să schimb ce mi se cere să schimb.

Pentru că, publicând pe scară largă, e responsabilitatea mea să fac aşa încât miile de consumatori ai prozei mele să se bucure de un obiect de calitate, unde “calitate” înseamnă ce vor şi spun ei, nu eu, că înseamnă.

Nu e cazul. Acesta este un blog personal. Blogul personal nu e nici revistă culturală, nici volum tipărit în masă, nici foaie publicitară. Da, implică şi el un grad de responsabilitate, dar prin însăşi originea lui, aceea de “jurnal online”, responsabilitatea aceasta se referă, înainte de orice altceva, la adevărul lumii mele.

Prima mea responsabilitate în ce priveşte acest blog este de a exprima cât mai adecvat, cu cât mai multă precizie, realitatea minţii şi realitatea sensibilităţii acestui om care, întâmplător, în nelămurita schemă a universului, poftim, sunt eu: această persoană, “Oblia”. Dupa cum în secolul XV acest om, cu aceleaşi coordonate mentale, poate să fi fost Xian-Ji şi în secolul XVIII poate să fi fost Arjun Djibariti, sau chiar în acest moment poate să fie şi Mercedes Ramirez din Patagonia.

De ce îmi postez “lumea” on line am mai spus şi, într-un spaţiu democratic, orice altă justificare este retrogradă, de-a dreptul.

Prin urmare, după părerea mea judecăţile de valoare emise cu privire la stilul meu sunt, în acest context, judecăţi (anti-)personale. Cu alte cuvinte (şi concepte), cei care le fac sunt, din nou după părerea mea, “judgmental”, în ce mă priveşte. Iar asta nu pot să accept. Nici de la ei despre mine, nici de la oricine altcineva despre oricine altcineva. Judgmentalismul activează instantaneu în mine o revoltă înrădăcinată în ceea ce, dincolo de toate, ar putea rămâne singurul lucru inestimabil: libertatea.

Altfel spus: percepţia mea este că, emiţând astfel de judecăţi, îmi încălcaţi libertatea. Ceea ce e, fără discuţie, inacceptabil.

Pe de altă parte, nu vreau în nici un fel ca eu însămi să vă încalc sensibilităţile (stilistice sau de orice alt fel). De aceea vă îndemn cu maximă bună credinţă: nu mai citiţi acest blog, dacă nu vă place ceva la el. Aveţi sute de alte opţiuni mai apropiate de gusturile voastre: alegeţi-le pe acelea, aşa cum de la supermarket alegeţi caşcaval Rucăr, şi nu Dalia, fiindcă acesta din urmă vi se pare vouă că are gust de rânced, de exemplu.

Nici eu nu citesc bloguri altfel foarte apreciate, pentru simplul motiv că, răsfirându-le o dată, am constatat că nu îmi spun nimic. Iar asta nu înseamnă că ele ar fi lipsite de valoare, ci exact asta, şi numai asta: că mie, personal, nu îmi spun nimic.

Închei aici, nu înainte de a menţiona că în fotografie se pot vedea nişte guanacos din Patagonia chileană. Astfel, consider că am transmis suficient de explicit criticilor pomeniţi tot ce aveam de transmis în privinţa “stilului” meu stilat sau nu prea.

Guanacos din Patagonia chileana

Advertisements

Comments»

1. Zaza - February 22, 2008

O, coincidenţă! Acum două dimineţi, ziua Seraiului începuse prost pentru că un cetitor de longue date şi unde mai pui şi cafegiu îmi reproşase o greşeală recurentă denotând naivităţi: amestecul indigest de arhaisme şi neologisme.

Am luat act, am încasat, m-am coclit. A durut, rău. Nu am ripostat violent, cum îmi stă în fire.

Din motive ce ţin de istoria Seraiului, nu am acceptat pişcături de la nimeni, cu o singură excepţie, ce avea graţia tulbure necesară pentru a face pilula să semene a hidromel.

De aceea eu am să zic aşa: scrie, doamnă, numai scrie. Este unul din cele mai chinuitoare, periculoase şi derizorii lucruri de pe lumea asta.
Restul este clacă, neglijabilă.

Suntem tare singuri în faţa foii, în fond.

Din Bulgaria,

Z.

2. oblia - February 22, 2008

ai ajuns deja?? 🙂

3. oblia - February 22, 2008

Da, am vazut comentariul de care spui. M-am mirat si eu c-ai tacut frumos… Evident c-am sa scriu. Doar nu m-am nascut ca sa fac altora hatiruri absurde.
Si thanks 🙂

4. Zaza - February 22, 2008

Nu, sunt încă la ăştia, reviu cu amănunte că nu pot să dorm

5. oblia - February 22, 2008

Revin, la rindu-mi: daca te refereai la comentariul de la “ganz praktisch”, cred ca aia ti-ar spune un prieten – e un comentariu facut cu smiley si good-humoured. i wouldn’t be offended by it. Eu ma refeream la altul pe care l-am vazut pe la tine, in care ti se dadeau, clar, indicatii de cum se scrie “frumos”. stii, ca tovarasa la scoala primara: copii nu scrieti “pentru ca casa e mare”, fiindca e cacofonie si nu-i “frumos”. si nu repetati acelasi cuvint intr-o propozitie, ca iar nu e “frumos”. (de-aia-i casa, casa.)
pedanterii de filfizoni si filfizoance care corup notiunea de frumos, zau.

trenul ala sucks, i know…

anyway. take care 🙂

6. Zaza - February 22, 2008

Nu la ăla, era unul venit na janela.

Hmmm, cât despre al doilea, probabil este cel al lui Pax, din vară. Ducă-se.

7. TheArrow - February 22, 2008

Aprob pozitiv! Cui nu-i place sa nu mai citeasca. Eu inca nu stiu cum sa reactionez la faptul ca o prietena aproape mi-a sarit la jugulara cind a auzit ca am blog :). Ca asta e aroganta, sa-mi inchipui ca pe lume o intereseaza ce scriu io, ca si cum io as fi buricul pamintului. Zic, timid: pai, I don’t twist anyone’s arm si sint milioane de bloguri; citeste cine vrea. N-am avut cu cine sa ma-nteleg :).

Off topic: tu cind comentezi la mine (spre ex.) trebuie sa fii logged off de la tine? Ca la mine numai daca nu sint logata la WordPress pot sa las link-ul; daca sint logata nu ramine nimic :(. Nu inteleg; poate-mi scapa mie ceva.

8. L - February 22, 2008

@Oblia: Corect (si foarte elocvent). Your blog, your style. Un cititor enervant in minus e un cititor bun 🙂 Ai vazut cumva Misery? Evolutia relatiei fan-autor de la “I’m your number one fan” la “You killed _my_ Misery!!!” e geniala si cu fiori pe sira spinarii.

@Zaza: I hope you write for a living. Pentru nemultumiti se recomanda “sânge de călifar să bea trei patru picături în apă” 🙂

@TheArrow: Some friend, huh? Dar e interesant ca ai ales o expresie relativ inofensiva (i don’t twist anyone’s arm). Primul meu gand cand am citit ce-a scris Oblia a fost “well, she didn’t put a gun to your head!” 🙂 Oricum, daca mai vorbesti cu ea :), spune-i prietenei tale ca un total stranger a citit cu mare placere Freeze Frame.

9. Turambar - February 22, 2008

Doamna, eshti fermecatoare! Convoluta, articulata, pretioasa, sensibila si dantelata.

Damn. I can’t start any of my atrocious redneckish jokes. Next time, honey bunny, next time. I’ll be back.

🙂

10. G. - February 22, 2008

eu cred ca ar trebui extinsa o definitie a blogului (poate chiar in wikipedia, la ciotul existent deja) ca sa ne lamurim ce este blogul si ce face el, ce “drepturi si obligatii” au detinatorii si cititorii de bloguri si mici instructiuni de folosire. 🙂 recomand cititorilor cu mancarici la limba, respectiv degete (si-mi permit sa fac asta pt ca-s mare consumatoare de informatii online, la randu-mi) sa-si manifeste calitatile critice pe forumurile editiilor electronice ale ziarelor, unde libertatea de exprimare este foaaaaaaaarte mare, limbajul colorat si diversificat si stilurile, unul si unul. a, sunt si poze! si chiar filmulete! (vezi atac online) 🙂

11. m - February 22, 2008

sa percepi o critica obiectiva (arhaismele exista, pot fi identificate, poti pune degetul pe ele) ca pe un atac personal…
cat de importanta e valoarea vanitatii omenesti, constat pentru a mia oara. zdrente, carpe suntem in fata ei, oricat de vindecati ne-am crede. zero. n-am intalnit inca pe nimeni sa-i reziste. nici un om normal caruia o critica sa nu-i raneasca direct amorul propriu, fie ea si cea mai indiferenta, mai obiectiva – de fapt, in cele mai multe cazuri, mai radical indiferenta dintre ele.

pentru ca adevarul e ca oamenii sunt indiferenti la persoana noastra. nu au nimic cu noi. pur si simplu nu contam in asemenea masura pentru ei incat sa calculeze insanitati in ce ne priveste. critica lor, prin urmare – n-ar trebui sa conteze nici atat. ar trebui sa o percepem – macar atat – ca obiectiva. si totusi, e de fiecare data un dezastru patentat. preferam sa imaginam rautati, aluzii, suflete negre, atacuri, un vartej al imaginarului – orice, in afara adevarului cel mai simplut si mai banal dintre toate.

ai cazut asadar si tu. recunosc, imi pare bine ca esti un om normal.

12. Oblia - February 22, 2008

pt m: draga m (and i mean it – faptul ca esti in mod evident satul de omenesc nu ma impiedica absolut deloc sa tin in continuare la tine, in felul acesta livresco-virtual evident), iar ai extrapolat, transmutat la o scara grande si, pe scurt, exagerat. tu vorbesti de marea vanitate, eu vorbeam de felul meu personal de a percepe astfel de critici intr-un context care pur si simplu nu este, prin coordonatele lui, potrivit pentru ele.

“oamenii sunt indiferenti la persoana noastra. nu au nimic cu noi.” CARE dintre oameni? vezi, iar operezi cu categorii-calup care, scuze, sunt nedrepte si reductioniste. pe baza propriei mele faze de “vag” si generalizant de-acum citiva ani (buni), cred ca esti vag fiindca doar in matricea “vagului” par veridice sentintele tale. totusi, hai un pic in concret: daca prin “oameni” aici te refereai la critici – da, m-am gindit si eu ca notatiile lor ar putea fi “proiectii”, voila, si ca in esenta nici n-au legatura cu blogul asta, scrisul de pe el, etc., ci mai mult cu propriul lor background. caz in care tot nu pot sa nu protestez: de ce ar fi blogul meu instrumentul/obiectul exorcizarilor lor de tot felul?? iar in cazul asta ce mai intelegi, atunci, prin “critica obiectiva”?

eu nu cred in “critica obiectiva”, mi se pare, pardon, o formula de sedinta de comitet. eu cred in critica angajata care vrea sa isi lase subiectul criticat cu un grad, doua, mai in sus, pe scara valorii, SI care stie sa se formuleze astfel incit sa fie perceputa pozitiv – care stie, adica, sa se faca eficienta. in aceasta critica cred, si in nici o alta. si e adevarat ca aceasta critica e ea insasi o arta. arta paideica.

nu am cazut, nici nu fusesem vreodata mai sus decit acest nivel: al omului firesc. daca ti s-a parut tie altfel, imi pare rau. adevarul asta e: asta sunt.

13. Oblia - February 22, 2008

pt. G: hm ( 🙂 ) sunt foarte circumspecta in ce priveste “regularizarea” (cu “drepturi” si “obligatii” specificate) spatiului bloggeristic, G. mie tocmai asta imi place, ca e “wild” si se autoregleaza intre indivizi, iaca… ce-ar fi “drepturi si obligatii” ok pentru mine n-ar fi poate ok pentru alt blogger. si e fain ca astea se regleaza din mers si inter-personal, fiindca inseamna ca putem functiona relativ ok si fara reguli impuse de la vreun “centru”.

14. Oblia - February 22, 2008

pt. turambar: domnule, merci, roshesc! 🙂 neaparat next time sa zici un banc porcos, altfel cred ca o luam razna de-atita distinctie, finete, eleganta, s.a.m.d.

15. Oblia - February 22, 2008

pt. L: n-am vazut nici “Misery” 😦 dar cred ca intuiesc fiorii numai din descrierea ta: psycho-reader, huh? brrr.

16. Oblia - February 22, 2008

pt. thearrow: ce fain ti-a zis L in legatura cu prietena aia a ta! 🙂 nu am a adauga nimic altceva pe acest subiect.

cu chestia aia tehnica nu cred ca pot sa te-ajut, ca n-am urmarit treaba asta. daca ai observat tu ca asa e, asa o fi. dar poti oricind, si daca esti logata cind faci comentarii, sa tastezi acolo link-ul la pagina ta, nu?

17. Oblia - February 22, 2008

pt. zaza: na janela mergea, apoi ai dres-o dumneata, apoi nu mai mergea. 😦 dar altceva voiam sa zic, despre post-ul tau de aseara, de fapt: Sofia mi-a ramas in amintire ca un fel de mic Salonic. ar fi fain sa-ti faci timp de un cafelcito pe corso 🙂

18. G. - February 22, 2008

🙂 glumeam, evident. cum sa existe drepturi si obligatii? si cine sa fie “de la centru”? tipic romanesc este ca, atunci cand nu functioneaza ceva, sa infiintam, o comisie 🙂 cum ar suna “comisia bloggerilor din romania”?
(cred ca a dat navala primavara peste mine) 🙂
dar sa pricepi ca omu’n casa lui, fie ea si virtuala , face (scrie) ce si cum vrea, ma gandesc ca nu-i mare filozofie!

19. TheArrow - February 22, 2008

L., ma bucur mult ca ti-a placut Frame Freeze; it’s one of my favorites, too. Nu stiu ce sa zic cu prietena; o sa mai vorbim, dar sigur nu despre blog. LOL. Pe de alta parte, pot sa zic ca a contrazis ce scriam apropos de faptul ca americanii nu zic niciodata ce gindesc. Man, she lashed out at me ce n-ai vazut si cu un sarcasm de zile mari :). So in that sense I can say it was refreshing.

20. m - February 22, 2008

nu cred ca ai constiinta simplitatii reactiei pe care ai avut-o, a familiaritatii si generalitatii ei in ‘omenescul’ de care vorbesti, si nici, uneori, proprietatea termenilor (‘obiectiv’ etc.). pe scurt, nu cred ca poti admite vreodata cat de simpla, de atavica a fost reactia ta. imi amintesti de acei oameni care merg la psihanalist sa-si descopera adancimi, cand sunt simpli ca frunza de varza. (latura asta flatanta e de altfel una din multele neonestitati ale psihanalizei care te pun pe fuga de la inceput, daca ai avut cat de cat o familiaritate cu universul cognitiv, prin certitudinea rationala – si tot ea te pune in garda pe veci fata de cei pot frecventa asa o comicarie, pentru a nu-i spune pe nume)

uneori in viata, lucrurile sunt pur si simplu simple, oricat am trage de ele ca de un elastic, dandu-ne ochii peste cap si suspinand. afara ploua. ana are mere. doi cu doi fac patru. si dupa ele trebuie pus pur si simplu punct. cum nu ma indoiesc ca esti de acord

21. AL.M.M - February 22, 2008

Nici un om “sanatos” nu cred ca ar trebui sa scritice stilul tau sau al oricui altcuiva. Poti sa critici o idee, un rationament, insa stilul nu il poti critica din acelasi motiv din care nu pot critica temperamentul cuiva. Da…stilul pana la urma e temperament…cred.

22. răzvan martzipan - February 23, 2008

tot ce pot să spun după ce am citit post-ul obliei şi reacţiile sunt următoarele (a nu se înţelege că reprezintă judecăţi de valoare – sunt nişte simple păreri):

1. deşi mişun pe-aici (prin ‘blogosferă’ cum i se spune, chiar dacă nu-mi place deloc cum sună… eu i-aş fi zis ‘blogo-lume’ ori ‘bolgo-mond’ ori ‘jurnalistică/memorialistică virtuală’) de puţină vreme, frumuseţea cred că stă tocmai în aceea că poţi spune ce doreşti şi, mai ales, cum doreşti – fie printr-un text (al tău sau al altuia – frumos ar fi, dacă nu-ţi aparţine, măcar să spui cui i se datorează şi/sau să bagi şi tu un link către autor, dacă are site), fie printr-o imagine (aceeaşi poveste şi aici), fie printr-un clip audio sau video.

2. toate cele de mai sus nu sunt decât niste mijloace care ne ajută să transmitem ceva, nişte unelte, dacă vreţi, pentru atitudinile, stările, sentimentele, amintirile, patimile, durerile, afectele, impresiile, părerile, spaimele, supărările etc etc. de apar pe jurnalele noastre virtuale.

3. faptul că recurgem la aceste unelte, într-un anumit moment, folosindu-le fie individual, fie combinându-le unele cu altele, şi slujindu-ne de/evidenţiind anumite caracteristici ce le posedă, conferă jurnalelor virtuale, cred eu, gradul cel mai mare de valoare, şi anume, unicitatea.

4. aplicarea unor reguli stilistice sau formale, aşa cum sugera g, nu cred că ar ştirbi cu ceva unicitatea despre care am spus mai sus (există atâtea exemple de “scriere” în condiţii impuse şi autoimpuse care au dus la rezultate uimitoare – vezi, de pildă, o specie precum sonetul), dar, cu siguranţă, ar sărăci-o puţin (aici mi se poate da drept contraargument tocmai exemplul de l-am pomenit 😉 ).

5. nu în ultimul rând (şi aici mă intersectez cu oblia), cred că, în cazul de faţă, unde regula de bază e tocmai aceea a absenţei regulilor, ar fi vorba de o problemă de încălcare a unui drept fundamental – acela la liberă exprimare. dacă pentru transmiterea mesajului meu, eu găsesc drept cele mai adecvate mijloace şi modalităţi tocmai pe acelea prin care o şi fac (cele la care apelez şi nu altele, nefiind constrâns la ele de nici o regulă) şi, de vreme ce aceste modalităţi sunt (tocmai prin natura lor) parte integrantă din mesaj, asta ar însemna că mi se neagă, într-o oarecare măsură, dreptul de expresie.

În loc de concluzie, v-aş pune o întrebare: care ar fi reacţiile voastre dacă undeva în jurnalul virtual vă treziţi într-o bună zi cu o limitare de genul “fiecare post nu trebuie să depăşească 250 de cuvinte” sau “nu aveţi voie să încărcaţi imagini alb-negru” sau “textele pe care le publicaţi nu trebuie să conţină arhaisme” (cum i s-a reproşat obliei)? Şi asta fără o “notificare prealabilă”…

p.s.1: g pomenea de o definiţie extinsă a blogului… poate… însă cum poţi să defineşti ceva atât de proteic, afară doar de un mod general? la fel, în cazul internetului… e doar o reţea globală de calculatore?

p.s.2: scenariu şi întrebare absurde – de genul linkului ăluia cu “click here to get to the end of the internet” – care este mama net-ului? mai precis, dacă ne-am apuca să scoatem din priză server după server, de la cele mai mititele spre mama lor, care credeţi că ar fi ultimul pe care l-am scoate din priză?

p.s.3: cred că în discuţia asta ar trebui amintită şi problema convenţiei – pactul dintre autor (uneori personaj/narator etc etc) şi cititor…

p.s.4: dar şi problema gustului…

p.s.5: mă opresc, că mai sunt zece minute până la 1 (noaptea)

p.s.6: oblia, ştiu că încă sunt dator cu povestea lui torna, torna 🙂

p.s.7: acuma chiar că îmi interzici accesul… că azi chiar că am exagerat cu comentariile :”>

23. oblia - February 23, 2008

pt. G: nu, si eu as fi zis ca nu-i mare filosofie… 🙂

pt. m: am inteles ca vrei punct,ok. si eu. doar atit: nu ma jigneste absolut deloc caracterizarea prin simplitate, familiaritate, generalitate-in-omenesc. cred in acest dicton eliptic al lui patrick white: “the heartrending beauty of a kitchen table.” wooden, of course. asa incit, pina la urma urmelor… multzam.

pt. AL.M.M: multumesc ca ai inteles 🙂

pt. martzipan: o, martzipane, abia cind ti-am citit postul am avut senzatia de “polemica”… 🙂 era 1 cind l-ai scris, e 3.34 acum, deci n-am sa raspund pe larg. doar 4 chestiuni: ma bucur ca nu ai uitat de torna, torna ;); despre “pactul” autor-cititor: good point, in mod sigur ar merita explorat un pic in context “blogomund”; misto ideea cu serverele! 🙂 ; si poooooti sa scrii cit vrei matale de mult, ce-i spatiul meu tehnic? e-al lui wordpress. a! si era sa uit inca ceva: stii tu cumva povestea aceea cu torna, torna? 🙂

24. G. - February 24, 2008

pt. razvan@ uite ca m-au ascultat aia de la tvr 2 si au facut un material explicativ :-)))))) (desi io-s carcotasa si zic ca e reclama pt. unii)

25. răzvan martzipan - February 24, 2008

G, în urmă cu ceva vreme a existat şi un articol… poate or fi fost mai multe, da’ mie ăsta s-a întâmplat să-mi cadă în faţa ochilor pe monitor, printr-un link trimis de un amic de ştia că am jurnal virtual. articolul îl găseşti aici:

http://www.cotidianul.ro/index.php?id=17283&art=41950&cHash=962516ec2e

p.s.1: publicaţia în care a apărut articolul nu pot să spun că mă reprezintă în vreun fel sau are vreo însemnătate anume pentru mine (nu vreau nici să-i fac reclamă, nici antireclamă – se întâmplă doar că la ei a apărut).

p.s.2: dacă vrei părerea mea despre articol (atât cât e articol şi nu un soi de interviu la dublu) – mi se pare un pic dezechilibrat ca perspectivă, fie ea şi una cu iz de polemică – un jurnalist sportiv & un poet ??? tot atât de bine puteau să pună unul din politicienii amintiţi în buletinul ăla de ştiri şi un bucătar…

p.s.3: după ce am lucrat în presă vreo 5-6 ani (dacă nu şi mai mult), am ajuns în stadiul în care chiar nu mă mai interesează lucrurile astea, i.e. mass-media şi ce se întâmplă în şi cu ele. no ofense pentru cei care citesc/scriu/lucrează în domeniu!

p.s.4: nu mă uit la televizor (decât foarte rar pe posturile alea de muzică sau cu documentare – atât cât a mai rămas din ele, pentru că se împuţinează pe zi ce trece în favoarea celor cu manele sau muzică populară – legea cererii & ofertei 😀 ), nu ascult şi nu urmăresc ştiri, nu citesc presa scrisă (fie pe suport tipărit sau online).

p.s.5a: şi pentru că suntem pe blogul obliei şi pentru că toată discuţia a pornit tocmai de la el, sincer, prefer această publicaţie celorlalte “surse de informare” mai sus pomenite.

p.s.5b: OBLIA, sper că n-o să-ţi dea prin cap într-un viitor prea apropiat să te-apuci să-ţi faci mai ştiu eu ce post teve cu reclame de juma de oră şi talk show-uri cu oameni graşi, transpiraţi şi care se înjură între ei şi să laşi blogul în paragină…

26. oblia - February 24, 2008

pt. martzipan: ni-ci vor-ba. nu-s bizniswuman. dar asta nu inseamna ca n-am sa las blogul in paragina, la un moment dat. banuiesc ca toti o facem, cind vine momentul. nu ma vad intretinindu-l pina la sfirsitul vietii, zau… 🙂

27. eXstatic - February 25, 2008

Am citit si am vazut ce am zis e pus pe primul loc… Asa rau te-a durut? 😦 Nu credeam ca tu vezi asta ca pe ceva personal tie… Parca am si explicat asta… Nu avea nici o treaba cu tine (bine a zis m: oamenii nu au treaba cu alti oameni, ci cu altceva… eu completez: cu ei insisi; ideea este ca fiecare dintre noi suntem o oglinda a celorlalti, dar si ceilalti sunt oglinzi ale noastre, care reflecta particele din noi) acea “critica” (am pus intre ghilimele, fiindca nu exista cuvant pentru ce am facut)… Ai zis-o bine undeva (sau altcineva): exorcizare… Adica inainte ma deranja “Q.E.D.”-ul si acum… nu ma mai deranja, parca demonul expus la lumina a disparut… 🙂 Faptul ca acest lucru te-a deranjat l-am inteles cu adevarat abia acum…

De-asta spun: imi cer mii de scuze. Eu o sa consider intamplarea ca pe o piatra de care m-am impiedicat pe drum. Insa piatra asta n-o sa ma faca sa parasesc drumul, pana la urma e inofensiva, m-am impiedicat din cauza neatentiei si framantarii… Asta e… Acum au disparut toate, cred… Tu cum esti, ce mai faci? 🙂 Si vorbesc serios…

28. Oblia - February 25, 2008

Ei, e pe primul lor pentru ca le-am “abordat” cronologic 🙂 E ok, exstatic, nu trebuie sa-ti ceri scuze. Ce se face de obicei cand te deranjeaza ceva la un blog este sa crosetezi un post protestatar pe tema respectiva pe propriul blog, din ce-am vazut. Asta ca pont pentru data viitoare 🙂
Ce sa fac? ok, muncesc cu drag. tu? ai trecut cu bine de prima sesiune?


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: