jump to navigation

Crâmpei cu nepoţel şi bunicuţă February 21, 2008

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
Tags:
trackback

– Câte prăjituri pot să mănânc?
– Câte îţi fac bucurie.

Advertisements

Comments»

1. thearrow - February 21, 2008

Aaaw. How sweet 🙂 (ca sa zic asa).

2. AL.M.M - February 21, 2008

Da…imi aduce aminte de copilaria mea. Nu am avut niciodata bicicleta.

3. G. - February 21, 2008

of, of, numai matusile si bunicile stiu cum e cu nepoteii! 🙂

4. Monica - February 21, 2008

vivat bunicile! Mama mea m-a amenintat ca asa o sa fie si ea:) pacat ca nu vine un Bubulină, să pot să o studiez îndeaproape;)

5. Oblia - February 21, 2008

pt. arrow: bai. tu te tii de puns?

pt. AL.M.M: stiu, este traumatic… 😉 sper ca ti-ai luat bicicleta acum. mai compenseaza intrucitva.

pt. G: correct! 🙂

pt. monica: dar tu nu aveai un nepotzel de la fratello-al dumitale?

6. Monica - February 21, 2008

nu, de la o verisoara, dar a crescut. acum, sireacul, e neinteresant, ca nu mai face nici gafe nici nazbatii..
in schimb am un copil de smotocit, are doi ani, am fost aseara pe la el si stie litere si cifre, plus animale multe:) si mai si zambeste ghidus tot timpul !

7. Oblia - February 21, 2008

hehe 🙂

8. alexedi - February 24, 2008

m-am topit 🙂
in cazul meu, o tava. de placinta cu branza. asta cand eram nepot (de bunica invatatoare). tava o mai am.

9. Oblia - February 24, 2008

of, alexedi… 🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: