jump to navigation

Instinct primar high-tech February 11, 2008

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
Tags: , , , ,
trackback

Dacă ar fi să spun care-i gadget-ul meu preferat, mă tem că, retrogradă, aş numi telefonul fix, şi nimic altceva. Pentru că mă încântă grozav intimitatea vocilor conversante, complicitatea şi sincronizarea dintre auzul meu şi tonalităţile ori sensurile din vocea celuilalt. Pe care nu-l văd. Mi se pare pur şi simplu că, într-o convorbire la telefonul fix, două creiere pot comunica mai ca într-o odaie luminată doar de focul din sobă…

De ce fixul, şi nu şi mobilul? E vorba de dispoziţie, precum şi disponibilitate. Mă irită felul în care mă solicită mobilul. Nu vreau ca vocea celuilalt să mă găsească oricând. N-am chef să-mi pun auzul la dispoziţia sensurilor lui în orice clipă. Iar zgomotul de fond al străzii, al muzicii urlate prin baruri ori de pe unde m-o suna interlocutorul, totdeauna amplificat de microfonul redutabil al Nokiilor, Motorolelor & co, nu prieşte creierului meu. Odaia cu sobă devine atelier de tăblărie. Nu-mi place.

Totuşi, zilele trecute mi-am dat seama că nici telefonul fix nu e chiar perfect, din punctul meu de vedere. Să explic un pic pe ocolite: mă gândeam cu câtă sârguinţă se îndeletniceşte tehnologia contemporană cu cooptarea simţurilor noastre: auzul, văzul, pipăitul, gustul, mirosul + al şaselea. Cred că Internetul, ca şi telefonia mobilă sau jocurile computerizate, reuşesc să ne capteze (“acapareze”, oare?) auzul, văzul, într-o oarecare măsură tactilul şi în mod sigur cel de-al şaselea simţ – răsfrânt aici în paranormal, paranoidal, psihotic. (Psihologia Internetului fiind o vastă gaură neagră, încă.)

Ce nu reuşeşte să prindă tehnologia contemporană sunt tocmai simţurile elementare, de om-animal meşter-artist al instinctului de supravieţuire: gustul şi mirosul. Se spune că în special acesta din urmă prima la, deh, omul-primată – mirosul, simţ a cărui acuitate s-a tocit, în epoca modernă, deoarece efectiv nu ne mai e de-aşa folos, în lupta pentru supravieţuire.

Ei bine, răsturnând utilul-devenit-inutil în frumos, instinctul de primată în estetică şi-n plezirism de canapea, mi-aş dori să se inventeze un telefon fix olfactiv. Când vorbesc cu mama, să simt mirosurile mâncărurilor pe care le găteşte şi-al prăjiturilor pe care le coace-n cuptor. Când vorbesc cu Avignon, să simt parfumul franţuzesc cu care musai s-au dat în ziua respectivă. Şi când vorbesc cu Lucknow, să simt miresmele de mango şi de tot felul de-aiuritoare plante exotice, ce-au ei pe-acolo, prin India, care-i intră pe fereastra deschisă.

Un telefon olfactiv m-ar expune, bineînţeles, şi la riscuri. În fond, lumea mai mănâncă şi usturoi. Dar departe de mine intenţia de-a deveni vulgară, detaliind. Mă opresc aici, afirmând că, dacă s-ar inventa telefoanele fixe olfactive, aş considera că omenirea a făcut un mare pas înainte, în evoluţia sa spirituală. 🙂

Advertisements

Comments»

1. TheArrow - February 12, 2008

Ce frumos. De la mine sigur ar veni usturoi si ceapa; dintr-un impuls de gica-contra, am o mare satisfactie ca le maninc ca acasa si ca asta i-ar oripila pe americani :).

2. Teo - February 12, 2008

Pentru TheArrow — hmm, mirosul de ceapa e la el acasa printre americani. Nu poti gasi un simplu sandwich sau o salata de cruditati fara ceapa pe aici :). Ceapa e un ingredient atit de raspindit (and matter of fact) ca de multe ori nici nu-l gasesti pe lista de ingrediente a produsului respectiv. Cu alte cuvinte, why should it be listed? why would you be surprised that it’s there? after all, it’s always there … 🙂

Pentru Oblia: Foarte interesant. Ai citit McLuhan, “Understanding media: The Extensions of Man” sau Walter Ong, “Orality and Literacy”? Ambele sint f. thought-provoking si ambele (dar in special McLuhan) fac anumite comentarii in privinta faptului ca fiecare mediu de comunicare ne extinde unul sau altul dintre simturi. On a different note, daca ar fi sa iau post-ul tau ca pe o intrebare neexprimata (sort of like your other post on “what movie would you like to live in” :), as spune ca gadget-urile mele preferate (yes, I have two) sint i-pod-ul si laptop-ul. Motivul este simplu si, I’m afraid, mult mai prozaic decit al tau: ambele imi ofera o relativa independenta while also allowing me to carve a personal space even in the most public areas (like an airport). Yes, I’m one of those people who always carries her i-pod and laptop with her wherever she goes whether I need/use them or not. With them I am never alone but I can always be by myself.

3. gramo - February 12, 2008

hihi, simpatic telefonul olfactiv! dar oamenii cu multi copii mici care fac in pampersi si multe pisici in calduri care urineaza peste tot n-ar mai avea nici un fel de viata sociala, nu?

iar la bloc exista un fel de “telefonul olfactiv fara fir”: cand gateste cineva de la parter bors de peste, “mesajul” ajunge pana la etajul 10 🙂

p.s.: asteptam povestea! cu muzica sau fara, cum vrei! 🙂

4. m - February 12, 2008

nu ti-e dor de telefoanele alea rotunde, boante si cu disc, albastre sau rosii, in care formai un numar, apoi il conduceai cu degetul inapoi la pozitia lui, ascultand clinchetul si huruitul acela interior?… ce important era un telefon, faptul de a da un telefon, ce dispozitive mecanice mobiliza, ce importanta, ce seriozitate, ce emotii…

5. oblia - February 12, 2008

pt. thearrow & teo: dragelor, merci ca mi-ati zis cinstit de chestiunea cepei: daca se inventeaza telefonul olfactiv io pe voi nu va sun 🙂

6. oblia - February 12, 2008

Pt. Teo: da, misto contrastele astea. cumva, o reeditare a clasicului “singura in multime”. doar ca poti comuta de pe “on your own” pe “public” cu mai mare usurinta high-tech 🙂

7. oblia - February 12, 2008

pt. gramo: hmmm… asteptam chestia asta cu cachitza :)))) pe gramo kid nu l-as suna, deocamdata, daca as avea telefon olfactiv. 🙂

hahaha… telefonul fara fir olfactiv de la bloc. de ce i-o zice in engleza “Chinese whisper” telefonului fara fir. incerc sa leg soapta chinezeasca de borsul de peste, poate iese o aberatie cute, dar nu gasesc…

pai cu povestea sa vad daca ma pricep, tehnologic vorbind… 😦

8. oblia - February 12, 2008

pt. m: da, da 🙂 cind suna incepeau sa filfiie matusile prin casa ca gainile – era “media event”!!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: