jump to navigation

Ochii Anei Pauker February 9, 2008

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
Tags: , , , ,
trackback

Continuând vizionarea “Memorialului durerii”, ajung la un episod care include imagini de arhivă dintr-o şedinţă a PCR (sau PMR, naiba-i mai ştie). În această şedinţă tocmai se făcuseră nişte alegeri de comitet, cu rezultate înălţătoare. Sala era în picioare, muncitori şi muncitoare aplaudau cu chipul, corpul, dar ce zic!, spiritul întreg transpus în aura colectivă a exultării proletare.

Până şi tovarăşii de la consacrata masă dreptunghiulară, de pe podium, Dej, Voitec (sau Luca sau Pătrăşcanu, naiba-i mai ştie) se ridicaseră în picioare, îşi prindeau braţele înălţate în frăţie, râdeau, se bucurau – aproape c-am întrezărit în zâmbetul lui Dej satisfacţia puştanului care bagă gol la fotbal, pe maidan.

Doar Ana Pauker aplauda cu mâinile în dreptul abdomenului, temperat, ca la un concert de clavecin. În prim plan, o văd mai bine: scruta sala cu ochi… ce ochi! Bucuria în ei era ca luciul aspicului în piftia de curcan – o folie reflectoare. Dar dedesubt, ca o lamă din diamant înfiorător şlefuită, dispreţul. Ana Pauker scruta sala de PMR-işti extaziaţi cu un dispreţ decimant. Tovarăşilor ei, din ochi, le zicea: “imbecililor!” De ce, asta nu ştiu. Dar ochii ăia, de copoi feroce, de hiena-mare-preoteasa la altarul Lihnirii Supreme, sunt or-bi-tori!

Fiică de evreu cumsecade şi soţie de comunist eliminat de Stalin în timpul “Marii epurări,” apoi numită “proconsulul lui Stalin în România”. Cum or fi ajuns ochii ei în halul acela?

Cu vieţi ca asta, viaţa bate filmu’.

Advertisements

Comments»

1. TheArrow - February 9, 2008

Si cica fuma Lucky Strike :). Cred ca filmul are deja o vinataie de la secventa asta de viata.

2. m - February 9, 2008

eu o consider pe pauker o fiinta tragica.
a crezut sincer in comunism, stii. nu a trisat, n-a fost dintre escroci. mie, cei care au crezut in ceva… nu stiu, imi par pe jumatate iertati. un om de convingere merita circumstante atenuante, cel putin simbolic. juridic, nu ma intereseaza, juridicul nu exista.
ce nu pot sa inteleg: cartea ei de capatai era Anti-Duhring!… citind-o in original, in adolescenta, a avut o revelatie… ‘evreul cumsecade’ a carui fiica era – era chiar rabin. unii vorbesc de inteligenta ei remarcabila, dar in acelasi timp de simplitatea ei de spirit, de schematismul ei cognitiv. habar n-am. vazand insa cum a sfarsit… am o slabiciune pentru esecurile totale, tu nu?
ce delicate-s lucrurile astea.

3. oblia - February 9, 2008

pt. arrow: de unde stii ca fuma lucky strike? un film despre ana pauker ar avea mai multe vinatai, sunt sigura…

4. oblia - February 9, 2008

pt. m: taica-su era haham, bunicul – rabin. cel putin asa scrie in sursa mea, articolul din “Time Magazine” la care am pus link.

habar n-am daca a crezut sincer in comunism. nu cred ca putem sti vreodata in ce cred oamenii sincer.

subscriu in ce priveste tragicul doar fiindca ma gindesc la ce brainwashing trebuie sa-si fi facut (jalnicul echivalent european al harakiri-ului?) dupa ce sotu-sau a fost eliminat de stalin, ca sa il poata servi pe stalin in continuare…

cum a sfirsit? nu stiu. mai ceva ca nietzsche? 🙂

5. Oblia - February 9, 2008

tot pt. m: stii, inca vazind lucrurile prin grila australiana, mi-e tare ciuda de un lucru: avem potential imens pentru literatura “revizionista” (ceea ce, parca-parca cineastii “noului val” au inceput sa faca), si totusi nu se intimpla. exemplu: literatura australiana a ultimelor decenii e plina de romane BUNE care iau o bucatica de istorie australiana si o trateaza fictiv ca sa desteleneasca minciuni sau prejudecati istorice mumificate. vezi povestea despre celebrul Ned Kelly prelucrata de Peter Carey. mi-e foarte ciuda ca nu se-nvredniceste mai nimeni pe-aici sa sondeze potentialul asta, sa faca un pic de research si sa scrie, de pilda, un roman despre ana pauker. sau despre ion antonescu. sau despre zelea codreanu, sau despre patrascanu. sau despre mircea vulcanescu sau, de ce nu?, chiar despre infamul nicolsky. nu stiu… in australia chiar am simtit ca literatura poate schimba impactul (nefast) al istoriei asupra … cetatenilor 🙂

6. m - February 10, 2008

Oh God, that’s a huge problem what you’ve just mentioned… But forget about that.
Cred ca bunicul ei, intr-adevar. Nu, in comunism a crezut cu adevarat, asta-i buna. De ce n-ar fi crezut. Vrei sa le luam si asta? Nu, ei chiar au crezut. Ea l-a citit pe Engels la 20 de ani si a impietrit – asa cum impietrim noi la… habar n-am, Dostoievski. Se poate. Exista cazuri – nu unul, mii. Macar a crezut in ceva, cu adevarat. Si apoi, ea n-a fost un monstru, sa ne intelegem, n-a fost vreun Nicolski, n-a zdrobit degete. A fost un ideolog, adica – vai un intelectual. Cu care stim ce-a facut istoria, cand le-a cerut sa transforme abstractul in concret.
Nu, nu trebuie sa le luam si adevarul evident ca macar au crezut in ceva. Nu trebuie sa-i facem pe de-a intregul mostri, ca sa ne simtim noi bine. Iti spun pentru ca exista tendinta asta. Imi amintesc un documentar care facea din Hitler si homosexual, si incestuos, si impotent, ceea ce lasa in urma vreo contradictie-doua… Uneori simtim nevoia sa facem asta. Pentru ca nu putem suporta gandul ca ‘monstrii’ au fost normali, as you and me. Asta-i cu adevarat insuportabil. Nu vrem sa admitem ca problema e la natura umana insasi… Poveste veche.
Chestia cu Stalin si purjele din epoca e mult mai complicata.
A murit incet, uitata de toti – cred ca avea arest la domiciliu – de cancer.

Uf, in chestia romanului… Asta-i alta poveste veche. Am prieteni care si-au pus de mult intrebarea asta: de ce, cum se face ca nu s-a scris inca romanul comunismului?
Dupa parerea mea, nu trebuie sa facem asta. Chiar cred ca vremea contextualizarilor a trecut. S-a incercat in cinema, s-a sapat cat de adanc s-a putut atat in drama, cat si in sordid. Dar cei care sapa stau in blocurile comuniste, scriind asta. Ceea ce nu poate sa nu aiba un efect destramator. S-a petrecut ceva mult mai grav cu noi, la nivel launtric.
Romanele cu cheie istorica, recunosc, nu ma intereseaza. Drumul e batatorit – chiar si in cinema, te asigur ca Mungiu a pus un capac in materie de mizerabilism, si oala e rece. Mai departe nu se poate merge, decat in grotesc. Toate romanele care s-au scris despre epoca sunt aproximative, ai vazut. Neconvingatoare. Si au trecut 18 ani. Eu visez un roman despre care sa nu poti spune nici unde are plasata actiunea, nici carei natiuni ii apartin protagonistii, nici, cu aproximatie, din ce secol or fi. Atunci ar fi cu adevarat cinstit. Orice context ii face cu ochiul cititorului, trisand. E un truc. Bun, poate. Dar pe mine nu m-ar interesa.

Daca vrei insa sa intrebi daca acesti oameni, si suferintele lor, vor fi razbunati vreodata – ei bine, cred ca ai raspunsul.
Multe sunt de discutat, dar nu aici.

7. Oblia - February 10, 2008

a, da: de cancer. am citit ca trebuia sa bage morfina “la greu”… nashpa. citind asta, totusi, nu putea sa nu-mi sune in cap un fragment din “memorialul durerii”, in care un detinut de 85 de ani (fost demnitar, ceva) era bolnav de cancer avea dureri groaznice, iar astia nu doar ca nu-i dadeau morfina, dar il mai si bateau, in continuare. damn. monstrul din mine zice ca ceva dreptate e si-n felul cum a murit ana pauker. mda, stiu, simplist… scuze 🙂

despre fictiune “revizionista”: foarte tentanta trambulina pe care o trasezi peste lacul de rahat istoric, intr-un viitor aseptic sau, si mai bine, in atemporalitate. si-mi vine sa comentez mai mult, sa zic ca stai ca poate nu s-a consumat, in fond cind omu-i nacajit trebuie intii sa-si verse-amarul, si-abia apoi se poate apuca de alta treaba cu ceva folos, dar… poate ca ce spui tu e mai bine, poate ca-i chiar cel mai bine. poate, dar nu sunt sigura.

nu, nu si iar nu: nu e vorba de razbunarea suferintelor,chiar deloc. in the big picture, lucrurile par a se contrabalansa perfect, oricit de crude sau absurde au sensul lor si daca ceva ar lipsi n-ar mai fi nimic la fel (asta e profunda, zic…). peter carey nu razbuna nimic, e totul in cheie funny & witty. si al dracului de curativ. e pur si simplu vorba de stiut. atita tot.

dar, cum sugerai, dam in metafizica si cadrul e ingust. exit oblia, noapte buna 🙂

8. Zaza - February 10, 2008

Auzind thru the grapevine că vorbiţi de Tovarăşa, my two imperfect cents on the matter:

http://rapireadinserai.blogspot.com/2007/04/tristeile-tovarei.html

9. Oblia - February 10, 2008

cum am zis si pe foitza ta: foaaaarte misto! 🙂

10. arakelian - February 11, 2008

Acum ceva ani (cred ca si acum) era inmormantata in parcul Carol, la mausoleu (cred ca si acum). Sau e mult zis inmormantata, doar urna cu cenusha pusa acolo.
Toate perspectivele despre trecutul nostru comunist (si despre capetele luminate ale comunismului) ti se schimba, in fatsa mausoleului. Pt ca toti au murit. Si daca esti simpatic gardienilor, te lasa sa urci pe mausoleu. Ei, acolo, deasupra tuturor, de unde ai o imagine larga a parcului/orashului, ti se schimba perspectiva si asupra comunismului. Ca il ai…sub tine 😀

11. Oblia - February 11, 2008

hahahaha. o sa mituiesc gardienii numai pentru un minut de astfel de satisfactie 🙂

12. Ovidiu - August 16, 2008

“Macar a crezut in ceva, cu adevarat. Si apoi, ea n-a fost un monstru, sa ne intelegem, n-a fost vreun Nicolski, n-a zdrobit degete. A fost un ideolog, adica – vai un intelectual. Cu care stim ce-a facut istoria, cand le-a cerut sa transforme abstractul in concret.”

Sa ne amintim de pavajul iadului?
Faptul ca cineva, nu conteaza cat de destept este, crede cu obstinatie in ceva, nu-l indreptateste sa-si impuna punctul de vedere. Faptul ca a fost un intelectual n-o scuza cu nimic si nici nu e cazul sa inspire compasiune, dimpotriva.
Abrutizarea unui intelectual presupune aparitia intolerantei la tot ce nu incape in sistemul sau de valori.

13. calatoare - August 20, 2008

Ovidiu, sper ca m (sau chiar Oblia) să mai treacă pe aici şi să-ţi răspundă.

Cumva tangenţial, în articolul citat de Oblia, mi-a atras atenţia fraza aceasta:

Said one Rumanian when the Reds took power: “The only honest government Rumania can have is one that has been in power long enough to give everyone a chance to fill his pockets. It’s only after a Rumanian official has made enough money through graft to buy a house, educate his children, and keep a mistress or two, that he feels he can afford to be honest. The Reds are starting from scratch, and have a long way to go.” Apparently, they aren’t there yet.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: