jump to navigation

Minerva copil şi alte fiinţe January 8, 2008

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
Tags: , , ,
trackback

Înfiorătorul simţ al dreptăţii pe care-l au copiii. Le-ai spus că faci ceva, faci. Nu faci, e sfârşitul lumii. Lumea (lor) se spulberă într-o majoră, insurmontabilă neînţelegere: eşecul cuvântului şi al speranţei, iedera lui. Şi revolta pe măsură de grozavă.

Noi, ăştia mari, mai înţelegem, mai iertăm: a zis că vine azi, lasă, poate o fi ocupat/ă, obosit/ă; a zis că face asta, lasă, o fi avut alte treburi, o fi uitat, oameni suntem, ce Dumnezeu…

Dumnezeu. Dacă Nietzsche L-a intuit bine pe Dumnezeu ca pe un copil care se joacă în nisip, acum ridicând un castel măreţ, acum distrugându-l din capriciu, neatenţie sau pură întâmplare, dacă copiii sunt ca Dumnezeu, atunci tot ce pot să spun în legătură cu constatarea din primul paragraf este că… we’re dooooomeded, duuuuudes 🙂

Pe de altă parte, desigur, avem următorul dialog (în contextul în care Bolobocul are solicitantul hobby de a trage de orice cablu ce-atârnă cât de cât de sus în jos şi în contextul în care, pe şleau, am evacuat veioza din calea dumnealui):

Bolobocul: Lampa? Une-i lampa?
Eu: Nu ştiu. Au venit nişte extratereştrii şi-au luat-o, cred.
Bolobocul: Aaaaa, Mos Clăciun!

Ce vreau să spun? Dacă Moş Crăciun este extraterestru, dar este şi imaginea lui Dumnezeu (hai, puţină clemenţă!), atunci stăm, totuşi, bine.

Cam atât, astăzi. Hmmm.

Advertisements

Comments»

1. m - January 8, 2008

cand ne dezamagim copiii, toata lumea noastra se prabuseste. de ce, oare? am gresit decisiv? fara indoiala ca nu. greseala o vom putea repara. copilul va uita oricum – copiii uita. atunci?

cand ne dezamagim copilul, poate, ne aducem aminte ca l-am adus intr-o lume care e destul de cruda nu numai ca sa nu aiba nevoie, dar absolut nici o nevoie de el, ca aparitia lui pe lumea asta nu era in nimic necesara (oricui altcuiva decat egoismului nostru). nu numai faptul asta ne e amintit de dezamagirea din privirile lui. ci si faptul ca l-am plasat intr-o lume insuportabila, unde fictivul Mos se intalneste cu fictivul Divin si, mai mult inca, cu fictivul Bine care ar conduce lumea si fiintele. si in plus, in plus, in plus… ca am facut poate o cumplita porcarie…

2. oblia - January 8, 2008

m: ce ma bucur sa te citesc iar! 🙂 da, stiu, n-are legatura cu comentariul tau…

3. m - January 8, 2008

nici eu n-am legatura cu comentariul meu
tocmai ascultam in casti ‘la mort d’ivan ilitch’ (stiu, dar tot ramasese putina rusa in ea), asa ca ce dispozitie puteam avansa in asa dragalasa stare…
si mie mi-e drag sa te citesc. de-as avea, ca tine, atata simt… orientativ pentru viata.

4. oblia - January 9, 2008

sa citim, dara, “Candide” (da, vom lua si colebil. ori metoclopramid – uf, greu de pronuntat, si mai greu de scris). simtul meu orientativ pentru viata nu-i al meu. l-am luat de la altii, indeajuns de generosi. mi-e bine cu el. ma plictisisem de cronicizata innegurare. zau ca da. un lucru insa e adevarat for all (my) time: lecturarea lui cioran (orice) m-a binedispus totdeauna. ma apucam sa-l citesc exact cind eram mai depri, stiind bine ca avea sa ma scoata din depresare. bizar dar real.

5. m - January 9, 2008

da, i-a scos pe multi din depresie, toti mentioneaza efectul asta ciudat, spre marea lui mirare (‘sunt un mic binefacator’).
dar ce-am eu cu el.
candide e si mai deprimanta, te simti pangloss… si dupa aia ironia e cam groasa, v. e plin de prost gust acolo.
nu stiu cum faci tu, daca o fi vreo reteta. pur si simplu exista pe de o parte oameni cu simt orientativ. si exista, pe de alta parte… ceilalti, end of story. asta a fost cam singura concluzie la care am putut sa ajung.
mi-e totdeauna drag sa citesc cate unul, cum explica el. (stiu ca triseaza, dar explica frumos.) 🙂
drept care tu cred ca treci aici mai rar ca mine

6. eXstatic - January 9, 2008

m, copiii nu uita… Ti se pare ca uita, fiindca ei nu mai aduc vorba, dar zau ca nu uita. Pur si simplu adapostesc amintirea in subconstient si, daca o lasa asa, uitand constient (nu intentionat) de ceea ce li s-a intamplat in copilarie, atunci risca sa repete greseala parintilor. Si atunci unde mai e evolutia? De-aia copiii au simt justitiar, e dat de la natura… Inteleapta natura, nu credeti?

7. oblia - January 11, 2008

de ce ma aproape farmeca sa vad cu ochii mei, cum ar veni, CAT de diferiti sunteti? and yet fiecare in matricea lui has a (good) point, parca.

pt. m: “dar ce-am eu cu el.” aceasta fraza de Creanga cu implant de T.S. Eliot 🙂 imi vine a adauga “numai tu o puteai scrie”, dar cum as putea eu sa stiu una ca asta?

pt. exstatic: da, in paradigma ta ai dreptate. doar ca eu nu cred prea tare in inteligenta mecanicismului Naturii… mai degraba, in accidentele ei fericite/inspirate.

8. eXstatic - January 12, 2008

Eu nu cred nici in accidente, nici in coincidente, nici in intamplare. Nimic nu e hazardat, doar pare asa… E usor de inteles, dar nu si usor de asimilat… Natura nu e atat de mecanicista (parca Newton credea asta)… Eh, complexitatea Naturii intrece orice imaginatie, pe cuvant… 🙂 Nici Einstein insusi n-a reusit s-o cuprinda si e recunoscut faptul ca avea o imaginatie fabuloasa… Mi-ar placea sa pot vedea odata filmul “Einstein’s Dream”…

9. oblia - January 12, 2008

mai, mie-mi place sa cred in hazard. altfel ar trebui sa-mi imaginez tot universul ca deja finit, finisat, terminat, si cred ca as deveni putin claustrofoba. dar ce chestiuni mari am ajuns sa atingem… 🙂 vezi, asta-i cusurul vostru, al sagetatorilor: prea luati totul in serios 😉

10. eXstatic - January 12, 2008

:)) Tu, daca crezi un lucru, trebuie automat sa crezi alt lucru, care pare legat de primul, desi nu e (chiar) asa? 🙂 Eu, in tacerea mea, am avut timp sa ma gandesc la asta. Deci, daca nu exista hazard, asta nu inseamna ca s-a oprit miscarea Universului, ba din contra, e foarte bine organizata miscarea acestuia, incat s-a nascut un citat din aceasta observatie, care e valabil si azi, si in viitor: “Cand iti doresti ceva, tot Universul conspira in realizarea dorintelor tale.” Si minunte, Universul continua sa fie in expansiune, ca intotdeauna. Gandeste-te si tu, cum poate rezultatul unei explozii (Big Bang) sa fie ceva atat de bine organizat, incat s-a facut Sistemul Solar, cu Terra, cu viata ei, cu tot? Asta e un mister total, dar sper ca va fi curand rezolvat.

11. oblia - January 13, 2008

exstatic, u’re online 🙂 tu vorbesti de un hazard total si total organizat, nu? hmmm…
ba eu sper sa nu se rezolve misterul asa curind. ar fi foarte boring indata dupa aceea… 🙂

12. eXstatic - January 13, 2008

Asa e, ratiunea face totul boring, de fapt… Intuitia face totul interesant, chiar daca cunoastem misterele… Cum, asta e alt mister uman. 😀

13. eXstatic - January 13, 2008

A, te rog sa observi o nuanta: nu am zis de un hazard organizat (stiu ca e un oximoron), ci de un Univers organizat. Hazardul e primul pas spre organizare, explozia a fost primul pas spre ceea ce “vedem” azi. 🙂

14. oblia - January 13, 2008

poate n-ar trebui sa insist, totusi nu ma pot abtzinui, caci vreau sa pricep ce crezi tu de fapt: ca Hazardul exista doar ca eveniment originar menit sa produca materia bruta ce urmeaza a fi organizata? deci inainte de Big Bang (presupunind ca prin asta s-a ivit universul) exista hazard, iar de atunci incoace exista doar organizarea celor (re)iesite din Bang? sau cum? de vreme ce “nimic nu e hazardat”. please clarify (cind ai chef) 🙂

15. eXstatic - January 13, 2008

Hm… Nu stiu cum e inainte de aparitia Universului (scuze de intarziere, acum am revenit)… Hazardul este o etapa incipienta, de inceput a ceva ce urmeaza… Ca si cum ai citi o introducere inainte de primul capitol intr-o carte (sper ca nu ma exprim aiurea). Odata ce trece timpul, acel hazard s-a diminuat, ordinea instaurandu-se de la sine. Din aceasta cauza au aparut tot felul de legende mitologice, cum ar fi cea dintre Shiva (distrugerea) si Vishnu (creatia, conservarea)… Se spune ca, daca cele doua opuse se contopesc, Universul se va distruge si se va recrea… Deci inaintea acestui Univers a fost alt Univers, daca e s-o luam asa… Pana la urma, adevarul nu poate cuprins de ratiune, ci de intuitie…

16. oblia - January 13, 2008

Aha, ok. Thanks 🙂

17. eXstatic - January 14, 2008

You’re welcome. 🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: