Glissando December 18, 2007
Posted by oblia in Peregrinatio 1.Tags: iarna
trackback
Bucureştiul e arestat de frig. Îmi plac crustele de gheaţă de pe trotuare, crocante ca nişte prăjituri făcute de-o bunică spiţereasă. Şi coloanele de abur, gemenele, care-mi ţâşnesc din nări când respir – parcă aş fi calul lui Moromete în zorii zilei când l-a dus pe băiet la şcoală întâia oară. În fine, aerul aspru, de capelă protestantă, care insinuează, în lipsa oricăror repere muntoase, oarece altitudine…
Sâmbătă dimineaţă cădeau fulgi cât bobiţele de griş pe capota încălzită a maşinii. Durau 2 secunde. Şi dispăreau. Hipnoza ciclului nostalgic al eternei dispariţii. Şi cum (se poate de) contează fiecare, fiecare granulă din universul ăsta aproape doar ipotetic.
Uneori mi se pare că Creatorul e disperat de-namorat de Lume.
Oblio-minded 
hihi, ceaa mai draguta descriere a “fenomenului” :p
aproape ca reusesti sa ma faci sa simt spiritul craciunului.multumesc.
oh, but it’s been in the air since the end of Nov, n-ai simtit? 🙂
omg, cat de frumos poti sa scrii!
hi! ce sentiment de solidaritate ma cuprinde cind vad ca si altii sunt treji in miezul noptii 🙂 welcome to the night club gramo :))) micutzul doarme si tu pe net… 🙂
Voici l’hiver, tueur des pauvres gens.
Of, nu înţeleg franceza… 😦 “Iată iarna…” mai departe nu ştiu…
..criminalul bietilor oameni.
;;)
Multumesc. 🙂
1. La multi ani! Si sa ai parte!
2. Sint inca la New York, unde NU ninge de fel, in schimb temperatura e sub -10 Celsius, la care se adaoga ceva numit de ei chill factor (=efectul vintului de la ocean, ici colea-sha), care face ca sa simti -20. Adica, sa stai dracului in casa, sa asculti tangouri argentiniene si sa fumigenezi la gindul ca Bucurestiul e arestat sub zapada, ca totul e alb, ca…
3. In aceeasi (?) ordine de idei: ai capatat DVD-ul cu Oblio, despre care se conversa in ianuarie 2007? Ca trecu anu’ si ma gindesc ca ati avutara timp sa rezolvati chestiunea. In speranta unui raspuns pozitiv, ma gindesc de pe acum la ‘me and my arrow’ si la vocea omului acela. Care nu a mai facut nimic cunoscut dupa Oblio. Unless I am gravely mistaken.
Draga Vera, iarna cu fumigenare si tangouri suna foaaaaaarte bine! Nu-i vorba ca, revenita in Bucuresti, mi-a placut si mie cit de paralizat era totul – de cind n-a mai avut urbea asta parte de-asa liniste, si non-iliesciana! N-am multe momente cind regret ca nu am coditza ca sa wag it cutzu-like, dar ieri am avut unul: cind ma plimbam pe strazile troienite si iar ningea pasnic.
DVD-ul, nem. Dar am cintecul respectiv: l-au tot dat la radio Guerrilla anul trecut, asa ca am profitat de ocazie si mi l-am inregistrat batrineste (putin ciuntit, ce-i drept) pe o caseta audio.
Si la multi ani frumosi!
Vera Cîmpeanu, numele tău îmi aduce aminte de o poveste, “Cîmpan Verde şi Frumos”. 🙂
pt. exstatic: don’t push it. 🙂 stii, cind nu cunoastem in viata reala oamenii carora ne adresam pe net, nu e totdeauna ok sa le vorbim ca si cum ne-ar fi amici la catarama…
Ilinca, don’t fret! I’ll behave!!! In rest, cum sa capat si io inregistrarea? Nu zic asta cu la multziii aniii, ca m-am scirbit, ca a inceput la jumatea lui noiembrie si mi s-a taiat.
draga Vera, pai cum sa facem? ne vedem, va dau caseta si inregistrati cintecul, doar ca va trebuie un dublu casetofon, ca sa il copiati de pe caseta mea pe-a dvs. (vi l-as copia eu, dar n-am dublu casetofon). e bine-asa? a! trebuie sa va mai spun ca, fiind inregistrat de la radio, e cit se poate de amatoricesc, iar finalul continua un pic hurducat in alta melodie (frumoasa si aceea…). totusi, nu e de gasit pe net? caut si va spun.
este si l-am gasit: http://www.trilulilu.ro/Alhambra/9fbde4e67376d7