jump to navigation

În oglindă October 17, 2007

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
trackback

Peisajul dintre Segovia şi Ávila e reversul desăvârşit al peisajului australian semi-arid/semi-mănos. Împreună, fac un Dr Jekyll şi Mister Hyde. Aceleaşi câmpuri linişor delurite, cu aceiaşi bolovani cenuşii răsăriţi în mijlocul câmpului de niciunde. Singura explicaţie accesibilă unei minţi geologic neavenite este asta: aici a plouat cândva cu bolovani. Direct din cer.

Doar că pe faţeta spaniolă a peisajului nu sunt copaci morţi. Sunt măslini răzleţi, ca nişte cheflii care mai zăbovesc puţin pe câmp, după o sărbătoare bucolică. Şi nu sunt animale moarte. Sunt, în schimb, mici aranjamente de bolovani (în a căror estetică bănuiesc intervenţia omului – totuşi!…): colo o scăriţă, dincolo un “L” aiurea, dincolo un con, o căciuliţă. Văzându-le postura, înţelegi de ce Don Quijote vedea figuri: nu, he didn’t get the wrong picture – he got the right one!

Să navighez prin peisajul ăsta e ca un masaj; în autobuzul cu tangaj de navă lenevoasă, ştiu, incontestabil, că, dintre toate celelalte practic infinite posibilităţi de a fi fost oriunde altundeva, de a fi făcut orice altceva, aici şi acum trebuie să fiu, făcând exact asta. Emanare de bine.

Advertisements

Comments»

No comments yet — be the first.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: