jump to navigation

Fiorul gloriei urecheate October 10, 2007

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
trackback

Salamanca, se ştie, e un distins oraş universitar. Fin, elegant, conştient de valoarea sa. Totuşi, aleasa cetate adăposteşte un infam muzeu: Muzeul Taurin. Strada Doctor Piñuela, în dosul baroc cizelatei Plaza Mayor. (În care, de altfel, se mai ţin, ocazional, corridas.)

Muzeul Taurin e o interminabilă casă-vagon străjuită, la un birouaş, cum intri pe stânga, de doi mujici, probabil cu unghie lungă la degetul cel mic. Ei vorbeşte despre pariuri.

Prima sală e dedicată ilustrului Julian Robles. Un torero de unică excepţie. Fotografii cu Julian tapetează delirant pereţii. Să nu ne lăsăm, însă, amăgiţi de-aceşti ochi verzi, surâzători; de-aceste bucle alunii mai mult ca sigur fine ca mătasea; de-aceste postúri feciorelnic triumfătoare, de coapsele-alungite, fibră, de fesele perfecte ce fac colanţilor adevărată cinste, după datină.

Căci Julian este aprig. Un bisturiu pândeşte în privirea sa. Iar mintea-i – un fără-de-cusur diamant de tăiat oglinzi şi geamuri.

Păşesc cu veneraţia în gâtlej printre conduri tociţi, dar sacri, printre săbii cu mâner încrustat, printre cape cusute cu fir de aur, printre tichii înnobilate de fire argintii de praf, sau poate de vreo taurină târnoseală din care-au rezultat, eroic, întregi, printre cămăşi cu guler brodat şi mâneci cu mongramă princiar ţesută. Toate, toate, ale lui Julian Robles.

Nici nu-mi dau seama când am ajuns sub capul suspendat al unui taur. Acum are privirea placidă, sărmanul colos, însă plăcuţa aurie de sub falnica-i guşă împăiată consemnează solemn cele 455 de kilograme cu care specimenul monta cântarul. Răpus, vai, de Julian Robles, printr-o schemă superbă, după ce în prealabil îi tăiase magistral o ureche.

Huh? Citesc iar. Aşa este: după ce înainte îi tăiase magistral o ureche. Hm, ce capriciu l-a apucat pe maestru, îmi zic. Auzi, să-i taie o ureche. Aproape nostim. Ca domnul pedagog la şcoală.

Mai tiptilez pe lângă alte câteva sipete cu tichii, şosete, conduri, ciucuraşi şi dau de altă plăcuţă. O citesc curioasă, să aflu câte kilograme. Mai mare! Şi, spre finalul textului: după ce înainte îi tăiase magistral o ureche. Mă uit la trofeu. Într-adevăr, urechea stângă îi lipsea. Mă uit şi la cel precedent: într-adevăr, urechea dreaptă îi lipsea. A prins gust maestrul.

Am înaintat pe coridor cu ochii la plăcuţe. Acum erau din 2 în 2 metri. Printre cărţi poştale cu figura lui Robles. 425 kg, după ce înainte îi tăiase magistral o ureche. Printre fotografii cu torero-minune, la vârsta de 14 ani, cu familiile lor, cu tot. 472 kg, după ce înainte îi tăiase magistral două urechi!!

Mai departe. Una, două, un ilic cu fir auriu pe care l-a purtat…, două, una, una, o pleiadă de afişe anunţând bombastic o pleiadă de corridas, una, două, două, o poezie omagială creată de poeta Mercedes bla, unde în ochii matadorului străluceşte Universul cu tot cu soarele într-însul, agilitatea sa fiind ca viforul din Anzi, una, una, două, poza unui matador cu braţele ridicate spre tribune, împungând măreţul cer cu două urechi ŞI o coadă de taur!

Calabalâc de pod prăfuit, exponatele din Muzeul Taurin salamantin dospesc într-un “id” castillan erodat, de prea eroic sentiment, până la kitsch. Mă gândisem la corridas. Văzusem la televizor. Îmi plăcuse, contra cruzimii evidente, să cred că era un spectacol arhetipal. În care taurul, bestia emblematică a lui Dionisus cel iraţional, violent, răpitor, se confruntă cu nimeni alta decât Raţiunea umană.

Aproape cartezian. În dansul acela reţinut, mocnit, calculat ca o substanţă farmaceutică, schiţat în arcuiri, plecăciuni şi ţâşnete geometrice. Iraţionalul versus Raţionalul – eternul mare meci, amoros-detestant. Primul, greoi, tâmp, derutat şi mortal. Al doilea – subtil, versat, deliberat şi clinic. Primul omorând grobian, printr-o răsucire a îndestulatei Soarte. Al doilea omorând chirurgical.

Dar nu. E vorba, esenţialmente, doar de asta: de gloria urechilor tăiate.

70% dintre spaniolii de azi se declară absolut indiferenţi faţă de tradiţia corridei.

Advertisements

Comments»

1. Vera Cimpeanu - October 10, 2007

oblia – Chestia cu corridas mi s-a parut intotdeauna oribiloasa. Teoretic si de la distanta. Pina am fost in Spania, la prietenii mei, un cuplu de intelectuali, cu scoli inalte, de familii ‘bune’ (marea burghezie spaniola), el – nu mai tin minte, ea – fiica de ambasador, in fine, vedeti cazul de figura. Ca sa ma distreze, printre altele, au luat belete la corrida (la sau linga Madrid, poate conteaza, nu stiu). Io am zis: nici moarta! ceea ce a dus la o lunga seara de discutii teoretice, over red dry extremely good wine, in care ei (oameni foarte bine si fini, really) au tinut-o pe-a lor, ca sint tzaranca si nu intzeleg, deci sa merg, ca sa pot judeca in cunostintza de cauza; eu, incapatinata ca un catir, ca e o practica cruda, jalnica, in care, contrar teoriei lor a egalitatii de sansa intre om si animal, taurul nu are nici un choice si atunci unde e egalitatea? Nu ne-am inteles de loc, nici o parte n-a convins-o pe cealalta si their exit line a fost ca nu inteleg caci nu sint spaniola. Asta era in august 1983. Ma gindesc ca these days, cu EU suflindu-ne tuturor in ceafa, multa corrida nu vor mai organiza dinsii, ca vor intra in contradictie cu regulile contra asupririi sau terorizarii animalelor. Si azi mi se pare o practica oribila, de o barbarie sinistra, la un popor cu asa o cultura distinsa.

2. oblia - October 10, 2007

foarte, foarte interesant! as fi vrut sa cunosc pe cineva care sa imi explice inteligent ce (le) semnifica corridele. si… sunt de acord ca e o practica cruda, abuziva, etc., dar… tare as fi vrut sa mergeti, totusi, la corrida aceea. eu n-am fost la niciuna (iata c-am scris-o: intr-un cuvint!) live si cred ca trebuie vazut cu ochii proprii. asta, ca orice altceva ce se cere cumpanit… mm?

3. vera cimpeanu - October 10, 2007

oblia – Domne, nu sint de acord. Sigur ca, la nivel teoretic, e rational sa spui: nu judeca, pina nu ai datele, de preferinta prin experienta directa, nu povesti, filme, dogme culturale. Dar si cu omorirea de oameni e la fel: ai nevoie sa vezi, ca sa stii ca e rau? animalul ala nu are nici un say; doar pt. ca ei sint oameni, pot sa-l ia, sa-l inchida, sa-i dea drumul in arena si el sa se trezeasca in fata faptului implinit: trebuie sa lupte cu niste nebuni (si probabil ca stii, nu e doar matadorul, mai sint si picadorrii si nu stiu citi -dori inainte, care il ametesc, zapacesc si terifiaza, sa-l fragezeasca pt. cind apare magarul de Julian Robles, sau altul/a ca el) pt. a-si salva viata. Teoria Susanei si a lui Luis era ca e o inclestare intre 2 entitati, creaturi universale, care intra in lupta cu sanse egale. Si ca asta e frumusetea. Dar teoria lor mi se pare evident cu parti pris, caci omul VREA sa lupte si sa omoare taurul, si – s-o spunem pe a dreapta, MAI FACE SI SUME FARAMINOASE din acest sport, pe cind bietul animal nu vrea nimic, decit sa fie lasat in pace. Cum un popor atit de catolic ca spaniolii au inventat aceasta chestie, ma depaseste. Si mai tare ma irita ca tu imi spui, tu – mama tuturor ranitilor, batrini, catei, pisici, mitocanei fara hebergement la Bucuresti, etc. – ca trebuia sa ma duc, sa vaz cu okiul meu. Doresc sa te vestejesc in aceasta propensitate carteziana dusa la extrem; de fapt, cred ca eu sint carteziana extrema aici, caci principiul ca trebuie totul cumpanit este depasit de principiul ca nu faci rau. Sfint si fara drept de apel, nenegociabil cu labilitati cu aer de rationalitate. Sorry daca m-am infierbintat, da’ vad rosu la tema cu taurii. Si, sincer, argumentele lor erau lame.

4. Gratiela - October 10, 2007

dragele mele, sa fa satisfac curiozitatile si sa va zic ce am aflat la un curs de spaniola la cervantes despre ce e corida si ce vrea ea. Spre uimirea voastra aflati ca corida este infruntarea dintre masculin si feminin … in care femeninul nu este altul decit toreadorul! Asta e si motivul se pare pt care este imbracat asa efeminat si cu ciucurei. Na, ca la asta nu va asteptati:) Si nu e gluma!

5. eXstatic - October 11, 2007

:)))) Si cu ce a zis Gratiela este totul dat peste cap, nu? (chiar, nu m-am asteptat la asa ceva…)

6. vera cimpeanu - October 11, 2007

gratiela – multumesc. Dar informatia ta, care nu face decit sa accentueze sentimentu’ meu ca e o chestie really farfetched cu apetenta spaniola pentru cruzime, nu schimba cu NIMIC ce am zis mai sus. Sigur ca, in continarea a ce zici tu, as putea sa ma aventurez cu un inceput de teorie ca ei teoretizeaza, ca n-au curajul sa zica: sintem sadici si ne place!

7. oblia - October 12, 2007

doamnelor si domnilor: v-am citit mesajele azi-dimineata cu mare interes.

vera: da, este un joc crud, in care notiunea infruntarii a doua forte egale prin care spuneti ca cei doi amici spanioli justifica traditia e, desigur, falsa. raportul de forte nu e egal.

gindindu-ma, inainte de vizita la muzeul taurin, ca poate era vorba de ecuatia dionisiaca de care am spus, incercam sa ii gasesc o explicatie, sa imi traduc resortul psihologic din care o fi rasarit. (asa cum incerc sa inteleg cum de orori ca holocaustul s-au putut petrece sau cum de nemtii l-au lasat pe hitler sa “urce” atit de mult in fruntea natiei lor si sa faca din ea ce-a facut sau cum de churchill si roosevelt au vindut lejer europa de est unuia ca stalin, sau pur si simplu cum de soferi turbati, dar total strangers, se blestema cu patima in trafic. etc.)

in mod curios, m-am gindit si la ce-a spus gratiela, doar ca, fara sa stiu teoria asta, as fi zis ca taurul e femininul. mamica, sigur ciucureii sunt argumentul-forte-aci?

pe de alta parte, nu cred ca spaniolii sunt sadici, dupa cum romanii nu sunt mioritici. sau britanicii reci si politicosi. procentul de 70% dintre spanioli care se declara non-corridisti este real, publicat in ziarul spaniol “metro” acum vreo 2 saptamini.

mai e corrida vie? dupa starea muzeului si dupa faptul ca afise anuntind corride erau doar in sate sau comune, as zice ca e dying. si cind o muri de tot, sper sa mai vorbim inca de ea, pur si simplu fiindca unele din chestiile pe care le face omul trebuiesc explicate – macar noua insine.

now good night america, wherever you are…

8. vera cimpeanu - October 12, 2007

oblia – bine, am inteles actiunea de curatare a terenului, mea culpa, ai dreptate.

9. oblia - October 14, 2007

ok 🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: