jump to navigation

Babele, o realitate incontestabilă a Spaniei contemporane October 7, 2007

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
trackback

Am mai spus-o: ador babele spaniole. Alea pe care le vedem în filmele lui Almodóvar, care trăncănesc 10 minute cu neîntrerupt aplomb, sunt reale. Alive and kicking. Una din ele l-a ne-no-ro-cit pe bărbatu-său, în cele aproximativ 8 minute cât m-a lăsat inima să stau lângă ei, în sala de aşteptare a autogării din Ávila.

“Vino-ncoa, du-te-ncolo! Stai aici! Ţi-am spus să nu faci asta, ţi-am spus să nu faci ailaltă. Ei, gata. Hai, du-te la toaletă, ca ne pleacă autobuzul în 10 minute!” Şi omul se duce. Arăta şubrezit. Nu mi-am dat seama dacă îl toca mărunt fiindcă era senil, sau dacă se senilizase fiindcă îl tocase mărunt de-amar de ani.

Tot călătorind cu autobuze (inter)comunale, am avut parte de belşug de babe spaniole. Ele în asemenea autobuze au nişte obiceiuri foarte bine statornicite. Întâi că, dacă călătoresc în pereche c-o tovarăşă, la suirea în autobuz aia mai zdravănă o ajută pe aia mai plăpândă să se suie împingând-o vajnic de buci în sus. Şi râzând complice spre călătorii de la coada formată în urma lor. Iar la aşezarea pe scaun îi ridică fusta la fund, de e nevoie, din motive de strâmtime vestimentară.

În al doilea rând, dacă cumva călătoresc, totuşi, singure, cum se urcă şi se instalează pe bancheta neapărat din faţă, cu gentoiul sau sacoşa alăturea, cum intră în vorbă cu moşul de pe bancheta paralelă.

Acumaaa, nici moşul nu-i de colo! El e de statură mică, înfundat şi iute la gesturi, are părul pieptănat pe spate şi dat cu briantină, cum îl avea bunicul în pozele făcute prin anii ’50, miroase a colonie şi numaidecât îi răspunde babei, când aceasta îl acroşează. Baba – înapoi; el – iară. E foc încrucişat.

(Despre ce anume, îmi pare rău, dar n-aş putea spune exact. Ştiu rezonabil spaniola, dar din lingo-ul comunal andaluz n-am înţeles decât o dată cinci cuvinte, într-o asemenea conversaţie. Ideea era că o drogată a vrut să-i fure babei valiza şi că prin urmare baba nu şi-o mai băga jos, la bagaje, că de ce să-i fure ei valiza. Ideea a fost elaborată timp de 20 de minute.)

Foc încrucişat, spuneam. Baba – poc; moşul – trosc; poc, troc, poc, trosc, poc. Se prind la vorbă, de asemenea, şi alte babe, şi alţi moşi, până reiese un tămbălău dialogic fenomenal. Se hăpăie vocale, se scuipă consoane, se horcăie “h”-uri teribil.

Vocile moşilor sunt gâjâite, din esofaguri căptuşite cu şmirghel. Ale babelor – dogite bine, de mamă-caporal care-a trebuit să răcnească toată tinereţea la o liotă de copii până la urmă educabili. Aşa stând lucrurile, mi-am dat seama că… flirtau!! Da, fir-ar să fie: când se-ncocoşesc aşa moşii, când se-nfoaie aşa babele, de fapt flirtează ziua-n amiaza mare, iată, colea, în autobuzul comunal! Şi-apoi unul din ei coboară: “’a’ta l’(o)go!” Nu, nu erau vecini care se ştiau de-o viaţă. De fapt, erau total strangers.

Seara, altfel stă situaţia. Seara ies, gătiţi frumos, cu familiile. De pe la 7 ies. Se aşază pe băncile din faţa catedralei sau din plaza mayor sau de pe alameda şi stau. Unii trăncănesc cu voce potolită. Cei mai mulţi, însă, stau doar aşa, pe tăcute, ca să vadă mersul lumii: cu orele.

Advertisements

Comments»

1. Simona - October 7, 2007

HAHAHA! Mortal 🙂 . Ce doza zdravana de vitalitate and how refreshing ca o au pina la adinci batrineti. I love it 🙂

2. Monica - October 7, 2007

ocazie cu care mi-am amintit de baba spaniola (s-o tie Dumnezeu sanatoasa)din autobuzul barcelonez, care, pentru ca pusesem io cartela invers in aparat si tiuia neprietenos a scos repede abonamentul ei, l-a bifat o data si mi-a zambit complice.

3. oblia - October 7, 2007

dap. sunt cool si misto!! :))

4. cropcircles - October 8, 2007

Intotdeauna m-am intrebat de ce spanioloaicele (mai ales babele) au vocile alea asa groase. Ramane inca un mister.

5. Gratiela - October 8, 2007

Maica nu stiu ce vi se pare voua asa misto la babele astea ca mie mi se ridica paru pe cap! mie imi plac ze little old ladies de Inglaterra. Alea sint delicate, dragutze, amabile, mai ales TACUTE. E adevarat ca nu stii daca ceaiul pe care ti-l fac va contine sau nu stricnina sau ceva similar… dar te omoara placut nu zbierind isteric.

Io am avut o experientza halucinanta, cum zic espaniolii, in Sevillia. Eram in autobuzul care face turul orasului, ala hop on hop off. Si ajungem la prima statie parca intr-un parc. Autobuzul era plin deja, se vedea clar si de afara si dinauntru. Never mind ze obvious, o cucoana d’asta vajnica sefa de trib (ca intr-adevar, spaniolii in general nu stiu sa mearga de unii singuri… chiar si in doi sint rari.. de obicei e cu grupu mare care turuie cu tzignalu la super maxim ca o cireada de gaitze de te astupa – daca nu pot vorbi cu cineva, zbiara la cineva la telefon), care calatorea cu intregul trib, se repede in autobuz. Se repede singura ca sefa ce era sa assess ze situation. Clar, in partea de jos a autobuzului nu era loc pt tot tribu’. Asa ca racneste scurt la ei sa atace pe scara in sus la etaj. Ea a ramas jos si ii supraveghea. Cind, DESASTRE!!! citiva se ingramadesc in jos pe scara, peste aia care urcau, racnind ca NU E LOC!!!. Sefa de trib, does NOT take no for an answer si se catzra peste toti sa vada ea cu ochii ei ca nu e loc sus. E si chiar nu era loc. Coboara ca o furtuna, se invirte pe loc de citeva ori pe platforma de jos a autobuzului da din aripi neputincioasa si inca incredula ca e posibil asa grozavie sa nu fie loc si pina la urma coboara racnind la cei citiva rataciti in partea de sus sa vie repede la ordine! In autobuz mai erau 2 englezoaice tacute care din cind in cind au schimbat priviri cu mult inteles intre ele ci cu noi. Toata scena asta a durat cam 10 minute ca erau oameni multi in frasuire si practic tot “orarul” autobuzului – daca exista asa ceva – a fost dat peste cap. Nici unu dintre noi nu a scos un cuvint si ne-am dat ochii peste cap de mai sa ne alunece capetele de pe umeri. Si de atunci io nu imi pot stapini imaginea asta a spaniolilor. Exact ca in Obelix si Asterix. Cum merge tribu lor dezordonat, cu sefu sus pe un scut, toti strigind, tzipind, vociferind, fara sa se aculte vreodata unu pe celalat dar innebuniti sa zica doar fiecare ce are de zis, vorbind toti deodata.

Tre sa fie sinistru pentru un barbat sa traiasca cu o femeie d-asta. Mai ales daca sarmanu’ mascul vine din alta cultura. Ca sa nu mai zic ce urit vorbesc fetele tinere si cum “les corta los cojones” rapid – exact asa am auzit-o pe una zicindu-i alteia pe strada vorbind de prietenul ei.

Mai de Almodovar mi se par taximetristii. Am nimerit foarte des pe ruta de la aeroport la Madrid niste taximetristi la fel de “halucinanti”. Au turuit tot drumu fara incetare. Nu imi vine sa cred ca cineva poate vorbi in halul asta. Asta o zic io care, STIU, vorbesc enorm. Pe linga ei, eu nu exist. Si turuie nene taximetristii astia despre orice. Ei sint experti si e bine sa nu-i contrazici ca se supara si se cam ratzoiesc la tine; nu poti stii tu mai multe ca ei despre orice domeniu ar fi vorba. Incep cu drumurile trec rapid prin politica locala si de stat direct in aia internationala si pe urma la ce dumenzeu le mai trece prin cap. Va recomand cu incredere sa incercati taximetristii astia ca va dau o experienta unica! 🙂 Ziceti voi doua vorbe doar cit sa ii portini (desi e rareori nevoie) si pe urma nu se mai opresc nici la destinatie. 🙂

In concluzie, Spania e frumoasa dar mi-ar placea sa se livreze cu un buton de control al volumului. Daca as putea sa dau sonoru mai incet, ar fi perfect.

6. oblia - October 8, 2007

pt. cropcircles: cred ca sunt sau au fost fumatoare multe dintre ele. si mai cred ca,da, pur si simplu pentru ca tzipa mult 🙂

7. oblia - October 8, 2007

pt. gratiela: hei, bine-ai revenit! 🙂 inutil sa spun, am citit intreaga ta relatare cu acel zimbet pe care-l porti pe fatza cind cineva foarte drag face o timpenie enorma, si totusi pina si chestia aia ti se pare simpatica. deci: ador babele spaniole! :))) maiastra lidera de clan de care povestishi!
eu, una, cred ca de-asta te irita asa tare pe tine: ca dumnealor te bat la capitolul vorbit mult! ;)))) adica: ti-ai gasit nashu’. :))
cit despre rezerva/retinerea/retentia/ cons…. englezeasca: prissy. cele doua natii fac un contrast delicios – de-aia se si iubesc una pe alta, in propriul lor fel (vezi ghiotura de englezi care si-au cumparat property in spania).

8. eXstatic - October 9, 2007

Gratiela, mi-ai facut o seara frumoasa. Am ras citind tot comentariul, am ras cand am citit si raspunsul Obliei… O adevarata terapie…
Multumesc. 🙂

9. Smilla - February 19, 2008

Doamne, ce frumos, ce adevarat! Mi-e dor de babele spaniole, alea adevarate, care vorbesc mult si gros, se fardeaza si-si pun esarfe si ies pe strada in cârduri!

Uite, babutele catalane sunt mai calme: in Badalona stateam pe banca in parc cu orele numai ca sa le ascult sporovaind. Si ele vorbesc tare si cu toate colocvialismele alea care ma farmeca (mujer, hija, cariño), dar sunt parca mai asezate si mai dulci.

10. Oblia - February 19, 2008

Daaaa, alinturile nesfirsite cu care se trateaza – sau te trateaza. Si daca cumva aveai intentia sa ramii strain, no se puede, hijita 🙂

11. Smilla - February 20, 2008

cea mai draguta chestie, apropo de apelative, am auzit-o in Madrid. Fiica vorbeste cu mama si la un moment dat exclama:
– Pero madre, hija, eso es fantastico!

Mi s-a parut foart dragut 🙂

12. Oblia - February 20, 2008

hahaha 🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: