jump to navigation

Pe drum October 3, 2007

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
trackback

De ce călătorim? Pentru că aşa se face, la o anumită vârstă – vezi pensionarii americani plecaţi în croaziere; sau japonezii de 40-50 de ani porniţi în statutara călătorie în Europa, pe care trebuie să o documenteze cu fotografii, la întoarcerea în ţară, pentru a-şi reconfirma poziţia socială în ochii cunoştinţelor.

Ca să bifăm locuri exotice (Mauritius, Senegal, Bali – Dubai a început deja să se fumeze) unde cei din anturajul nostru n-au ajuns încă, să fim unici şi originali printre ei (măcar pentru o vreme). Caz în care trebuie neapărat povestit că totul a fost impecabil, peisajele minunate, mâncarea deosebită, serviciile excelente, “facilităţile” de 5 stele. Pe scurt, o călătorie de vis.

Ca să uităm rebuturile trecutului recent, ba un deces, ba o dragoste coclită, ba umilinţa unui eşec nedrept, ba încolăcirile sâcâitoare ale unui labirint identitar. Ca să ne re-facem; să ne re-găsim. Din pulberea drumului străin pe care-l batem.

Ca să rezolvăm o chestiune de afaceri în ţara unor parteneri pe care nu ne interesează să-i cunoaştem dincolo de prevederile “agreate în contract”, pe care nu îi interesează să ne cunoască dincolo de… [idem], şi să cumpărăm cadouri convenabile şi de efect din duty free.

Şi eu? De ce-am călătorit? M-am gândit la asta. Chiar în seara de dinaintea plecării. “Ce naibii-mi trebuie mie să mă duc în Spania? Nu mai bine stau frumos acasă şi-mi pun termopane din banii ăştia, să nu-mi mai intre gândaci printre rame şi ferestre? Ce naibii.”

Am găsit, cred, răspunsul abia spre sfârşitul călătoriei. După ce mi-am dat seama cum abordez un oraş nou. Nu e deloc de laudă, dar nici chiar de ruşine nu-i: călătoresc ca să cuceresc.

Da, aş fi vrut ca, asemenea celorlalte popoare latine, şi românii să fi fost colonişti. Să fi trăit experienţa colonizării, clonizării altora, triumfurile ei bete şi regretele ei totdeauna tardive şi penibile, efervescenţa şi distrugerea pe care le aduce cucerirea “Celuilalt”. Ambele să le fi trăit. Şi maturitatea resemnată de după aceea.

N-am avut parte de ele în istoria asta, de aceea am încercat să grefez experienţe similare pe cont propriu (nu asta oi fi căutat şi-n Australia, mă-ntreb retroactiv?). În această schemă mentală, ce alegere mai nimerită, decât “cucerirea” Spaniei?…

Iată strategia mea. Întâi, acoperă-ţi spatele şi-asigură-ţi ieşirea: învaţă drumul de la (auto)gară la pensiune (niciodată cu taxiul, ci pe jos, fixând repere solide). Apoi, set camp: cazează-te. În al treilea rând, obţine documentul-master al spionului: harta oraşului (de la punctele de informare turistică). Apoi, asigură-te de provizii: parcurgi două-trei străzi până dai de-un magazin alimentar şi marchează-l pe hartă. Apoi, cucereşte: urmează harta ca să ajungi la punctele-cheie dinainte ţintite (muzeele, catedralele, piaţetele) şi înregistrează (aparat foto, carnet de notiţe).

În fine, săturată, leapădă-te de hartă şi fă băi de mulţime în dorul lelii, căci de-acum ştii drumurile: hoinăreşte încotro te duc picioarele, urechile sau nările, cască gura, expune-te la sunete şi privelişti, la ocazii şi coincidenţe (oare pe-un autohton care intră-n vorbă c-un străin nu tot dorul de ducă îl mână?), visează, reveriază, revelează.

A doua zi, eşti gata să pleci mai departe. O zi în plus, doar, şi te împresoară plictisul – iar oraşul ăsta aşa frumos nu merită asemenea ofensă: trebuie părăsit înainte să ţi-l aplatizeze rutina. Cucoana de la pensiune va rămâne cu uimirea delicios de amuzantă că există români “albi”, corecţi, politicoşi şi curaţi.

(Totuşi, doña Adela de la Pensión Bienestar din Barcelona, degeaba zisăşi “hasta pronto”, că nu mă mai prinzi decât când oi cumpăra matale cearceafuri noi – sau măcar oi cârpi găurile din astea. Dacă nu, cel puţin o bidinea proaspătă pe pereţii marcaţi de bocanci săltăreţi, atunci? Carrer d’En Quintana nr. 3: NU recomand acest stabiliment).

Şi iată-mă iar pe drum. Cu ochii cârpiţi de somn, între Madrid şi Barcelona văd negrul câmpiei împestriţat de luminiţe roşii. Un summit extraterestru extrateritorial? Nu eram departe: o fulgerare din faruri de TIR, şi se profilează zăpăcitele, odraslele de Fata Morgana ale căror înaintaşe i-au venit de hac cuminţeniei lui Don Quijote – morile eoliene ale Castilliei.

Advertisements

Comments»

1. m - October 3, 2007

hello

2. oblia - October 4, 2007

ecou

3. eXstatic - October 7, 2007

:))))) Tocmai comentariile de mai sus mi-au starnit rasul!

Uite ca voiam sa spun ca mi-au placut notele tale asupra calatoriei, in special faza cu “cucerirea”! Buna ideea! Eu cred ca romanii deja s-au pus pe cucerit Spania si Marea Britania, aceia plecati la munca… si alte tari… cucerim pasnic… dar unele autoritati nu reactioneaza mereu la fel de pasnic, desi o fac pe cale diplomatica…
Hai c-am luat-o pe aratura! Mai “vorbim”, daca mai avem ocazia. 🙂

4. oblia - October 7, 2007

mmmmnu stiu daca emigrantii sunt “cuceritori”. poate. oricum pe-ai nostri prin spania/UK/italia nu i-as fi vazut asa… in orice caz, sunt miscari de masa (mai mare sau mai mica) absolut firesti intr-un spatiu liber-circulatoriu. cu riscurile implicite…
de studentii romani plecati prin de-alde Erasmus nu zici nimic? eu de ei sunt tare mindra si ma bucur pentru ei (si, pe termen lung, pentru tzarishoara)! :)))

5. eXstatic - October 11, 2007

Cand am zis “romani”, am zis si de studenti, ca si ei muncesc pe-acolo, nu? Desi nu acesta era their main aim… Bine ca ai amintit de ei. Intr-adevar, ne fac o “spalare” de onoare, dar nu compenseaza indeajuns situatia prezenta care s-a creat intre alte randuri… Nu stiu, dar e prea putin, cred, pentru cei care nu vad partea plina a paharului…

In rest, sa asteptam vesti mai bune, banuiesc… 🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: