jump to navigation

Un domn September 6, 2007

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
trackback

Zilele trecute am mers, în premieră, cu Bubulină la Carrefour. Doar noi doi. Ne-am mirat de cât de pietroase erau toate nectarinele, am pipăit kiwi-urile, am ales portocalele, am bâguit puţin printre etichetele de caşcaval, până să ne dăm seama pe care scria “Rucăr”.

În fine, am cumpărat “un cadou pentru Victor” care a sfârşit, desigur, printre jucăriile lui Bubulină însuşi şi pentru care vom intra amândoi în istoria familiei drept dăruitoarea (eu) şi, respectiv, posesorul (el) celui mai urât joc – apt şi degrabă integrat în limbajul domestic sub numele de “urâţenia”.

Şi-apoi, acasă, prepararea sucului. Mere, nectarine, banane, portocale, kiwi, morcov. Zumzetul ţanţoş al storcătorului de fructe. Bubulină, cocoţat pe scaun, învaţă de la taică-su cum să vâre bucăţile de fructe în căuş şi cum să apese capacul ca să împingă fructele spre vajnicele lame.

O bucată de măr, o felie de portocală, capac. O felie de portocală, o jumătate de banană, capac. Cu limbuţa semi-scoasă. Un sfert de nectarină, o jumătate de morcov, capac. Pe îndelete, ca-n orice treabă cu rost – şi timpul scapă din hăţuri, planează, se dilată fără socoteală, gesturile mici se fac strălucitoare epopei, soldaţi în legiuni nesfârşite dispar în zare, suflete aurite dăinuiesc pe câmpul fără capăt, orice termen-limită explodează într-un alt Big Bang, treaba lui, în altă galaxie, a noastră este dintr-o dată calmă, calmă, ca o lagună din Paradis, momentul e era nemuririi. În bucătăria aceasta cu zugrăveală scorojită şi muşama pe masă.

Bubulină e cel mai generos om pe care îl cunosc: dăruieşte timp în calupuri cât infinitul de îndestulătoare.

S-a făcut o carafă bunicică de suc cremos, pe care-o porţionăm şi-o plescăim în linişte. Bolobocul adaugă un mare “eeeeeeh!” din micu-i piept, după fiecare înghiţitură – ca un beţivan notoriu.

“Să mai vii pe la noi, să-ţi fac suc,” îmi spune Bubulină la plecare. Mai vin, domnule, mulţumesc: cui nu-i plac imersiunile în infinit?

Advertisements

Comments»

1. Monica - September 6, 2007

Chiar mi-era dor de tine, dar nu stiam ca la revenire il aduci tocmai pe Bubulină! >:D<

2. oblia - September 6, 2007

heh, ma gindeam ca tie, in special, o sa-ti placa :))))

3. v - September 7, 2007

si mie, si mie!
🙂

4. mihahela - September 7, 2007

unde il vad si eu pe bubulina????

5. Simona - September 8, 2007

Da, chiar, poti sa pui niste poze cu aceasta persoana atit de importanta? 🙂 Si, dupa ce-am tropait atita ca unde esti, bine ai revenit!

6. eXstatic - September 9, 2007

Bubulina, un domn… Frumoasa asociere… 🙂

7. eXstatic - September 9, 2007

Si era sa uit… Bine-ai revenit. 😀

8. oblia - September 9, 2007

bine v-am regasit, copii :))) inainte de concediu. caci imi iau de pe 16 pe 30. pina acum mi-am luat doar weekenduri… :))) nu postez foto pe blog, caci sunt computer quasi-illiterate 😦 dar rezolv eu altfel… stay tuned 🙂 (too many emoticons, eh?)


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: