jump to navigation

Natură moartă August 22, 2007

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
trackback

Oglinda cu foiţă fumurie din rapidul 694. Cu spatele în direcţia de mers şezând, văd în ea peisajul ce va să vină la câţiva metri înainte: în trenul ăsta, viitorul e deja o fotografie sepia.

(De curiozitate: voi rezistaţi nostalgiei pe care “sepia” o împroaşcă by default – or cliché – în creier de homo sapiens?)

Advertisements

Comments»

1. m - August 22, 2007

nope, not me…
atat de putin ii rezist nostalgiei de care vorbesti, incat am constant tendinta sa convertesc fotografiile sau filmele din color in alb-negru, din alb-negru in sepia, ca intr-o ascendenta obligatorie.

2. irina - August 23, 2007

nci eu

3. mihahela - September 4, 2007

unde esti? oblia, tare mi-e dor de tine… hai inapoi…

4. oblia - September 4, 2007

:))) vin, vin. am fost eficienta zilele astea. am rezolvat chestiuni. ca un om mare. cui ii mai pasa de poezia vietii?…


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: