jump to navigation

Mărunţişurile istoriei June 11, 2007

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
trackback

De vreo 2 zile mă traversează un gând, la trezire, între somn şi veghe, chiar înainte să sune ceasul. Aveam formularea exactă a acestui gând, în momentele acelea, dar, odată ce mă trezesc de-a binelea, se pierde. Mi-a rămas doar sintagma asta: “mărunţişurile istoriei.”

Cred (dar nu garantez) că ideea e următoarea: în cărţile de istorie ale omenirii figurează mari evenimente şi personaje, războaie de independenţă, revoluţii, mişcări sociale, Filip cel Frumos, Wilhelm de Orania, Robespierre, etc. Dar nu figurează tocmai fundaţia tuturor acestora, fără de care niciunul din aceste repere n-ar fi existat, fără de care istoria însăşi n-ar fi existat.

Mărunţişurile istoriei, elementaritatea ei, acest fundamental eveniment: lui X îi sună ceasul sau îi cântă cocoşul şi se trezi – pentru ca, în ziua aceea, să devină carne de tun, să fie acel 0,01% din mulţimea care aclamă încoronarea, etc. Miliardele de trezituri din somn, de dimineaţă sau mai spre prânz, n-are importanţă – omise din toate tomurile, astea sunt mărunţişurile istoriei, care o condescind şi fără de care, indubitabil, istorie nu ar exista!

Îmi vine a încheia cioranian: “Visez la un manual de istorie care să înceapă aşa: ‘Lui Pierre îi sună orologiul cu cuc la ora 7. Se trezi şi, în ziua aceea, pe la amiază, fuse primul care slobozi un ‘ura!’ gâtuit la căderea capului Mariei Antoaneta. Marea Revoluţie atinsese apogeul.’”

Dar, cum şi istoria e o lăbărţată minciună, adevărul îl culege, de cele mai multe ori, literatura. Cu manie de guvernantă prusacă, colectează adevărurile lepădate în urmă, din diverse motive (cel mai frecvent fiind necesarul extirpism al voinţei de deţinere a puterii), de istorie, religie, psihologie, ştiinţe, şi le redă, totuşi, omenirii, cum se pricepe şi ea: “romanţat”…

Gunoierul sensibil al adevărurilor omenirii – iată, Mme de Staël, versiunea mea de definiţie a artei (literare). Iar ea zvâcni din cap şi doi cârlionţi de sub libertina sa bonetă scăpară total de sub control.

Advertisements

Comments»

1. moniK - June 11, 2007

cum? cam asa?
marilor proprietari romani le suna ceasul, intr-o dimineata de 11 iunie, prin 1949 sa fi fost…si nu s-au dus la culcare decat dupa ce au saracit bine…a fost marea nationalizare…cum e sa nu mai ai nimic, uite asa?

2. oblia - June 11, 2007

mmmmda. frumoasa invitatia la empatie din final, vezi nici pe-asta n-o gasesti in cartile de istorie 🙂 sau altminteri: “Ana Pauker se trezi mahmura la 7 dimineata. o-ncerca o groaznica durere de cap, isi amintea vag ca rasese 5 sticle de vodca cu atasatul sovietic si ca s-ar fi putut chiar sa fie gravida cu el, la ora aceea. bleah, ce porcarie! si totul din vina moshierilor! daca n-ar fi existat ei, n-ar fi trebuit sa-si bata atita capul cu toate timpeniile astea diplomatice. sa dadu jos din pat clatinindu-se teribil, puse mina pe telefonul rosu si cu voce dogita il anunta pe dej: tovarase, azi sa-ncepem sa-i radem pe dusmanii republicii noastre populare!” si trinti telefonul in furca. astfel isi ocupa infamul tron in istoria Romaniei.
hey, it’s cool, isn’t it? 🙂

3. moniK - June 11, 2007

hi hi, ar putea rezulta o leapsa;)

4. oblia - June 11, 2007

ji io ma gindeam… :)) hai, c-a trecut luna…

5. m - June 13, 2007

“Gunoierul sensibil al adevărurilor omenirii – iată… versiunea mea de definiţie a artei (literare)”

dar arta nu are de aface cu viata si – horribile dictu – nu compenseaza, sfinte dumnezeule, nimic

6. k_t - June 15, 2007

m-am amuzat la faza cu ana pauker. imi devine aproape simpatica.

7. oblia - June 16, 2007

pt. m: pentru mine pare sa aiba foarte multe de-a face cu viata si compenseaza destule. sa ilustrez: viata e, de exemplu, un munte. are radacinile sub pamant si varful in nori. ei bine, arta sapa la radacina si cauta prin norii ‘ceia. sau viata e o mare. inoti prin ea, dar nu vezi fundul si nici unde se termina, dincolo de linia orizontului. ei bine, arta se scufunda pana la fund si trage cu ochiul dincolo de orizont. cam asa e pentru mine. nu afirm, insa, ca e “in sine” asa…

8. oblia - June 16, 2007

pt. k_t: aoleu, nu vreau asta. nu simpatica. voiam s-o scot grotesca. nu mi-a iesit, obviously, eh?…

9. Arthur - August 7, 2007

ah, a dracu fizica asta inseamna ca d-aia nu prea e ea inghitzita in scoala, pt ca nu zice nimic de parul valvoi al lui einstein cand a descoperit formula energiei…si pe kant asta…cum sa-i inteleg eu sistemul daca nu imi spune nimeni nimic despre cat era de paranoic si avar?! asta zic si eu interdisciplinaritate!:D… iar in ce priveste istoria…oare nu e destul ca cei ce o scriu sunt si asa inevitabil subiectivi? ca sa aflu adevarul despre legionari e suficient sa deschid o carte de istorie fara sa ma uit in ce perioada si cine a scris-o? chiar ca asta i-ar mai lipsi …sa fie si romantzata…trebuia sa il punem pe rebreanu s-o faca:D

10. oblia - August 7, 2007

bleah

11. v - September 2, 2007

“arta nu are de «aface» cu viata”?
uh… si-asa am ras dintr-o trasatura de tastatura trei sferturi din istoria artei, daca nu si mai mult…
(asta ca sa vorbim si de arta, si de istorie, impreuna 😀 )

12. oblia - September 2, 2007

pt. v: haha… vorbeste cu m despre asta, eu am zis ce-aveam de ziiiiiis…. 🙂 (m este foarte… ferm pe pozitiile sale)


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: