Da, nu? Nu, da? May 16, 2007
Posted by oblia in Peregrinatio 1.trackback
Cred că acum vreo cinci zile am auzit la radio ştirea că, la referendumul din 19 mai, românii s-ar putea trezi copleşiţi de cea mai mare dilemă a simplităţii ce s-a văzut vreodată pe pământ.
Aceasta: da sau nu. Căci omul simplu, de la ţară, nu-i aşa? (fie-ţi ţărâna uşoară, Brucane, Oracolule, că de la matale încoace nimeni nu mai are la teveu ticul ăsta verbal, urmat de moşnegeasca mişcare retractilă de chemare la ordine a salivei înapoi în cavitatea bucală), spune “da” când vrea ceva, şi “nu” – când nu vrea.
Or, acum s-ar cere o ţâră-n plus de isteţime, să zici tocmai anapoda: “nu” – dacă îl vrei pe Băsescu, şi “da” – dacă nu-l vrei. În plus, se comenta în ştire, alegătorii ar putea fi păcăliţi de “DA” şi asociindu-l pe Băsescu cu alianţa “DA”. Care nu (mai) este.
De nu mă amăgeşte memoria, cei care-au observat fineţea semantico-filosofică ce stă să ne potopească sunt – cine alţii? – francezii: AFP. În faţa geniului cultural al cărora nu voi conteni să mă înclin, iar şi iar.
Astăzi, accedând eu lumina zilei din subteranele metroului, la Tineretului, am avut parte din plin de beţia acestei băi semantice, cum demult nu m-a mai fericit destinul.
Într-un cort de lângă staţie erau tineri cu şepcuţe galbene, împărţind fiţuici cu poza lui Băsescu, însoţită de un titlu mai degrabă mic, decât mare (măi prostănacilor, cine mai stă să buchisească cvasi-piticania de titlu?), şi o bulină uriaşă în care plutea un “DA”. Mi s-a întins şi mie una. Ce am zis eu? “Nu, mulţumesc.” Logic.
La câteva zeci de metri mai încolo, un outdoor pe care era poza lui, da, Băsescu, însoţită de un titlu (de data asta mare – chapeau pentru agerime, din nou, GMP-ule!) şi, într-o bulină un pic de tot mai mică, un “NU”.
Între da-ul negativ şi nu-ul afirmativ, m-am simţit, darlings, întocmai ca un turist pe Marte. În excursie într-o lume anapoda (ana-poda, pe alt picior, pe alt calapod, în alt pas, ce aritmie-a sensului), unde până şi vehiculele semantice fundamentale, temelia întregii vorbiri, ba chiar izvorul (ne-)voinţei, au semnele răsturnate precum bulbii cepelor din grădina de zarzavaturi a coanei Lenuţa, după o furtună straşnică.
O ţară fabuloasă (am spus, da?, cât de genial captează conceptul lui Georgescu spiritul locului, nu?), aceasta în care da=nu, nu=da. Pare otova, la ce să te mai aştepţi de-acum, nimic nu mai are sens, orice înseamnă orice (altceva), mă iertaţi, Christos însuşi cred că s-ar cruci, “să fie cuvântul vostru da – da, iar nu – nu”…
Şi totuşi. Dincolo de impactul halucinogen al întregii întorsături, da=nu şi nu=da, aceşti inediţi, subiţi, Cănuţă-om-suciţi “da” şi “nu”, au perfect inteligibil sens. Eu, una, înţeleg.
Înţeleg că ne-o fi pălit soarta cu-asemenea tărăşenie fiindcă prea multă, mult prea multă vreme, “da”-ul nostru (nu cel verbal, de astă dată, ci cel istoric, cultural) a fost obedient, slugarnic, şi nu afirmativ, cum s-ar fi cuvenit cinstită substanţa lui solară – pe scurt, un “da” (re)negativist.
Iar “nu”-ul ni l-am jucat, castrat de vigoarea critică pe care i-a redat-o, meteoric, un Eugen Ionescu, în mici sau mari exerciţii reafirmative, preluând nefiltrat şi negândit, refuzurile, urile sau prejudecăţile dictate de frica gregară ori de propaganda de stat.
Inversarea semnelor acestor “da” şi “nu” mi se pare, deci, un tomnatic, totuşi excelent PRILEJ DE CURAJ. Restul e politică.
Eu cred că această inversare ne arată că politicienii îi iau de proşti pe alegători sau de deştepţi… Oricare din variante ar fi, e la extrem.
motivu-i simplu: omul care nu ine cu ochelarii la el ca să citească întrebarea o să se încurce şi o să voteze pro-demitere… sunt netrebnici şi manipulatori, dar ăştia ne sunt… important e ce facem cu ei mai departe.
Confuz? DA.
E bine asha? mai avem incredere in ei? NU.
da duh duh duh da doo doo doo …. 🙂
deci stai asa ca tot nu pricep …. Io cu tzcine votez?????
pt. exstatic: haha, hai ca nu rezist, trebuie sa o formulez la extrem – fie ne iau de retardati, fie ne iau drept genii. no, sa shedem sa cujetam which is which? :))))
pt. medeea: ce sa facem? eu, ca si pina acum: ii studiez, e fascinant cum omul se trage, totusi, din maimutza… 😉
pt. gratziela: tu meri frumos la plimbarica pe strasse in Washington, la shopping, cafele si de-alea – enjoy. relax. daca si numai daca te nimeresti pe la vot, pune si tu stampila aia… “unde iti dicteaza constiinta”, c-asa se zice :))))))))
… de unde si concluzia ca there’s a dictator struggling to get out in every one of us 🙂
deci merci de sfaturi, am fost la plimbarica pe strasse si moluri reacheable by metro (therefore tourist traps :)) am shoppinguit, m-am relaxat in the suburbia pe malu’ creek-ului de se varsa in Potomac, m-am plimbat cu barcutza de la suburbia la Old Town Alxandria pt piata si breakfast and back cu un stop la Mt. Vernon. M-am plimbat si shoppinguit si la Londra too. 🙂 Vazut pretini si relaxed.
Si acu am picat din nou ca din luna (mereu e asa) pe plaiurile natale 🙂 Si am impresia de la TV ca pe-aici nu facem altceva decit navel gazing pina la nausea… unless of course it’s just that we just live on a different planet altogether 🙂 Si cum sint acilea inapoi, ma voi nimeri la vot sper. Si uite cum povestea Graalului revine in actualitate! 🙂 How to ask the right question!!! Sau poate e mult mai simplu de-atit. E doar ca Jeopardy. They give you the answer and you gotta figure out what the question is. Da au ba? Ce? 🙂
a, pai credeam ca stai 2 saptamini numai la Vasington!!… anyway, ai petrecut binishor, as zice :)))
nu, nu, nu: n-am sa cad in capcana de a-ti zice asa, in vazul Internetului “voteaza asa, sau altmintrelea”. nu fac “propaganzi”. votezi cum vrei matale, nu ma mai intreba pe minie. 🙂
iar te-ash pune, de-ash putea, la gazeta. dar cum nu pot 😦 te trimit la un articol demn de citit in aste vremuri.
si te felicit…si te pup! 🙂
http://www.evz.ro/article.php?artid=305221
multzam mult, citit, placut! :))
nu am cui sa ma plang:(( m-a ucis un taximetrist care discuta politica…de ce vorbea asa ceva cu mine? de ce a trebuit sa ascult propaganda? de ce nu avea un fir logic in vituperatia-i? de ce?
uof, monik… nu stiu cum nimeresti numai taximetristi de-astia… tocmai ce-am mers cu taxiul vineri si mi-ai trecut prin minte, pentru ca taximetristul era foarte, foarte ok. si mai toti cu care merg asa sunt.