jump to navigation

24 de ore: caseta cu minunele April 19, 2007

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
trackback

O zi are 24 de ore. Se deschide la 00.00, se închide la 23.59. Ţac. Ca o casetă pentru bijuterii – sau, dimpotrivă, gablonţuri…

În această zi de ieri, deja, am stat toată ziua în casă (excepţie: 10 minute). Am lucrat continuu de la 3 fără 20 după-amiaza la 23.53.

În tot acest timp, cât stăteam înverşunată asupra “îndatoririlor de serviciu” (varianta flexitime), cineva strângea cu parcimonie de bunic grijuliu mici minunele pentru mine.

Cum pica o minunică în casetă, cum mi-o deşerta discret pe masă, c-un zâmbet în aşteptare.

Întâi, ciocolăţelele Tigrişor. La magazinul de la scara blocului “serveşte” aceeaşi brunetă urâţică cu ardei iute-n fund ca acum 6 ani. O ştiu de când n-avea dinţi şi eram toţi mai ponosiţi şi mai înneguraţi şi mă primea cu “ce vrei?”

Azi e mama unui copil nostim de vreo 4 ani, zâmbeşte şi spune: “Bună, iubita.” Pe tejghea e o cutie dreptunghiulară din carton grosolan în care mai sunt vreo 20 de ciocolăţele Tigrişor.

Pătrăţoase şi cu ambalaj desuet, dar duios, sunt suratele ciocolăţelelor rotunde din seria “Scufiţa Roşie”, din anii ‘80, din care ne făceam “cesucuri” de mână, mai ştiţi? 🙂

Cum văd Tigrişorii, mă minunez: “Ia uite! De când n-am mai văzut ciocolăţele de-astea!…” “Daaa,” zice urâţica cu ardei iute, “ca pe vremea noastră! Le vând ca pâinea caldă!”

Şi răstoarnă armia de Tigrişori dintr-o cutie de-abia sigilată peste cele rămase pe tejghea. “Ca pâinea caldă se vând, zău!” Din mişcare, aşa zâmbind, chiar arată ca o brutăreasă iradiată şi radiind mai departe căldura şi belşugul cuptorului.

Mai apoi, mă sună Bubulină. Trăncăneşte trei vorbe-n vânt şi, cu obişnuitul “pup, pa-pa!” totdeauna abrupt, mi-o pasează pe maică-mea. Vorbim, închidem.

Peste un minut sună iar. Bubulină: “Ştii, a intlat un polumbel pe sca-scală [se bâlbâie când are ceva temeinic de spus]. C-a c-a lăsat ma-ma-mamaiu uşa deschisă şi-a lă-lămas pe scală. Şi bu-buni l-a l-a scos pe ba-balcon. Pup, pa-pa!”

Înfrigurat, în prospeţimea lui fantastică, de Întâmplare. Şi-o lacrimă aici, de după undă: de drag. (De la o vreme, îmbătrânind, constaţi că de la copii trebuie să-nveţi – sau, dacă nu, e trist…)

Peste vreo oră, iar sună telefonul. Prefix 373. Răspund mirată. “Christos a-nviat!” – o voce de femeie. Tristă. Poate bolnavă. Fără-ndoială, Republica Moldova. Ar vrea să vorbească cu domnul Alexandru Creţu.

Din formula mea “civilizată” (îmi pare rău, aţi greşit”) înţelege că a făcut ceva rău. “Cum? Ce am greşit?” Speriată, ca la alte vămi… Explic, o liniştesc. Îşi cere scuze. Îi doresc sănătate. Îmi doreşte sărbători frumoase.

Vorbim aceeaşi limbă? Sunt spaţii între noi, iar sângele – diluat. Fotografiile scorojite de ani ale rudelor uitate. Iertaţi-mă: pentru că nu ştiu mai nimic despre voi.

Spre seară, alte spaţii, transatlantice. Citesc mesajul din care, discret, rezervat şi-oleacă mucalit, cum îi e felul, îmi dă de înţeles că se gândeşte şi la mine, că are grijă. Caring – acest cuvânt care, lipsind din română, spune multe. Păsare.

Îmi vine să-i răspund doar atât: “domnule, ştiţi că sunteţi un minunat?” Aici, cei care aşteaptă să le predai o lucrare te îmboldesc, te hăituiesc, te biciuiesc, căci eşti din capul locului o loază nevolnică şi nici “mersi” nu meriţi, la sfârşit.

Astfel, e suprarealist ca un unicorn din poveşti să auzi, în aceste situaţii, de la persoana direct interesată, “relaxează-te, mai ia o pauză, las-o mai moale. Ce poate să aştepte, să aştepte.” Acest dezinteresat, detaşat caring. Pe talgerele bine temperatei griji-pentru-celălalt.

În fine, mă strecor pe blog-ul lui “meden agan” (nimic în exces, “the golden mean”) şi descopăr, pe ziua de azi (de ieri) încă o minune mică. Mergeţi să o vedeţi şi voi.

Ţi-am răspuns, deci, Andrei: da, am avut mai multe surprize plăcute. 🙂

Advertisements

Comments»

1. ghiocel - April 19, 2007

drag_a, minunele mai scrii! m-ai “ridicat” de nu mai shtiu cate ori si gasesc de cuviintza sa-ti multzumesc!
si pt. meden agan 🙂

2. eXstatic - April 19, 2007

🙂 Ma bucur pentru tine.

3. oblia - April 19, 2007

pt. ghiocel: a, meden agan e mi-nu-nat! cioran in forma lui benefica. are si ochii deschisi asupra lumii, si o fereastra spre introspectie. si pe mine ma unge pe sufletzel, ma bucur mult c-a aparut! :))

4. oblia - April 19, 2007

pt. exstatic: poti sa-ti mai zic din cind in cind ce visez? sa-mi zici ce-ar insemna? de exemplu: azi noapte, din nou, marea. o vedeam ca din larg (de pe un dig, sa zicem). la mal facea valuri maaaaari, mari, care bateau niste hoteluri inalte cam pana pe la etajul 3 – asa de mari erau! furioasa si de-un cenusiu intens. n-aveam senzatia ca ar fi fost oameni in pericol, hotelurile erau goale. ce sa fie?

5. eXstatic - April 20, 2007

Hm… ceva necazuri la serviciu… sper că nu… Nu-mi plac deloc visele cu apă tulbure şi cenuşie… Arată supărări…
Hotelurile sunt apropiate de semnificaţia vieţii (de regulă, dacă visezi o clădire, fără să ştii exact ce e, înseamnă că e vorba de viaţa ta generală)… Ai zis hoteluri lovite de valuri… Presupun că hotelurile înseamnă serviciu sau oricare alt loc în care petreci mult timp în afara casei tale (fiindcă hotelul e un fel de “casă departe de casă”)… Uf… Dacă nu e vorba de servici, poate să fie vorba de locşorul tău de relaxare, să fie cam sabotat…
Făceau valuri mari… îmi sună a furie… chiar tu ai zis că e furioasă marea… Apa, de regulă, reprezintă emoţiile… Cenuşiul înseamnă amânare, întârziere, legat de apă poate să fie frustrare… Îmi pare rău…
Sfat: dacă se va întâmpla să-ţi vină să urli, mai bine opreşte-te şi numără până la 10, apoi respiră încetişor… 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10…

6. oblia - April 20, 2007

mmm… nu-mi place ce spui, dar ma supun, ce sa fac?… 🙂 dar, hei: poate ca eu eram apa? (ca-i zodia mea, cel putin pe jumatate) si poate ca eram furioasa pe “casa departe de casa”? sau cum? incerc, precum constati, sa ma fofilez in alta interpretare… 🙂

7. eXstatic - April 23, 2007

Am uitat să adaug ceva: dacă nu s-a împlinit, ţine-mă la curent, oricum. 🙂 Mă simt mai bine când nu am dreptate cu previziunile pesimiste…


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: