jump to navigation

La vie en marche March 19, 2007

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
trackback

După trei zile de stat în casă şi lucrat fervent la ceva frumos, iată azi am luat pompiţa profesionistă cu manometru, am deşurubat ventilurile, am băgat aer până la refuz, am şters praful de pe şa şi pe-aci ţi-e drumul, proptită ca un viezure curios pe bicicletuţa mea, Fifi.

Când ieşim la plimbare, Fifi şi cu mine, e ca o incursiune spionagistă în lumea-instant a clipelor ălora prin care trecem razant (nu ca viteză, ci ca aderentz-la-existentz). Îi spionăm, în flash-uri, pe cişmigieni, pe şoferii opriţi la semafoare, pe plimbăreţii din “Parcul Izvor”, pe vânzătoarele de-o fracţiune de secundă din magazinele de la stradă.

Şi, mai presus de toate, ne îmbătăm cu fluviul de aer, aer, aer prin care pedalăm.

Pe strada Constantin Mille, la vale, vin pale cărnoase de răceală igrasioasă dinspre cele două case vechi şi fărâmicioase. Două feluri de răceală igrasioasă: una convalescentă, c-o nuanţă olfactivă de zidărie răscolită, căci se repară; cealaltă, răscoaptă şi implacabil în drum spre prăbuşirea de la capătul degradării, căci nu-i pasă nici lu’ naiba de ea.

Pedalăm, pedalăm.

Spre capătul aceleiaşi străzi, grădina de vară, cândva cinematograf în aer liber. Faţada cu oarece eleganţă scoasă dibaci din stuc odinioară, arată acum ca o fondantă lepădată de-un prinţ năzuros. Sau ca o nonagenară universal părăsită, care trăieşte exclusiv din valţuri pe vinil hârâite în bârlogul ei misshavishamesc.

Ah, câte evantaie fine nu şi-or fi exprimat tremolo-ul amorezos în grădina asta de vară, de sub boruri de dantelă, la apariţia alb-neagră a unui Rudolf Valentino sau Tyron Powell!…

Totuşi, căsuţa portarului acestui defunct templu al artei e mereu însufleţită. Azi, fiind uşa deschisă, am văzut grămadă de role de metal înăuntru, dacă ar începe să se învârtă toate deodată s-ar isca un vertij cosmic, pare-mi-se. Şi portarul cărunt, burtos? Ce păzeşte el la grădina de vară decrepită? Au rămas nostalgii preţioase înăuntru? Fantome de aur şi platină? Ce-i de păzit?…

Pedalăm, pedalăm.

În Cişmigiu, zumzăie bulevardierismul în forma sa cordială. S-au deschis terasele, bea lumea bere. (Moment în care îmi vine gândul c-ar fi drăguţ să ne întâlnim, bloggerii de pe-aici, la… mici şi bere-n Cişmigiu – vă rog con-/in-firmaţi dac-ar fi drăguţ 🙂 )

O doamnă-arhetip cască din mers şi clatină îndată din cap auto-mustrător pentru aceasta, iată, azi a scăpat cu o oră mai devreme de-ngrijirea epuizanţilor nepoţi şi, în loc să se bucure şi ea de soare şi plimbare, cască şi moare de somn, tz, tz, tz.

Un homeless senior se spală pe picioare la izvorul lui Eminescu, e primăvară, e timp de primenire, viaţa mai bună poate începe chiar din clipa asta, norocul poate că pândeşte după primul colţ, pielea albă şi degetele alungite, frumoase, îşi neagă, cumva, jerpelitul stăpân…

Pedalăm, pedalăm.

Tot pedalând, prind în nări spectacolul fantasticei flaşnete de miresme, flori roz, flori albe – piersici, caise, cireşe, vişine? Visez. Rotocoale, rotocoale, cât exces, ce bine că pomii nu-şi drămuiesc niciodată mărinimia!

Pedalăm, pedalăm.

La stop, mâna domnului la andropauză cu păr argintat se odihneşte sigură pe sine pe coapsa de sub fusta mini a tinerei blonde co-şoferiţe. Şi muncitori zidari ca clownii de albiţi de prafuri traversează câş, tăindu-mi calea cu bidinele şi găleţi. Iar şi iar – sunt foarte mulţi muncitori zidari albiţi de prafuri azi în oraş!

Pedalăm, pedalăm.

În Parcul Izvor mă striveşte şi de astă dată, imbatabil, “Casa Poporului”, acest mausoleu nesolicitat al Dealului Spirii. Pe-o bancă s-a întins o jumătate de om, cu jumătatea sa alături de bancă, scaunul cu rotile pe care-şi ţine mâna, să nu dispari, să nu mă părăseşti, nu sunt întreg fără tine. S-a întins pe o parte, nici măcar cerul nu-l vede…

Mai încolo, un alt cuplu: un poliţist şi-o poliţistă. Amanţi care cu greu îşi pot găsi un loc al lor? Stingheră, dragostea în uniformă. El se ţine încruntat, cât trec, cu privirea îndârjită pe-un punct, înainte. Reconfortant gândul că, în calitatea mea de contribuabilă, întreţin, pe lângă burtoşi corupţi în posturi babane, şi poveşti de dragoste fugite-un pic în parc, în exerciţiul funcţiunii.

Pedalăm, pedalăm.

Aleile aproape pustii. O figură feminină în negru şezând meditativ pe iarbă, în mijlocul câmpului. Dacă nu mor oameni, mor cel puţin iubiri sau speranţe sau, de ce nu?, noi înşine, un pic. Şi-atunci, purtăm puţin doliu.

Ce-au vrut cu parcul ăsta? Să expună ca pe-un cap de chelioasă brambureala arhitectonică a urbei cvasidemolate (cvasimodelate, oare?)? În dreapta, doamnelor şi domnilor, în stil neoclasic, uniform, “Casa Poporului” şi şirurile de blocuri nomenclaturiste, salutând ca unul colosul, ‘trăiţi, to’arăşe colos!

În stânga, doamnelor şi domnilor, se poate vedea ce se-alege de un oraş lipsit timpuriu de dictatorul său, nedemolat total: un bâlci de vile interbelice şi zgârie-nori betonaţi, nichelaţi, însticlaţi, dar suferind, totuşi, de nanism. Frântă, disruptivă şi zigzagată linia orizontului urban, din acest parc…

Pedalăm, pedalăm.

Pe cer, şi nu departe de pământ, zboară ceva. Miopia mă ispiteşte mereu să văd în ce nu văd altceva decât se vede. De data asta, eram tentată să vad un avion. De la distanţă, mi-am luat seama, concluzionând că, logic, nu poate fi decât un pecăruş. M-am apropiat, însă, şi era un avion. Îi auzeam şi zumzetul hărnicuţ. Teleghidat de-un grup de tineri, se-nălţa, plana, plonja, survola invalizii, fetele singure cernite, amanţiii în uniformă, biciclistele…

Pedalăm, pedalăm.

În altă ordine de idei, câte borduri să fie de sărit, pe tot traseul ăsta? Şi şaua, din plastic dur. Câte porţiuni cu piatră cubică?… Deci, dacă vedeţi zilele astea pe stradă o fată c-un marche ceva mai anevoios, ştiţi cine e… 😉

Advertisements

Comments»

1. medeea - March 19, 2007

confirm 😀

2. oblia - March 19, 2007

great! 🙂 sa mai asteptam confirmatori. ce fain ar fiiiiii! :)))

3. MoniK - March 20, 2007

confirm si eu!

4. eXstatic - March 20, 2007

Of… si iar of… 😦 ce-as veni in Bucuresti… sigur ca ar fi fain… dar asta e… cu putin noroc, poate data viitoare…

5. oblia - March 20, 2007

cool!! :))) hai sa-ncepem sa vorbim de-o zi: weekend sau in timpul saptaminii? eu as vota pentru luni sau miercuri dupa-amiaza.
andrei si cind vii tu in Buc next time?

6. irina - March 20, 2007

confirm si eu, si eu 🙂
… si eu as prefera in timpul saptamanii 🙂

7. medeea - March 20, 2007

luni … să începem săptămâna bine 😉

8. oblia - March 21, 2007

lunea viitoare ok 4 everyone?

9. medeea - March 21, 2007

unde?

10. irina - March 21, 2007

luni e ok pt mine. oblia propusese cismigiul (cu mici si bere). pentru mine e ok orice loc aflat cat de cat in centru

11. oblia - March 21, 2007

cismigiu daca-i frumos, nu? hai sa ne vedem laaaaaa… chioscul de vize, adica de eugenii, adica de ziare de la intrarea principala. si daca ploua vedem unde altundeva (in centru) mergem, ok? ora? (io-s lejeranu, adica freelancer, luni, asa ca ziceti voi)

12. medeea - March 21, 2007

păi nu a rămas la 4? mie-mi convine… sper să primesc viza că nu citesc libertatea 😛

13. oblia - March 21, 2007

:)))) pai intram pe shest, ca ne stie domnu’ vamesh. nu, nu, “4” era “for”, “pentru”. femeiasimpla ‘ce ca la 6, 6.30. e ok si-asa?

14. Andrei - March 21, 2007

Oblia, zau ca nu stiu cand vin in Bucuresti. Pot sa-ti scriu pe e-mail? 😀

15. medeea - March 21, 2007

😛 🙂 io mă prind mai greu de asemenea stenografieri… mere şi la 6

16. oblia - March 21, 2007

pt. andrei: lasa, cind vii ne vedem si cu tine, promise! 🙂 da, evident ca poti sa-mi scrii pe mail. vezi ca il ai acolo, in folderul tau de comments, de cind am lasat comment la tine pe blog.

17. oblia - March 21, 2007

pt. medeea: no, bine. 6, atunci. ramine sa confirme si femeiasimpla. si monik?? doar ca… inteleg ca n-are sa fie vreme de cismigiu, ca vine iarna nr. 3/4. :(( asa ca ginditi-va la locante simpatice de prin zona…

18. medeea - March 22, 2007

v-aş duce la un ceai 😀

19. eXstatic - March 22, 2007

Tu şi ceaiul, tu şi ceaiul! :))) Apropo, ştii ce fel de ceai îmi place? Acela cu fructe de pădure! 😉

20. irina - March 22, 2007

6 e perfect pentru mine. iar de mers, merg oriunde 🙂

21. oblia - March 22, 2007

ok, recapitulare: luni 26 martie ora 6 la chioscul de vize/ziare de la cismigiu. eh, e bun si ceaiul…. 😛

22. medeea - March 23, 2007

la prima întâlnire, până ne cunoaştem, suntem copii cuminţi 😉


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: