jump to navigation

Şi eu, şi eu! March 5, 2007

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
trackback

La un moment dat, amicul meu australian Brad mă tot întreba ce fac în vacanţă (o vacanţă). Îi tot răspundeam, dar nu se potolea. “Ce-o tot baţi la cap?” zice amica Fiona, care asista la discuţia-cerc vicios. “Vrei să te-ntrebe şi ea pe tine, nu?” Da, asta voia!

Anglo-saxonii ştiu lecţia: îţi răspund, după care, “How about you?” – despre acelaşi subiect. Ca să nu ramâie nime’ nevorbit.

Aşa încât trebuie să mărturisesc căăăă… atunci când le-am provocat pe femeiasimplă şi pe medeea să explice ce înseamnă, după părerea lor, scriitură feminină şi, respectiv, feminitate, voiam şi să scrie ele, nu zic ba, dar şi să mă întrebe apoi: “How about you?”

Dar uite c-a trecut săptămâna, femeiasimplă s-a afundat de tot în muncă, medeea cu rudele, deh, şi nu m-au întrebat nici una hauăbautiu. Totuşi, răspund! 🙂

Răspund fiindcă zilele trecute am intrat la librăria Eminescu să-mi iau mine de pix-creion 0.7 Rotring (şi numai din acelea!) şi m-a izbit de la intrare un afiş: era feminitatea însăşi! Pentru mine.

Pe afiş era Frida Kahlo. (Sper că aţi văzut filmul până la acest an de graţie!…) Pentru mine, feminitatea este “Frida Kahlo”.

Adică: feminitatea, pentru mine, este PUTEREA. Puterea de a iubi, puterea de a suferi, puterea de a te sacrifica, puterea de a crede, puterea de a pierde, puterea de a râde când te năpădeşte de tot tragedia, puterea de a dispreţui fără călduţenii pe cine dispreţ merită, puterea de a plânge când inima ţi-o cere, indiferent dacă “se cuvine” (eşti “în public”) sau nu, puterea de a-ţi asuma vulnerabilitatea (bărbat sau femeie, toţi suntem vulnerabili, iar cine ascunde asta sub preşuri e nărod, nicidecum “strong”). Puterea de a trăi cu sentimentele asumate, la vedere. Impetuos, onest şi irezistibil.

Am spus că tata m-a învăţat un minim de tehnică domestică (să cârpesc un fir electric, să schimb becuri, de-astea). De la supervisor-ul meu am învăţat tehnica (tehnicitatea?) scrisului şi un fel de diplomaţie subtil manipulatoare. De la fostul meu creative director am învăţat (sau aş fi putut să învăţ, nu mai ştiu) şiretenia de a convinge şi de a vinde. De la bărbaţi am învăţat, adică, diverse meşteşuguri şi “skills” extrem de folositoare.

Tot ce are, însă, relevanţă indiscutabilă în faţa morţii, când zău că nu mă voi gândi la cât de dibace sunt în vreun meşteşug sau altul, tot ce ţine de caracter, numai de la femei am învăţat. Omenescul, acest failibil, precar, uneori patetic şi jalnic, dar, la urma urmelor, absolut minunat omenesc, de la femei l-am învăţat.

Dragostea am învăţat-o de la femei, şi îndurarea şi compasiunea şi mândria. Şi misterul. Rezistenţa, ruga, răbdarea. Stăruinţa, ca şi resemnarea, renunţarea. Etica – şi nu aceasta de manual, prescrisă, ci aceea autentic aplicată omenescului, care mai iartă şi mai lasă de la sine, de dragul a ceea ce vei deveni, într-o zi. Capriciul, greşeala şi, Doamne!, eliberatorul râs tot de la ele! De la femei, de la mătuşile bătrâne şi până azi, incluzând şi tăcerea celor două aborigine…

Asta voiam să zic: MULŢUMESC.

P.S: joia trecută, când mă întorceam acasă pe la 10 seara, o doamnă cândva bine, acum de vreo 50 de ani, ridată, cu păr evident vopsit, îmbrăcată cu o haină de blană roşcată lungă până la brâu, fustă şi cizme lungi cu toc înalt, trecea prin faţa Universităţii, pe marginea trotuarului, aproape de bordură, plângând. Plângând în mers, pe stradă, în lumea ei, atunci foarte, foarte tristă… Să mai spun? Era minunată.

Advertisements

Comments»

1. eXstatic - March 6, 2007

Am râs când am citit PS-ul. În rest, e minunat scris. 🙂 Ţine-o tot aşa.

Eu sunt ăla care te stresa dacă pot să-ţi pun blogul la lista mea de link-uri când aveam astroviaţă (nu am renunţat la el), şi uite (să nu zici că îţi fac publicitate, fiindcă nu e adevărat) eu sunt abia la început cu WordPress-ul. Ghici datorită cui am vrut să-l încerc. Ţie, că vedeam Luna aceea de la header şi tot căutam un template pentru Blogspot care să aibă stele, măcar Luna sau altceva care să facă legătură evidentă cu “obiectul de activitate” al blogului şi m-am lăsat păgubaş. Acum descopăr vorbăria goală (prostească, totuna o fi) cu WordPress.

Ca să mă exprim cum îţi place: Your blog is wonderful! 🙂

2. medeea - March 6, 2007

iertare.. iertare… iertare 😦 da’ io mi-s româncă… nu-mi place să întreb acelaşi lucru… bine că totuşi ai răspuns, fiindcă a ieşit ceva frumos…

3. irina - March 6, 2007

@oblia: … vai de mine! ce-am facut!! cer iertare de 1001 ori.
merci de pontul cu houabautiu. il stiam oarecum (adica stiu ca daca cineva ma intreaba ‘ti-e foame?’ asta inseamna in 90% din cazuri ca lui/ei ii e sigur foame).
altfel, eu sunt foarte convinsa ca am invatat lucruri importante SI de la barbati (dar nu-mi aduc aminte ceva concret in clipa asta, nici sa ma pici cu ceara :D).
si mai altfel, ma disociez cu totul de comentariul despre PS al exStaticului [in sensul ca mie mi-au dat lacrimile cand am citit psul (paradoxal, oarecum de… bucurie)], dar ma asociez cu totul concluziei sale: your blog is wonderful! 🙂

4. ghiocel - March 6, 2007

m-ai trimis la CD-uri si..surpriza (neplacuta): nu mai am coloana sonora de la Frida (a trebuit sa ma multumesc doar cu cea din Amelie). dar o recuperez eu! voiam sa comentez pe muzica adecvata 🙂
of, ce-mi plac femeile puternice, dar cele pe care le descrii tu aici, care imbina puterea cu vulnerabilitatea, nu astea moderne, feministe care bifeaza casutze in loc sa simta…

5. oblia - March 6, 2007

pt.eXstatic (ex-Andrei, nu?): maaaaai raule! de ce-ai ras de tanti trista?? altfel, luna de pe poza din capul foilor imi place si mie. desi am descoperit-o tirziu (intii aveam un pix acolo). nu am inteles prea bine ce zici tu de wordpress – e de bine sau de rau? iar la matale la astroviata, de ce nu le pui pe zodii, asa, clasic? caci aia cu luna in casuta X imi pare prea specialista pentru your regular seeker of “what’s up with my sign today?” scuze, stiu ca suna consumist, dar e pur si simplu mai usor de citit, cred.

6. oblia - March 6, 2007

pt. medeea & irina: :)))) va rog, nu va simtiti vinovate, era un simplu rasfatz din parte-mi.

7. oblia - March 6, 2007

pt. ghiocel: muzica din frida-i super!! vezi ca pusese medeea un link pe-aci la un moment dat. cred ca in “chat”. pe feministe eu nu-s asa pornita cum pari tu: cred ca fiecare miscare istorica isi are rostul ei. lasa sa bifeze pe nesimtite, are si chestia asta un rol in the big picture – “parerea mea” :>

8. k_t - March 7, 2007

Impetuos, onest şi irezistibil. =Idealul feminin
(asa cum il vad si eu)

9. eXstatic - March 7, 2007

Reactiile mele vizavi de P.S. erau cam asa (trebuia sa ma exprim mai pe larg, dar eram cam grabit): prima data, m-am intrebat cum se face ca o femeie indrazneste, la varsta ei, sa se mai imbrace in fusta si sa se incalte in cizme cu tocuri? Apoi ziceai ca plangea, aproape mi se facu mila de ea… Apoi a venit replica fatala:

>

Era minunata? :))))) Mama, si eu care credeam ca Obliei i s-a facut mila de ea…
Ma opresc din ras si imi zic: “A fost frumos din partea ei sa nu-i fie mila de ea, ci sa-i dea un compliment. Frumos.” 🙂

10. eXstatic - March 7, 2007

> Să mai spun? Era minunată.

11. oblia - March 7, 2007

pt. andrei: a! deci bine c-am spus!… :))) repet: era minunata.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: