jump to navigation

Fazzoletti con piruetti March 4, 2007

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
trackback

Să zicem că eşti un copywriter june, naiv, avântat (dar nu neapărat inteligent). Cu ambiţia de a câştiga un premiu la un prestigios festival de publicitate (Cannes, de ce nu? – let’a play big!). Că îţi vezi meseria ca pe un mijloc de a ilumina masele, iar reclama – ca pe minimul “hap” de artă contemporană pe care audienţele îl pot înghiţi în doză zilnică.

În aceste condiţiuni, ai primit un brief de creaţie: să promovezi nişte batiste de hârtie. Hmmm… ofertant. Deschizi fişetul şi cauţi. Ia să vedem, din tehnicile SIT (Strategic Innovative Thinking) negreşit aducătoare de premii.

Extreme effort: aici eroul trebuie să se străduiască herculean să pună mâna pe produs – care este atât de bun şi indispensabil, încât merită orice efort, oricât de deplasat. Cu puţină absurd alternative amestecată, unde eroul face orice ca să pună mâna pe ceva ce măcar îi oferă aceleaşi beneficii ca produsul.

Deci: vară, caniculă. Eşti un vlăjgan de 20 de ani care tocmai a terminat o încinsă partidă de baschet cu amicii, într-un parc. Eşti plin de sudori post-atletice, ţâşnesc prin toţi porii şi toate orificiile. N-ai prosop la tine. Scormoneşti prin rucsac, dai de un pachet de batiste de hârtie cu 3 pliuri, your favourites – vai, gol!… Dobitoc ai fost să ieşi din casă fără ele!

Sudoarea te năpădeşte ca o fântână arteziană cu apă de trei secole recirculată. Te uiţi în jur cu ochii inundaţi de salinitatea transpiraţiei. La 3 metri, zăreşti, vălurită, imaginea unui splendid porumbel picotind.

Batiste cu 3 pliuri, porumbel cu fulgi fini, got it? Şi începi o urmărire thrilleristică a zburătorului prin copaci, peste leagăne, printre fire de telegraf, whatever, tu, cu măiestria-ţi baschetbalistică, pân’ ce pui mâna pe el.

Moale, absorbant. Te ştergi vârtos cu dânsul pe faţă, pe spate, pe la subsuori, termini şi-l arunci, boţ de pene fleaşcă, într-un coş de gunoi. Tu, proaspăt şi luminos, ca ieşit din băiţă. Carton, slogan: “Aaaaah. Şerveţelele X. Atingerea grijulie a naturii.”

Sau mai bine o reduction frustă? La reduction trebuie să despoi produsul de tot ce e secundar, până la esenţa sa care, astfel, devine imposibil de ne-văzut. Precum pelicula transparentă cu logo-ul strecurat într-un colt, pe outdoor-ul pentru Libresse Invisible de-acum câţiva ani.

Iarnă-toamnă, zloată, fleşcăială. Atmosferă generală de virusare gripală. Un ghiolban în zona Gării de Nord, staţia de autobuz de la coloane. Aglomeraţie. Ghiolbanului îi pică lumânările, la nas.

Cum îi e felul speciei sale, se-apleacă puţin de spate, îşi duce două degete la nări, acoperă cu unul una şi suflă cu putere pe cealaltă. SFX, sunet suculent…

Te-aştepţi ca doamna cu palton elegantisim de-alături să se retragă, scârbavnic stropită, ori măcar ultragiată de gest. Dar nu. Ea zâmbeşte la cameră şi se uită cu simpatie la ghiolban. Care repetă mişcarea purgatoare şi pentru nara numărul 2. SFX – acelaşi sunet, poate un pic mai zemos, consistent.

Doamna, tot neatinsă de expluzaţiile mucilaginoase, surâde cu blândă înţelegere. Ghiolbanul strănută artezian din rărunchi, chinul virozei sale îi aduce lacrimi în ochi doamnei; îşi trage nasul puţin. El, izbit de înduioşarea ei, întinde degetul şi îi sterge o lacrimă, pe cât de idilic îl lasă gripa.

Deja eşti îngreţoşat rău de colcăiala asta de secreţii neigienice, când, iată, carton şi slogan: “Şerveţelele X. Fine şi serviabile, nu le vezi, dar le simţi!”

După care scena de adineaori din nou, filmată ca prin cameră cu infraroşii: se vădeşte că ghiolbanul avusese în tot timpul acesta un şerveţel X cu 3 pliuri în mână; lacrimile doamnei le ştersese tot un un şerveţel X (acelaşi sau nu).

Şi deci tu, copywriter naiv şi ambiţios (dar nu neapărat inteligent), pregăteşti încă o asemenea variantă genială de-mpuşcat premii la festivaluri, şi le prezinţi entuziast clientului.

Clientul, o tanti de la departamentul de Marketing al obscurei companii producătoare de şerveţele X. Poate de vreo 50 de ani, cu ochelari cu fund de borcan, plată, boantă, nefardată, pantofi temeinici, de răzbit bălţile şi noroaiele, o fiinţă care emană întru totul o aură PRACTICĂ.

Ascultă prezentarea celor 3 variante nominalizabile la festivaluri, clipind impasibilă la răstimpuri. La sfârşit, zice-aşa:

“Uite ce e, băieţică. Eu sunt bătrână, urâtă şi nemăritată. Ştii de ce? Când aveam 20 de ani şi eram studentă la filosofie, m-a scos în oraş un băiat la fel de urât, dar de familie bună.

Cât îmi mâncam ciorba de perişoare şi conversam cu el despre tezele lui Hegel, am simţit că începe să îmi curgă nasul. Cum se-ntâmplă când mănânci ciorbă fierbinte, ştii? N-aveam batistă la mine. Mi l-am tras discret de mai multe ori. Mai înghiţeam o lingură de ciorbă caldă, îmi mai trăgeam nasul. Dar trebuia să mi-l SUFLU. Şi n-aveam cu ce, mă-nţelegi?

Situaţia devenea disperată. Tocmai atunci s-a găsit băiatul să facă o glumă. Am pufnit de râs. Pe nas, mă-nţelegi?… Crezi că s-a mai atins cineva de ciorba de perişoare? Crezi că băiatul nu s-a ridicat în secunda doi şi m-a lăsat acolo? Şi iată-mă-s. Cum ziceam: bătrână, urâtă şi nemăritată.”

Tanti scoate un pachet de şerveţele X şi-l aşează apăsat pe masă. “Bref: ‘Devin importante atunci când lipsesc!’ Ăsta-i sloganul! Scrie-l, e bătut în cuie!” Şi bate cu palma în masă. “Iar la spot te mai gândeşti tu. Poţi să te inspiri din păţania mea, be my guest.”

Carton, slogan: “Şerveţelele Gala. Devin importante atunci când lipsesc!”

Packshot: “Gala. Parfumate mentă. 10 batiste. Fazzoletti. Handkerchiefs.”

“Ah, Gala! Muza mea, inspiraţia mea, regina fabulării!” bălmăji Dali extatic…

Advertisements

Comments»

1. ghiocel - March 4, 2007

nemaritata? io ash fi luat-o de nevasta tocmai pentru aceasta intamplare, sa am de ce ma amuza la batranetea aia urata …

io-s old fashion si cred ca d-aia is de acord cu ultima varianta, daca e sa revenim la exercitiul propus de tine (deshi numai stofa de copywriter n-am)

si-ash extrapola nitel: multe “lucruri” devin importante atunci când lipsesc! 😉

2. oblia - March 5, 2007

corect! 🙂

3. Gratiela - March 5, 2007

traumatic advertisingu’ asta 🙂

4. oblia - March 5, 2007

:)))

5. ghiocel - March 6, 2007

am fost busy, dar nu pot sa nu admir ca e deja arta ce faci tu aici! sa scrii despre muci doo zile la rand intr-un fel atat de fermecator cum poate fi numit? :-))

6. oblia - March 6, 2007

hahahahaaaa. credeam ca n-are sa observe nime’! :))) gata, promit ca nu mai scriu despre muci saptamina asta. :>

7. MoniK - March 7, 2007

Dar Gala sunt fuaaaaarte bune, cum ar fi fost sa-mi lipseasca, zilele astea? ce m-am distrat cand m-am uitat atenta pe pachet(nu o facusem imediat dupa ce le cumparasem, aveam o urgenta) si am dat peste marele slogan, si nu stiam de unde il stiu, si nu ma puteam târî incoace sa sara si fisa…deci: nu uita, ” Gala. Devin importante atunci când lipsesc 10 batiste. Fazzoletti. Handkerchiefs.” pe ce criterii s-au ales limbile de larga circulatie internationala mai sus folosite? 😀
Nu, nu mai scrie despre mucus, desi am inteles ca nu e bine sa nu-l dai afara 😉

8. oblia - March 7, 2007

pt. monik: nu zic ca nu-s bune. dar mancam si eu o ciorba de perisoare fierbinte (cu efectul precizat in post) si pachetul de Gala era pe masa, la indemina, si sloganul “devin importante atunci cind lipsesc”, u know, it was a bit too much! i HAD to write about it.
ok, time out la mucus, dar sa-mi ziceti cind sunteti ready for more, ca am o faza din metrou de-o scirbosenieeeeeeeee rara!…

9. MoniK - March 8, 2007

da-l afara pe mucusul ala, daca e de raritate de nedescris! eu ma gandesc sa umblu pe jos tot mai mulkt, raceala de langa durerea de coloana din prea mare aglomeratie de microbi am luat-o, pun pariu!

10. oblia - March 8, 2007

pt. monik: nu-l dau ca mi-e rusine. poate cind m-oi imbata, odata.
raceala: tind sa te cred, deoarece ieri a stranutat un aurolac cu rivna linga mine in metrou si-acum am primele simptome… 😦


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: