jump to navigation

Paf! February 17, 2007

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
trackback

Poziţionată în direcţia Industriilor, pe peron la Eroilor, butonam mobilul azi-dimineaţă pe la 10.50, când am simţit că-mi intră cineva, masiv, în spaţiul personal.

Erau trei cetăţeni europeni, conaţionalii mei: un fost flăcău acum pe la vreo 60 de ani cu aspect de Inspector Ceapeu conferit de căciula de “astrăgan” cocoţată pe creştet; un Koala de aceeaşi vârstă, scund de trei coţi şi-o ciozvârtă, pocitanie nu ştiu din ce circ descins, aflat totalmente umil în subordinea Ceapeului; şi-o Dadă cu basma pe cap şi privire de copoi ce numai în “Câinele din Baskerville” se cuvine descrisă mai cu de-amănuntul.

În mod evident “de la ţară” (dar nu aceea faină şi caldă, ci aceea suburbană şi ţăţoasă), miroseau a umezeală, de dincolo de care parcă dădea să răzbată o mireasmă de mere.

Bon, mi-am zis. Acu’ să nu strâmb din nas ca o ţiţi citadină ordinară. De un’ să ştie ei de mofturi de-astea ca “spaţiul personal”? Nu m-am tras înapoi (unde, de altfel, era zidul).

Butonam. Aud: “Pentru piaţă de-aci luăm metroul?” Era Inspector Ceapeu în poziţie de drepţi; ochi albaştri de peşte răposat, dinţi naturali tociţi şi răruţi. “Pentru piaţă?” zic. “Piaţa din Militari.” “Da, de-aici. Spre Industriilor îl luaţi.” M-am întors la butonat.

Antenele sociale mi-au indicat apoi o-mpresurare. Ridic privirea: Dada-copoi la dreapta mea, Inspector Ceapeu şi Koala-pocitanie la stânga. Acum eram deja “micul nostru grup”.

Zice Inspector Ceapeu: “Păi la Grozăveşti să mergem?” Eu, cu intuiţia nativă: “La autogara din Militari vreţi, nu?” El adevereşte. “Luaţi metroul de Industriilor, nu de Grozăveşti, şi coborâţi la Păcii.” Aha.

Peste 20 de secunde, Inspector Ceapeu zice: “Păi scrie Grozăveşti – Gara de Nord.” “Păi gara-i gară,” afirm. “Dumneavoastră vreţi la autogară. Ajungeţi cu metroul de Industriilor, nu de Grozăveşti.” Aha.

Peste 10 secunde, Inspector Ceapeu: “Da’ cum merge el la autogară, că scrie Dristor 2!” Ridic ochii la caseta luminoasă care ghidează călătorii Metrorex. Arată aşa:

Politehnica Păcii Industriilor
Grozăveşti Gara de Nord Dristor 2

“Da, păi aici vin două metrouri. Unul merge la Gară şi Dristor, altul la autogară şi Industriilor,” zic şi trasez două linii paralele în aer, cam în dreptul casetei (cel puţin de la înălţimea mea). “Nu, da’ la piaţă, la piaţă!” “La piaţa din Militari, nu?” “Da!” “Păi ăla de Industriilor merge acolo. Pe-ăla trebuie să-l luaţi.” Aha.

Peste 5 secunde, Inspector Ceapeu:
“Da’ de ce nu scrie piaţă?”
“Ce piaţă?”
“Păi sunt două pieţe acolo… cum le zice?”
Eu, ca să nu complic lucrurile, zic: “Nu ştiu. Dar la Păcii trebuie să coborâţi pentru autogară.”

Se apropie un metrou. Pe el scrie: “Dristor 2.” Insector Ceapeu, alertat să prindă vreun scaun liber, mă-ntreabă în clipa decolării:

“Pe-ăsta-l luăm?”
“Nuuu, ăsta nu e bun. Uitaţi, ăla e,” îi arăt metroul venit de la Industriilor, parcat la linia vecină. Şi adaug liniştitor: “Trebuie să vină acum.”
“Păi cum să vină? De-acolo??”
“Ei, întoarce şi vine.”
“Aaaaa, merge încolo.” – şi arată spre Unirii.
“Nu, o să-ntoarcă.”
“Da’ ce scrie acolo că Dristor 2?! Păi unde-i Dristor 2 şi unde-i piaţa!… În capătul ălălalt al oraşului!”
“Păi sunt două linii diferite. Una merge la Dristor, alta în Militari.”
“Da’ scrie Dristor 2 Industriilor!”
“Păi una sub alta…”
“Da’ ce ştie omu’…!”

Îmi dă prin minte să zic asta e, nu ştiţi cum se fac indicatoarele la noi, că municipalitatea… Dar văd cu ochii minţii cei măriţi de groază cum discuţia s-ar putea precipita exploziv spre netrebnicia primăriei de sector, apoi a aceleia de capitală, apoi a guvernului, preşedintelui, a lui Uie, Usa şi-a planetei ăsteia, să-i ia naiba de nenorociţi pe toţi, că tot noi suntem ăia amărâţii, cum îi mai rabdă Dumnezeu!…

Şi sucesc ferm gâtlejul cuvintelor ca pe-al unei găini golaşe, crac! Şi mă întorc la butonarea mobilului: deşi nu mai aveam nici un mesaj de trimis, mi s-a părut că o mică curăţenie prin outbox era o chestiune de maximă urgenţă.

Aud vocea Inspectorului Ceapeu: “Io am stat în Bucureşti şi ştiam. Acu’ 8 ani…” Mă ţin tare, ochii pe tastatură, concentrare deplină. “Nu ştiu, sunt foarte dezorientat!” bufneşte năzuros Inspector Ceapeu. Şi scurt, către Koala-pocitanie: “Hai, mă, de-aici!”

O juma de spaţiu personal s-a eliberat. E safe să ridic privirea acum. Mă uit cum se pierd în mulţime, Inspector Ceapeu în frunte, Koala-pocitanie repejor, cu trena.

A! Dar ea, Dada-copoi? Întorc capul: era tot acolo, doar că nu văzuse că plecaseră, pentru că…. se holbaaaaaaaaa (la o domnişoară). Fix în partea cealaltă se holba Dada-copoi. Am ezitat un moment, două, dacă să-i zic sau nu, dar mi-a fost frică să nu mă muşte şi mărturisesc un rânjet (mental) de lup satisfăcut în secunda în care am hotărât să nu îi zic.

Şi Dada-copoi se holbează şi se holbează şi se holbează, eu mă gândesc la teoria holbatului de pe blogul meu, e totul prea superb ca să-i mai zic, încerc să găsesc iţele fine pe care Dada-copoi se ridică în holbatul ei ultaprelung, magistral, înspre transcendent şi levitaţie, Doamne ce frumos moment mi-e dat să trăiesc!

Şi vine metroul. “Industriilor.” Dada-copoi se sesizează. Întoarce capul. Cei doi tovarăşi – ioc. Sclipire de panică de câine abandonat de stăpân (CÂT de imbecil trebuie să fii ca să uiţi că eşti şi cu nevasta??!) O ia din loc, în mers de raţă uşuită, cu nasu-ntins prin mulţimea răsfirată spre uşile metroului…

Cunoaşteţi forma aia de râs care te-neacă precum un plâns de mare jale?…

Advertisements

Comments»

1. MoniK - February 17, 2007

cunoastem acea forma intrucat tocmai ne-a cuprins =))

erati deja miocul vostru grup, huh?…vai, ma dor toate, nu e permis sa te scuturi de ras la ore matinale!
dar oare ( tertii era sa zic) altii, de pe peron, cum vedeau grupul de 3+1 din care 1 esplica ce si cum cu geografia subterana si supraterana a Capitalei noastre?

de neimaginat…eu sunt rea:( ma fac ca nu stiu nimic, ca sa nu intru in discutii la metrou

2. medeea - February 17, 2007

ce uşor scăpai tu de toate dacă aveai două căşti bine înfipte în urechi…
ştiu că şi io păţesc la fel… pe mine toată lumea mă întreabă de gară, nu de autogară… am ajuns unuia să-i desenez şi hartă :)) era chiar bombă dacă nu înţelegea

3. Andrei - February 17, 2007

Hm… eu chiar sunt din alt oraş, dar aşa oameni zău că n-am mai văzut. 🙂 Cred că se sesizează că eu chiar nu sunt din Bucureşti, că nu m-a întrebat nimeni pe unde s-o ia la metrou. Dar am întrebat şi eu câte cineva, când eram pe punctul să mă rătăcesc şi de obicei n-a fost nevoie să întreb decât maxim a doua oară, să mă asigur că am înţeles bine…

4. oblia - February 17, 2007

pt. monik: interesanta intrebare – cum vedeau “tertii” conversatia “noastra”? nu ma gindisem how bloody idiotic i must’ve looked!… :))))

5. oblia - February 17, 2007

pt. medeea: doamna doctoooor! de ce-mi zici sa port casti in urechi, cind stii ca fac rau auzului?… in plus, daca n-as pati de-astea (totusi: why me, me, me??) ce-as mai scrie aici? 🙂

6. oblia - February 17, 2007

pt. andrei: aaaa, si cind ai cerut indicatii n-ai avut altfel de patanii? ca as scrie si despre asta: cum pui o simpla intrebare in troleibuz (a cata statie e vasile parvan, de exemplu) si iti raspund 10, toti contrazicindu-se, de nu mai intelegi nimic si cobori repede, lasindu-i sa se certe…

7. medeea - February 17, 2007

pt oblia: nu e verificată chestia cu căştile… e doar ipoteza unuia dintre profii mei… dacă e, atunci: fă ce zice doctoru’, nu ce face doctoru’ care stă câteva ore bune pe zi cu căştile în urechi (dacă nu s-a prins cineva… ziceam de mine).
cât despre întrebările din tramvai sau troleu… ioi… mai bine ai o hartă cu tine… dacă nu cunosc zona, cobor după instinct şi întreb la bilete… de regulă cobor unde trebuie, dar nici eu nu ştiu cum se întâmplă asta…

8. Andrei - February 18, 2007

Oblia: din fercire, din cand in cand ma insoteste o prietena buna pe la Bucuresti (bineinteles, cand are timp) si risc mult mai putin sa ma ratacesc.
Totusi, o singura data a trebuit sa ma duc intr-un loc total necunoscut (si nici harta nu am), asa ca ma duceam aproape aiurea… De la Unirii am ajuns sa tot intreb in dreapta si in stanga daca stie cineva unde e strada… nu mai stiu numele strazii, dar stiu numele localului la care voiam sa ajung, si acela se numeste “La Scena”… dupa ce am intrebat multi trecatori, cativa au auzit nuantele pronuntiei mele si m-au intrebat intrebat de unde vin, ca se “vede” ca n-am accent romanesc… Bun, le zic ca am crescut in Franta… Si apoi ma intreaba: “A, esti din Franta?”, moment in care ma vad nevoit sa le zic ca da, desi nu sunt din Franta… Doar am fost acolo 2-3 ani in copilarie, dar ca sa nu complic lucrurile (mi se parea ca o sa ajung sa pierd mult timp daca le explic) am zis asa… Si asta e… 🙂 Am ajuns in final la local, am vorbit cu cei dintr-un grup de dscutii pe e-mail (care azi nu mai exista) si a venit vorba si de accentul meu, dar de data asta le-am explicat, nu ma mai grabeam, ca am stat in Franta si Elvetia, partea francofona (tatal meu vorbeste fluent franceza)… Ce face omu’ cand e grabit, ajunge sa spuna mici minciunele…
Cat despre cearta care se poate isca fiindca intreb de un loc.. S-a intamplat o data, dar nu a capatat proportii… Vorbeam cu un tanar cu un copil, care e printre cei care au remarcat accentul, si avea (sau el, sau copilul, nu mai stiu care din ei) o cutia de forma unei viori, deci conducea baiatul ori la ori, de la lectia de vioara… Asa, si cand vorbea cu mine pe unde s-o iau, a aparut si o baba cam bagareata, care l-a si intrebat: “Pe unde vrea baiatul sa mearga?” cu o romana cam stricata de lipsa unor dinti de-ai ei… Acela ii spune: “Merge la “Scena””, ea: “La cina?”, el ii repeta… In sfarsit, baba intelege, si nu mai stiu ce spunea, dar parea sa nu stie ce spune… ca ala tanar o cam contrazicea… OK, am vorbit cam mult, dar pana la urma ne-am urcat in acelasi troleibuz (eram la o statie de troleu) si am stat un pic cu ei, tanarul mi-a spus sa cobor “aici”, am coborat, mi-a spus si de o directie, dar nu prea am inteles-o (stanga, inainte, dreapta, inainte, stanga, dreapta etc.) si mai mult am coborat derutat… Asa ca am intrebat mai mult trecatori si am ajuns in final la destinatie… Ce mai peripetie…. 🙂

9. oblia - February 18, 2007

andrei: :)) data viitoare cind vii in Bucuresti si vrei sa mergi undeva pune un post pe blog: “unde e cutare local”? mai sigur asa, decat cu babe bagaretze 🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: