jump to navigation

Crâmpei February 11, 2007

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
trackback

Mie-mi vin câteodată în cap crâmpeie de romane. Cred că zăpăcitul ăla de-ngeraş de se-ocupă cu arta & cultura acolo, sus, goneşte de colo, colo cu dosarul lui burduşit cu poveşti şi se-mpiedică zevzeceşte şi cade-n nas şi-aşa aterizează foile aiurea pe pământ, una la mine, alta la tine, ailaltă la el, cealaltă la ea.

Crâmpeiul ce mi-a parvenit ieri astfel este:

“Era deşirat, palid, de-o eleganţă lugubră. Crescuse toată viaţa în vila dărăpănată a nobilei sale familii. Dacă-l invitai în oraş, la o limonadă, zicea, fin ca o duducă:

– Nnnu, nu. Nu pot să ies, sunt alergic la ego-uri.”

À propos, a citit cineva bijuteria aia de “Novecento”?

Advertisements

Comments»

1. Gratiela Zotica - February 11, 2007

si mie mi se intimpla chestia asta… cind eram mai tinera:)… poate imi revine

multumesc ca mi-ai readus aminte de cuvintul “crimpei” uitasem complet de el. probabil pentru ca am uitat cu totii sa vorbim romaneste, imprumutam oficial fara jena cuvintele inutile (am vazut ca se vindea “ASPARAG” la carrefour) si ne codim aiurea la alte imprumuturi de care e nevoie ca sa numesti nabii diverse chestii :)) numai ca lumea sa vorbeasca “neoficial” intr-un jargon babelian

ce-i cu novecento??

2. oblia - February 11, 2007

si nu cumva a ajuns la tine alt… crampei din romanul asta cu domn deshirat? sau nu mai tii minte? eu cred c-ar tebui sa le colecteze cineva, totusi.
asparag hmm… adica sparanghel, nu?
pai “Novecento” e-un roman mic si minunat, cu un tanat orfan care se face pianist (un pianist divin) pe un vas de coraziera de pe care nu coboara in viata lui. cind duc astia vasul la “casat” (explodat in larg), el ramane pe el…
desigur, cum am memorie de raha la nume, nu-mi amintesc cine-i autorul… 😦

3. Gratiela Zotica - February 11, 2007

mai, si la mine erau crimpeie dintr-un roman :)) nu cred ca era cu nenea asta desiratu’. era unu care cumva ajunsese de fusese crescut de niste rude mai indepartate si mai in virsta si era cu probleme pisihologice din copilarie:) da nu era deshirat… sau poate ca era deshiratu tau in tinerete? Ca nu mai stiu ce se intimplase de fusese crescut de rude…Parca Emil il chema…

mmmm…. interesant Novecento. sa-l caut si io.

citesc acum o a doua carte a unui dude Jared Diamond 🙂 Amindoua sint despre evolutia si colapsul societatilor omenesti. Superbe !(“Guns, Germs and Steel” si “Collapse-How societies choose to fail or succeed”)

4. Simona - February 14, 2007

Comentariu la “asparagul” Gratielei: Si cind te gindesti ca “sparanghel” suna asa de neaos romaneste, dar pun pariu ca majoritatea romanilor nu l-au vazut la culoare in viata lor si n-ar sti sa-l gateasca :). Nu din vina lor, saracii. Ce sa mai zic de linte, care era mincarea saracului, la fel ca fasolea, dar care acum e importata; n-o mai cultiva nimeni.

5. oblia - February 14, 2007

ei bine, se schimba vremurile… lintea e delicatesa acum – gourmet, da? 🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: