jump to navigation

Arhetip February 8, 2007

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
trackback

Pentru mine, femeia româncă de vârsta pre-pensionarii (în jur de 50) este un arhetip.

În metrou, pe stradă, în troleibuz, la băcănie, la hypermarket, la piaţă, la IDM, ORIUNDE, buzele ei sunt pururea încleştate a acră amărăciune.

Azi, în metrou, nenea conductorul zice: “Atenţie, se-nchid uşile. Urmează staţiaaa… hăăă-hă-hă… Politehnica, cu peronul pe partea stângă.”

Pasămite îi zisese colegul un banc şi pe el l-a apucat râsul în timp ce anunţa. Iar anunţul a ieşit ALTFEL. Ştiţi cum altfel: cu zâmbet, audibil zâmbet, în voce.

Zâmbetul în voce, vocea în difuzoare, difuzoarele în auzul nostru, auzul nostru în cerebel, rezultă zâmbet larg pe faţa mea.

Mă aşteptam să vălurească somptuos zâmbetul conductorului pe toate feţele din vagon, să-i deie Dumnezeu sănătate! Dar doar la alte două feţe m-am putut conecta. Atât.

Restul – buzele imuable, arhetipale. Nimic, nimic, nimic nu le clinteşte, nimic, nimic, nimic nu le poate dez-împăia.

Şi nimic nu poate schimba asta.

Iar eu încălecai pe-o şa
Şi-aruncai cu borcanul de murături de podea!

Advertisements

Comments»

1. Andrei - February 8, 2007

M-am lovit şi eu de problema asta a buzelor încleştate, cum bine le zici… De fiecare dată când merg în Bucureşti, văd numai plictisiţi, distruşi, terminaţi în metrou… iar când ei dorm, ştiu sigur că au fost într-un loc care i-a stors până la ultima picătură de energie (muncă, muncă, cât să ne-ajungă, taică!)… Oameni şi oameni, toţi suntem aşa de slabi? Eu nu cred… Cred că nimeni nu se naşte slab, însă ajungi să te convingi că eşti slab şi iată că aşa ajungi… Ce ţi-e cu propaganda anti-selfconfidence…
A, să nu generalizez… am întâlnit şi feţe drăguţe, binevoitoare, care mă ajutau cu câte o indicaţie… bineînţeles, întrebam eu şi mi se răspundea amabil, ceea ce e de bine… Probabil m-a ajutat accentul meu. 😀

2. medeea - February 8, 2007

acreala pe care o vezi pe feţele lor se cheamă început de menopauză… se obişnuiesc în 5-6 ani şi se transformă în bunicuţe, dar deocamdată încă se mai luptă să păstreze ce au fost şi sunt supărate pentru că simt cum pierd lupta…

3. MoniK - February 8, 2007

era să mă aprind, să spun că mama mea nu e aşa…şi mi-am adus aminte că un sfert de românism în ea n-o afectează prea tare:D plus că ea nu e din Bucuresci ;;)

4. mona - February 8, 2007

eu cred ca ii poate dez-impaia ceva: o prima consistenta din cind in cind. poate par asa o materialista da’ oamenii e amariti. daca ar avea si ei o vacanta din cind in cind, daca ar respira nitel. daca doamnele ar merge la impachetari cu namol o data pe luna, sau, ma rog, unde vor ele sa mearga si sa faca fix ce au ele chef sa faca, cred ca ar mai invia putin. vorba lui andrei, oamenii astia sint umiliti zi de zi si ceas de ceas de patroni nazisti care cauta si ei o “vietate” pe care sa-si verse stresul. my point e ca nu e hopeless ci ca mai tre sa treaca ceva vreme pina sa zimbeasca. acuma ma intrebam daca e doar o chestiune de bani si incercam sa imaginez o scena: el(sotul) o asteapta pe ea seara cu o baie fierbinte, plina de spuma si cu un lan de lumanari aprinse in jur. tine in mina un pahar cu vin bun din care o invita sa guste. asta nu costa prea multi bani. ok, scoatem vinul bun. punem in loc niste pupici, o mingiiere, doua. e o posibila fericire gratuita. dar se poate ea naste cind ploaua cu amenintari din partea administratorului de bloc, a companiei de electricitate…cind copiii cer rechizite si aia si aielalta…se poate, oare? (nu e retoric, parerea voastra)

5. oblia - February 8, 2007

pt. andrei: tpcmai voiam sa-ti zic sa nu generalizezi… dar ai zis singur 🙂 nu cred ca e neaparat chestia ca ne stoarce munca. si pe mine ma stoarce munca, dar nu sunt asa. incerc sa fiu VIE. dar ei nu mai stiu ce-i aia. cred c-au intrat intr-un fel de hipnoza a imbecilitatii – nu vreau deloc sa zic ca ar fi imbecili, ci ca pur si simplu le e mai comod sa nu mai gindeasca, sa nu mai vada, sa nu mai perceapa, sa nu mai incerce nimic nou. sau poate au intrat in hipnoa din prea multe dezamagiri, cine stie?…
anyway: da’ tu ce accent ai mai andrei? astept un raspuns gen “ardelenesc” 🙂

6. oblia - February 8, 2007

pt. medeea: :))))) nu-mi dau seama daca esti cinica, sau e doar raspunsul clinic al unui medicinist… 🙂 in oricare din cazuri, suna foarte, foarte plauzibil. om trai si om vedea (si noi)…

7. oblia - February 8, 2007

pt. monik: a. in cazul asta la mama ta nu se aplica. maica-mea este citeodata asa – in special in spatii publice. iar alteori e ea insasi, aia care cind se apuca sa rida “contagiaza” toate lumea din jur… 🙂
pe de alta parte, micul tau insert despre capitala mi-a inspirat neshte ginduri. pe care le voi pune intr-un post nou-noutz aaaaakushika! 🙂

8. oblia - February 8, 2007

pt. mona: wow! :))) am ris nitzel gindindu-ma la tanti cu buze inclestate cel mai aproape de mine, in acel vagon de metrou, dezmierdata de sotz ca-n filme, precum ai descris. am ris, dar… tare mi-as dori fix asa sa i se-ntimple! 🙂

9. medeea - February 9, 2007

nu sunt cinică… asta ne paşte şi pe noi… bineînţeles că mai depinde şi de fiecare în parte… io deja sunt acritură, ce să mai păţesc la menopauză? :))

10. oblia - February 9, 2007

nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu. atunci nu vreau la menopauza, nu vreau nu vreau! 😦
poate tu la menopauza, de acritura ce-ai sa ajungi, o sa fii numita Ministru!! :))) ce zici?

11. medeea - February 9, 2007

:))

12. Andrei - February 10, 2007

Am ramas dator cu raspunsul la intrebarea Obliei…
Ce am accent am eu? Unul frantuzesc. 🙂 Am fost in Franta si in Elvetia pe vremea copilariei si de-acolo mi s-a “lipit” accentul de limba… Si banuiesc ca asta ii face pe romani sa se poarte mai frumos cu mine, huh? Si cand te gandesti ca altii comenteaza ca pe romani putin le doare-n cot de civilizatie… Hm… Fapte versus vorbe, castiga faptele…

13. Andrei - February 10, 2007

A, si o adaugare! Nu stiu deloc franceza! :)) N-o prea suport…

14. Vlad Stroescu - February 10, 2007

Haide măi, că nu e aşa. În metrou doar ne ascundem undeva, fie pe o insula, departe, fie în labirintul recapitulării grijilor zilnice, orice, doar să nu ne privim. Atâta tot.

15. oblia - February 10, 2007

pt. andrei: funny! 🙂 sa ai accentul dintr-o limba, dar nu si limba insasi… aproape ca as zice ca-i tipic romanesc!!… 🙂

16. oblia - February 10, 2007

pt. vlad: tu esti dragut sa zici asta, mai ales ca o zici asa frumos, si mi-ar placea s-o cred. dar pe oamenii ascunsi pe vreo insula in metrou ii vezi dupa ochi. si-atunci zambesti. dar pe tantile cu buzele-nclestate nu le vezi ascunse; ele pur si simplu sunt inghetate in inclestarea lor, sau doar asta sunt eu in stare sa percep, dupa infatisarea lor.
in ce priveste privitul in ochi, aaaaaaa, nu-s de acord cu tine: mie tocmai asta imi place mult in romania (ca-n spania, dar nu si ca-n australia): ca oamenii se privesc in ochi pe strada sau oriunde. fie si pentru 3 secunde, nu mai mult. de cite ori nu ni se-ntimpla sa ne indragostim in mers pe strada, pentru alea 3-5 secunde cit ne vedem, ochi in ochi, cu a total stranger? mi se pare mi-nu-nat! 🙂

17. k_t - February 10, 2007

am contemplat si eu de multe ori, cu uimire, impasibilitatea arhetipului femeia romana pre-pensiionare. si in cele din urma m-am gandit, cu amaraciune, ca de fapt au avut o viata grea…

18. oblia - February 10, 2007

pt. k_t: stiu, stiu, stiu. si nu contest ca ei chiar au fost “generatie de sacrificiu”, ca “istoria” (de fapt, diversi ticalosi in putere) si-au batut joc de viata lor. ce ma frustreaza este ca nu reusesc sa se urneasca din inclestarea aia obtuza si sa se BUCURE macar de restul vietii, de-aci inainte…

19. medeea - February 10, 2007

pt oblia: da măi, dar ce te faci când cel la care te uiţi se încruntă ? pe mine mă apucă foarte des râsul pe stradă când văd ceva amuzant… asta e… dar mulţi se uită urât şi-mi piere cheful să mă uit la ei şi mă uit pe sus (motiv pentru care mă împiedic foarte des) 🙂

20. oblia - February 10, 2007

ei, ce te faci. iti taie cheful, asta e… dai mai incolo peste cineva care se hlizeste si-ti revine cheful. ca doara nu traim intr-o lume 100% roz, mai medeea, ce nu stii asta pina la virsta asta!… 🙂

21. medeea - February 10, 2007

nu, nu, nu… de trei ori NU … încă mă încadrez la vârsta de reduceri pe ratb… încă îmi plac acadelele… încă ascult poveşti cu plăcere… încă nu mi-e frică de moarte… deci… refuz să cresc … şi refuz să cred că lumea nu e bună şi frumoasă (toţi suntem, chiar dacă undeva adânc de tot) … dacă nu ţi-ai dat seama până acum: io sunt o idealistă convinsă

22. oblia - February 11, 2007

bine, bine, da’ sa fii idealist nu inseamna sa crezi ca narodu’ ca viata-i 100% roz, ce dumniezau! 🙂 si sunt convinsa ca nu crezi asta. tot ce spuneam era sa… oh never mind 🙂 oricum, tu te plingeai de acritura, pietoni care mi ti se uita urit s.a.m.d. eeee? :>
eeeeeniuei: si mie-mi plac acadelelelele!! le-am (re)descoperit asta-vara la mare: Chupa-Chups are the best!! :)))

23. Flora - March 5, 2007

“…si sa se BUCURE macar de restul vietii, de-aci inainte…”

care restul vietii de-aci inainte?! pai, la viata ciuntita de dinainte incep sa se insinueze (la cele hai sa le zicem norocoase, care nu le-au “experimentat” deja ) boala, singuratatea, batrinetile. din pacate, in romania, viata nu merge din bine in mai bine, ci o ia pe o panta descendenta. pensionarea nu este, pentru majoritatea, ceva de care sa se bucure, in sfirsit liniste dupa o viata de munca, in sfirsit timp pentru mine, sa fac ce vreau, ce mi-am dorit intotdeauna si poate n-am avut timp niciodata pina acum. pensionarea este aici este un timp pentru nimic, fara posibilitati financiare si, mult mai dramatic, fara posibilitati interioare de “ocupare” a timpului liber. in plus mi se pare ca nu este doar o problema a femeilor pre-pensionare, ci a majoritatii femeilor si barbatilor din romania, o problema de perspectiva, sau mai bine zis, de lipsa a ei… asta si poate pentru ca pe la noi oamenii cu perspectiva nu umbla cu metroul sau ratb-ul:-)

p.s. mereu m-am intrebat de ce au pus scaunele alea in metrou fata in fata, si nu unul in spatele celuilalt, ca in auto-moto. lipsa de simt psihologic elementar, e mai usor sa privesti pe cineva in ceafa decit in ochi

24. Flora - March 5, 2007

scuze, am uitat sa dau binete!
oblia, deja te iubesc! 🙂
scrii exact pe sufletul meu… mai ales ca, asa cum spunea cineva pe aici, printre rinduri, multora dintre noi ne este greu sa exprimam in cuvinte potrivite senzatii, trairi, ginduri nascute de ‘lucruri” prea frumoase sau prea intense

25. oblia - March 5, 2007

pt. flora: e-adevarat ca Statul, prin pensiile pe care le asigura, nu le ofera o perspectiva a pensionarii ca in alte tari, cu croaziere semi-globale si turnee turistice de 5 stele pre-programate.
dar e adevarat si ca acesti oameni, ei insisi, nu isi ofera nici o perspectiva. si asta e chestiune de atitudine: daca nu ai cum sa te bucuri de croaziere, atunci macar incerci sa-ti dezvolti o atitudine mentala/sufleteasca ce iti permite sa te bucuri de lucruri mici, modeste, dar tangibile si imbucuratoare. sa rontzai un mar pe-o banca in Cismigiu cind e soare afara, sa dai de mancare la gugustiuci intr-o piateta sau sa te amuzi de gluma unui vatman…
mie de-asta mi-e ciuda: ca nu incearca sa isi construiasca aceasta atitudine mentala faina si luminoasa. ca sunt bodoganoshi din principiu, din ALEGERE, deja…
e-adevarat, insa, ca am vazut si destui pensionari senini, vioi si haiosi, ceea ce e bine, in contrapartida!

26. oblia - March 5, 2007

pt. flora: salut, flora, si bine-ai venit! 🙂

27. ghiocel - March 5, 2007

intamplare simpla: am o prietena care, proaspat venita din cluj imi explica de ce nu vrea sa se mute in bucuresti (expicatie facuta, intamplator, in metrou) ” uita-te si tu la oamenii ashtia. au ochii bulbucati de stres, nu zambeshte unul, sunt acri cu totii, dushi cu gandurile lor, etc. in cluj nu sunt asha…” imi continua ea argumentatia.
si tare tind s-o cred!

28. oblia - March 5, 2007

pt. ghiocel: si eu o cred! adica am vazut cu ochii mei ca in Timisoara, de exemplu, nu sunt asa. pur si simplu. de-aia zic ca, dincolo de conditiile obiective nefaste, e si chestiune de atitudine/dispozitie (atit interioara, cit si civica…).


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: