jump to navigation

Un sex de basm. Spiritul românesc 3. February 4, 2007

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
trackback

În Facultate am avut un profesor de literatură română veche cu totul deosebit: Eugen Negrici.

Cum în liceu mă târâsem cu greu, din datorie, prin cronicari (sau cel puţin prin pasajele din cronici prescrise în programă), mă dureau măselele de plictiseală numai gândindu-mă că va începe cursul de “LRV”.

Ei bine, Eugen Negrici a făcut din el o delectabilă cursă cu surprize. Revizitând literatura noastră veche cu Negrici ca amfitrion, vă asigur: e plină de nebunii, delicioase aberaţii şi trăsnăi supersimpatice.

Nu înţeleg cum Dumnezeu a putut fi redusă, prin râvna frigidă a atâtor inspectori şcolari ori (cu adevărat!) cadre didactice, la pomelnicul sec, pe cât de omagios [sic!], pe-atât de găunos, care îi ucide de plictiseală pe liceenii de azi tot atât de straşnic ca pe noi, atunci.

Literatura noastră veche e, de fapt, VIE. Vie, sprinţară şi splendid de nebună. Şi, în mod cert, demnă de aşezat în catastiful literaturilor vechi de pe la case mai mari. Recitiţi, când aveţi timp – poate recuperăm câte ceva din propria noastră cenuşă…

Bucăţica pe care v-o propun azi nu e-aşa de veche, e doar prăfuită prin prelungită neglijare. E “Ileana Simziana”, scrisă (ori culeasă de pe străzi şi periată) de Petre Ispirescu, publicată pentru prima oară în 1872. De găsit, pui de click ce suntem, aici.

“Ileana Simziana” e un basm. Un basm care, cu voioşie, face harcea-parcea, talmeş-balmeş şi haraba-brambura diferenţele cimentate, în mentalul nostru colectiv, dintre cele două genuri “omologate” – masculin şi feminin.

Cum? Prin tema travestiului, declanşatoare nesmintită de hohote de râs în Shakespeare sau Molière.

Cine se travesteşte? Mezina unui împărat necăjit că nu avea nici un băiat.

De ce? Ca să meargă, pe post de “flăcău”, să slujească la curtea împăratului vecin, rival al lui tătâne-său.

Ce e interesant? Că basmul poartă numele unui personaj secundar, Ileana Simziana, pe care mezina travestită (al cărei nume nu e niciodată pomenit) o salvează din ghearele maritale ale unui zmeu.

Dar să povestim pe-ndelete. Iaca, era un împărat care, ajuns la bătrâneţe, se necăjeşte tare, fiindcă n-are nici un băiat care să poata înfrunta cu brio pretenţiile trufaşului împărat rival.

Ci numai trei fete are, după părerea sa bune la “îmblat cu furca, cu acul, cu războiul”, bune la “tors, cusut, ţesut,” dar altminteri bune de (mai) nimic – de vreme ce “să răsucească buzduganul, să mânuiască sabia cu vârtute şi să călărească ca un zmeu-paraleu” nu-s în stare.

Fata cea mare se ambiţionează, totuşi. Se deghizează în bărbat, îşi ia un cal, arme şi merinde, şi o porneşte spre curtea împăratului rival. La primul pod ce-i iese-n cale, îi sare-n faţă un lup (taică-său deghizat şi el, chitit să îi testeze “bărbăţia”). Ea se sperie, o lasă baltă şi se-ntoarce frumuşel acasă. “Nu toate muştele fac miere,” comentează taică-său.

Fata mijlocie se-avânta şi ea. Deghizată, echipată. La primul pod, acelaşi lup, aceeaşi sperietură. Renunţă şi ea. “Şezi acasă, dară,” punctează sec taică-său, “de vezi de coada măturei şi de zarzavaturile de la bucătărie.”

Urmează, evident, mezina. Travestită şi dotată cu armăsarul din tinereţe al tătânelui (un năzdrăvan atoateştiutor pe care îl revigorase cu puţin jăratec), porneşte la drum.

Trece de lup, trece de un leu, trece şi de un balaur multicefal (aceştia doi din urmă – tot taică-său preschimbat) – căci o “îmbărbătase” calul. Satisfăcut de bărbăţia ei, taică-său i se arată, în fine, în propria piele şi îi dă binecuvântarea sa.

Mezina travestită o porneşte spre curtea împăratului rival, pe care trebuia să îl slujească în calitate de “fiu” al tatălui ei. Urmează o serie de peripeţii cu zmei, mame de zmei, feciori de împăraţi, iepe şi armăsari de geniu şi, mai ales, Ileana Simziana, o domniţă bălaie temperamentală şi numa’ bună de măritat (cu cine credeţi, în final?…).

Toate aceste aventuri au o singură miza: e mezina travestită destul de bărbat?

Din testele la care e supusă, precum şi din admonestările calului său năzdrăvan, listez următoarele caracteristici de gen:

Un bărbat:
– alege “haine curate, dar fără podoabe”
– nu se uită la “frumuseţile câmpului … decât după ce duc[e] trebile la bun capăt”
– cauzează veştejirea unui bucheţel de flori lăsat peste noapte în camera lui
– vrea să meargă la grajduri “să vază cum se îngrijeşte de cai” – nu în grădină, să se uite la flori
– alege “o sabie cam ruginită”, dar cu fierul ce se încovoaie “ca un covrig”
– este “tembel” şi “deşucheat”

O femeie:
– alege haine “mândre şi bogate”
– se uită la “frumuseţile câmpului” şi descalecă să culeagă floricele
– asigură menţinerea prospeţimii unui bucheţel de flori lăsat peste noapte în camera ei
– vrea să meargă în grădină să se uite la flori – nu la grajduri, să vadă cum se ţesală caii
– alege o armă “împodobită cu nestemate”
– este prefăcută

Mezina travestită reuşeşte să navigheze dibaci printre aceste atribute, trecând, “bărbat”, prin curtea şi oştirea de prinţişori a împăratului rival, prin gospodăria unui zmeu şi prin cursele întinse de o zmeoaică.

Pe parcurs, însă, mezina travestită prilejuieşte, vrând-nevrând, mici pocinoage trans-sexuale. Căci împăratul rival “nu mai putea de bucurie că-i sosise aşa voinic chipeş şi drăgălaş.” La rându-le, ceilalţi feciori de împărat “nu se puteau dezlipi” de “el”, “căci şi vorba-i şi faţa îi erau cu lipici.” În fine, Ilenei Simziana (pe care împăratul rival o voia pentru sine) “începu să-i tâcâie inima” de cum “îl” zări pe mezina travestită, “Fătul ei Frumos”.

Eeeeeee. Aşa stând lucrurile, un pustnic se cerea s-apară în poveste şi, scos din pepeni, să pună capăt ăstor ghiduşii. El blestemă “voinicul” care tocmai şterpelise-un vas (ei, cadouaş pentru Simziana): “Doamne, Doamne sfinte! Fă ca nelegiuitul care a cutezat să pună mâna pe sântul vas cu botez să se facă muiere, de va fi bărbat; iară de va fi muiere, să se facă bărbat!”

Imprecaţie de schimbare de sex.

Şi iată-le ori iată-i, aşadar, pe Ileana Simziana şi pe mezina prin nevricalele pustnicului trans-sexuată, în baia maritală. Face Simziana: “tu să-mi fii bărbat.” Şi ex-mezina: “Eu te voi lua, dacă tu mă alegi … dară să ştii că în casa noastră voi să cânte cocoşul, iară nu găina.”

Cotcodariiiiiiiguuuuuuuu! 🙂

Advertisements

Comments»

1. medeea - February 4, 2007

Doamne, cât îmi plac mie basmele astea 🙂 … aş citi oricând un basm în locul unui roman contemporan. în ordine:
varianta pe care o ştiam eu este puţin diferită la sfârşit: pe Ileana o fură de la Muma Zmeilor
Şoimanul este alt personaj despre care merită scris, mai ales că fără el Făt-Frumos de regulă nu face mare lucru… calul năzdrăvan e cu rol de mentor, de învăţător. el îl învaţă să arunce în urma lor gresia, peria şi inelul pentru a o opri pe zgripţuroaică. tot el îl învaţă ce e de făcut în fiecare dintre încercările la care este supus. nu încerc să minimalizez contribuţia flăcăului căci la urma-urmei ale sale sunt curajul şi dibăcia.
Sînziana (Simziana sau Cosângeana) nu ştiu dacă varianta Cosângeana apare în literatură. personal nu am găsit-o decât la bătrânii din Ardeal. pe acolo i se spune astfel, dar în volumele de basme nu apare forma aceasta. întrebându-i ce înseamnă Cosângeana mi-au zis că îi vine numele de la faptul că e de acelaşi sânge cu Făt-Frumos… adică o prinţesă, tot de rang nobil.
Cosânzeana e varianta pe care criticii o pun în legătură cu noaptea de Sânziene (e limpede de ce)… noaptea din care încă se mai păstrează obiceiurile magice. până la urmă e şi ea un pui de vrăjitoare (sau zână, că în alte basme trăieşte pe fundul lacului) pentru că altfel nu s-ar putea metamorfoza în pasăre, nu ar fi ştiut care-i apa moartă pe care să o dea de băut regelui… şi altele asemenea.
iar în povestea mea, nu pustniicul îi blesteamă, ci duhul muntelui pe lângă care trec la întoarcerea cu apa vie şi cea moartă.
ok… mi-e clar: înfiinţăm grupul celor care încă mai citesc poveşti… mai vrea cineva să intre? daţi de ştire

2. oblia - February 4, 2007

pai s-ar putea sa fie 2 povesti diferite, sa stii. asta de care scrisesem e exact asa numita: “Ileana Simziana”. nu inteleg bine de ce acest titlu, trebuie sa fie vreo ironie isteatza la mijloc, pentru ca personajul principal este de fapt mezina travestita, nenumita deloc cu vreun nume pe parcursul povestii – Simziana e doar personaj secundar. da click pe link-ul ce l-am pus. (eu, una, am luat-o din Pestre Ispirescu, “Basmele romanilor”, Ed. Minerva, 1982)

3. medeea - February 4, 2007

varianta mea nu-i aparţine lui Ispirescu… o ştiu dintr-un alt volum. cât despre eroina principală… păi am mai întâlnit-o, de exemplu povestea numită Zâna zorilor… dar ea apare episodic, adevăratul erou numindu-se Petre, dar parcă nu sună la fel de bine 🙂

4. oblia - February 5, 2007

ei, vezi. sigur sunt 2 povesti diferite. “simziana” e de Ispirescu. nu m-am lamurit daca scrisa ori doar prelucrata de el. “Zana zorilor” n-o stiu. e pe net? sau de unde s-o iau?
acum ma duc la tine pe blog sa vad dac-ai mai pus muzichie 🙂

5. medeea - February 5, 2007

http://www.copilul.ro/poveste_Z_na_zorilor_60.html
asta e zâna zorilor.
muzichie pun… stai să văd dacă găsesc ce am în cap.

6. oblia - February 5, 2007

merci! 🙂

7. oblia - February 5, 2007

am citit zana zorilor, medeea. e foarte bizara ! 🙂 adica are unele chestii (detalii, descrieri) de care n-am mai dat in nici un basm romanesc. interesanta rau! multzam inc-o data! 🙂

8. medeea - February 9, 2007

e atipică…. prea multe intrigi… io o suspectez că e niţel mai nouă. autorul popular păstra simplitatea…

9. oblia - February 9, 2007

se poate sa fie mai noua. mai ales ca limbajul popular pare pe alocuri fortzat. dar interesanta oricum.

10. Arthur - March 28, 2007

Despre basmul ileana simziana sunt mai multe lucruri pe care as vrea sa le zic aici…le trec insa ca pe niste probleme care daca vi se par pertinente si interesante le-am putea discuta
1.granita slaba dintre cele 2 sexe a fost abordata de cand e literature sau mai degraba de cand e filosofia, sub o forma sau alta
2.faptul ca imparatul avea numai 3 fete si nu un fecior e numai pretextul basmului sau se constituie ca problema sociala?
3.basmul poarta numele unui personaj secundar…de ce? Care e semnificatia numelui?
4.de ce tocmai mezina e cea care reuseste…ca de altfel in mai toate basmele? Semnificatia cifrei 3…de ce esueaza cele 2 fete de imparat?pretext pt reusita celei mici sau faptul are si o consistenta in sine?
5.fata imparatului pleaca la drum deghizata sau celelalte personaje o deghizeaza pe parcursul drumului sau?
6.de ce mezina reuseste sa treaca probele la care e supusa numai avand ca aliat tocmai ajutorul din tinerete al tatalui sau despre care basmul spune ca atat timp cat a fost in putere numeni nu a reusit sa ii supuna imparatia?
7.de ce fata primeste adevarata binecuvantare a tatalui numai dupa ce la randul sau acesta se deghizeaza?deghizarea tatalui e punctual din care plecand…fata nu mai e recunoscuta drept fata de imparat ci voinicul in stare sa duca la bun sfarsit o seama de fapte demne de un fat frumos.
8.miza aventurilor fetei nu este sa se vada daca este destul de barbat, ci sa scoate in evidenta o anumita conceptie despre barbatie…aceasta conceptie e scoasa in evidenta in 2 feluri…o data prin intamplarile prin care trece fata si 2 prin comparatie cu atributele feciorilor de imparat de la curtea la care fata trebuia sa ajunga.Miza ar fi deci conturarea profilului lui fat frumos pe care il recunoastem nu sexual cat comportamental. Ileana simziana nu se indragosteste de fata de imparat ci de comportamentul lui fat frumos. Initial ea e bucuroasa sa scape de zmeu iar erotismul pe care il simte la prima vedere da seama de functia sexuala prezenta in orice tip de relatie interumana. Abia dupa ce alegerile pe care le face fata de imparat o desemneaza drept fat frumos ea capata cu adevarat un loc in inima ilenei. Totul nu este decat conturarea profilului lui fat frumos asa cum ziceam, a adevarat nu intr-un mod prea clasic, desi…
9.alta chestie interesanta si de-a dreptul actuala este aparitia rolului bisericii in poveste. Ironic sau poate nu, adevarata binecuvantare pe care o primeste fata de imparat vine de la un reprezentant al bisericii:D…printr-un asa zis “blestem”. De fapt “blestemul” este cel care aduce povestii happy endul. Fara el…va imaginati …tragedia…toate eforturile lui fat frumos ar fi fost zadarnice:D. toate astea pot sa ne duca cu gandul ca tema basmului nu este nicicum homosexualitatea sau transsexualitatea ci o forma oarecum mascata de a-l zugravi pe fat frumos. Finalul o dovedeste: fata de imparat nu va fi un transsexual ci un barbat care nu mai pastreaza nimic din experienta feminina anterioara – el cere ca in casa lui sa cante cocosul iar nu gaina.
10.”cotcodarigu” de care vorbesti nu e asadar autentic decat daca vrei sa il privesti mai putin intr-o forma ironica si mai mult ca pe ceva in genul mitului androginului…aici iar e de discutat. In felul asta …intr-adevar Ileana Cosanzeana e acelasi sange cu fat frumos.

11. oblia - March 28, 2007

Pt. Arthur: aaaah, ma simt ca pe vremea cind eram “critic literar”, multumesc! 🙂 . Sa (de)rulam, deci:

Spuneti ca:
1.granita slaba dintre cele 2 sexe a fost abordata de cand e literatura sau mai degraba de cand e filosofia, sub o forma sau alta

Spun ca:
Evident si absolut. De aceea mi-am permis sa-l mentionez pe Shakespeare; chiar pina la Tiresias n-am indraznit a zbura cu gindul.

Intrebati daca:
2.faptul ca imparatul avea numai 3 fete si nu un fecior e numai pretextul basmului sau se constituie ca problema sociala?

As raspunde ca:
Daca perioada in care a fost scris basmul (adica pe la 1860, pare-mi-se) e una in care Romania era devastata de razboaie (deci flacaii cadeau pe capete), poate ca e problema sociala. Sau: daca perioada respectiva era una de ascensiune “feminista” (ori, mai degraba, proto-feminista), poate ca era, asijderea, problema sociala. (Sau poate ca Ispirescu era pur si simplu o minte mai luminata/generoasa decit contemporanii sai.) Daca nu, nici una din astea nu, atunci da, e pretext.

Intrebati:
3.basmul poarta numele unui personaj secundar…de ce? Care e semnificatia numelui?

Raspund:
Am observat, precum s-a vazut, si nu stiu care e semnificatia numelui/numirii/titlului. Nu sunt si n-am sa fiu folclorista; am scris o simpla interpretare speculativo-subversiva in cheie serresiana (trag nadejde), mai departe sa preia altii, mai avizati.

Intrebati:
4.de ce tocmai mezina e cea care reuseste…ca de altfel in mai toate basmele?
Semnificatia cifrei 3…de ce esueaza cele 2 fete de imparat?pretext pt reusita celei mici sau faptul are si o consistenta in sine?

Raspund, pe cit ma pricep:
Semnificatia cifrei 3, desigur. Dar mai e ceva: fiicele mai mari, cind pleaca, pleaca la bal – se gatesc, se impodobesc, isi iau mult calabalic decorativ cu ele, descrierea e destul de acida… Mezina stie unde/la ce merge, si merge adecvat – chibzuit, modest.

Intrebati:
5.fata imparatului pleaca la drum deghizata sau celelalte personaje o deghizeaza pe parcursul drumului sau?

Raspund:
Mezina pleaca deghizata (ca si suratele sale, dar, cum spuneam, bogat impodobite – “nebarbatesc”). Primul care ii confirma si pro forma noua identitate e tatal-balaur, dupa ce l-a razbit, printr-un enunt de genul: “fata mea, ce flacau pe cinste esti!”

Intrebati:
6.de ce mezina reuseste sa treaca probele la care e supusa numai avand ca aliat tocmai ajutorul din tinerete al tatalui sau despre care basmul spune ca atat timp cat a fost in putere numeni nu a reusit sa ii supuna imparatia?

As raspunde:
Probabil prin asociere cu J. Swift, calul imi pare simbolul ratiunii, (si) aici. Mezina reuseste fiindca asculta de “vocea ratiunii”.

Intrebati:
7.de ce fata primeste adevarata binecuvantare a tatalui numai dupa ce la randul sau acesta se deghizeaza?deghizarea tatalui e punctual din care plecand…fata nu mai e recunoscuta drept fata de imparat ci voinicul in stare sa duca la bun sfarsit o seama de fapte demne de un fat frumos.

Raspund:
Nu mai am ce sa raspund, cred ca aveti raspunsul dvs. insiva (in plus, ma tem ca n-am putut rezona prea bine la intrebare, pur si simplu n-o pricep, dar pare interesanta)

Comentati:
8.miza aventurilor fetei nu este sa se vada daca este destul de barbat, ci sa scoate in evidenta o anumita conceptie despre barbatie…aceasta conceptie e scoasa in evidenta in 2 feluri…o data prin intamplarile prin care trece fata si 2 prin comparatie cu atributele feciorilor de imparat de la curtea la care fata trebuia sa ajunga.Miza ar fi deci conturarea profilului lui fat frumos pe care il recunoastem nu sexual cat comportamental. Ileana simziana nu se indragosteste de fata de imparat ci de comportamentul lui fat frumos. Initial ea e bucuroasa sa scape de zmeu iar erotismul pe care il simte la prima vedere da seama de functia sexuala prezenta in orice tip de relatie interumana. Abia dupa ce alegerile pe care le face fata de imparat o desemneaza drept fat frumos ea capata cu adevarat un loc in inima ilenei. Totul nu este decat conturarea profilului lui fat frumos asa cum ziceam, a adevarat nu intr-un mod prea clasic, desi…

Comentez:
Dar “a fi barbat”, dincolo de indubitabilele trasaturi fiziologice, ESTE o conceptie, nu? (ca si “a fi femeie”) Da, cred ca Ileana Simziana se indragosteste de “barbatoshenie” (comportament viteaz, neinfricat, rational, cum am spus si inainte, cool, etc.). Totusi: nu se poate contesta furisharea ironica a extrapolarii (ingaduite, de nu chiar imboldite de autor): oricine e viteaz, neinfricat, rational, etc. e “barbat”. 🙂

Comentati:
9.alta chestie interesanta si de-a dreptul actuala este aparitia rolului bisericii in poveste. Ironic sau poate nu, adevarata binecuvantare pe care o primeste fata de imparat vine de la un reprezentant al bisericii:D…printr-un asa zis “blestem”. De fapt “blestemul” este cel care aduce povestii happy endul. Fara el…va imaginati …tragedia…toate eforturile lui fat frumos ar fi fost zadarnice:D. toate astea pot sa ne duca cu gandul ca tema basmului nu este nicicum homosexualitatea sau transsexualitatea ci o forma oarecum mascata de a-l zugravi pe fat frumos. Finalul o dovedeste: fata de imparat nu va fi un transsexual ci un barbat care nu mai pastreaza nimic din experienta feminina anterioara – el cere ca in casa lui sa cante cocosul iar nu gaina.

Comentez:
Tema basmului nu este in nici un caz, dar in nici un caz, homosexualitatea sau transsexualitatea, in sensul contemporan al acestor cuvinte – dupa parerea mea. (Asta, pe de alta parte, nu inseamna deloc ca basmul nu poate fi, azi, citit in cheie “queer theory”.) Cred ca Ispirescu s-a jucat, pur si simplu, avangardist pentru epoca lui, cu sexele/genurile si stereotipurile anexate lor. Ca un mos povestitor care-a vazut multe la viata lui si stie sa fie hitru cu masura, neagresiv si agreabil.

Comentati:
10.”cotcodarigu” de care vorbesti nu e asadar autentic decat daca vrei sa il privesti mai putin intr-o forma ironica si mai mult ca pe ceva in genul mitului androginului…aici iar e de discutat. In felul asta …intr-adevar Ileana Cosanzeana e acelasi sange cu fat frumos.

Comentez:
Cotcodarigu “autentic”? Habar n-am. Haios, simpatic, poate chiar un pic istetz – da. Mie imi face placere sa rid de ce scriu, cind scriu (daca scriu de ris, you see). Daca risul imi e autentic, atunci… aia e toata autenticitatea de care am nevoie. Sper ca se aplica si cititorilor acestui blog…

In final, comentez: dar cine este acest Fat Frumos cu majuscule de care tot vorbim cu veneratiune fara sa-l fi-ntilnit vreodata? Am 2 posibile raspunsuri: 1. fie nu exista, ioc; 2. fie e, posibil, oricare dintre noi – adica, anonim. Personal, inclin spre numero due.

12. Arthur - March 29, 2007

cine este Fat Frumos? o posibilitate, o ipostaza sau un ideal. Iata, ai asta in fatza…cat de aproape poti ajunge? existenta nu e echivalenta cu concretetea.idealul exista cata vreme tinzi catre el. rolul lui Fat Frumos in realitate nu este cel din basm, nu e deci acela de a te salva de pe calul sau nazdravan, ci de a-ti da impresia ca ar putea-o face vreodata:) sa nu incercam sa aducem basmul in realitate. altfel…la ce bun basmul sau mai degraba…ce mai ramane de realitate?:)

13. 2nasi - March 29, 2007

Fat Frumos vine, indragosteste fata si raman impreuna, bla bla bla…
dar divorteaza dupa doi ani de ea lasand-o singura cu un copil si cu ratele la casa pe numele ei.

14. oblia - March 29, 2007

hehe… amar(nic)…

15. cosmy - March 10, 2008

quien quiere sexo conmigo

16. Oblia - March 10, 2008

“baba oarba”

17. sparks - September 15, 2008

“zâna zorilor” am citit-o dintr-o culegere de poveşti de ioan slavici, alături de “florica din codru” şi altele la fel de puţin cunoscute. Nu ştiu însă dacă erau “culese din popor” sau chiar scrise de slavici.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: