jump to navigation

Mă tem că despre manele. Sau Bach. Sau toleranţă de tip “da, dar…!” January 24, 2007

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
trackback

Eu m-am întors din Australia în septembrie 2000 şi mult timp după aceea am fost picată din cer. Pe bună dreptate, zic eu. Când spun mult timp, spun ani.

Aşa se face că prima oară am auzit de manele prin vara lui 2004. E-adevărat, cuvântul îmi mai fluturase pe la urechi, dar am zis că-i doar unul din conceptele/atitudinile răsărite în România în perioada “while-in-Oz”. N-avea rost să încerc să o recuperez, aşa c-am lăsat termenul să treacă pe lângă mine ca un agent de circulaţie – jeep-urile importante transpuse dincolo de limita legală de viteză.

În 2004, totuşi, venise o colegă simpatiquisimă şi exuberantă dintr-un turneu european prin Germania, Austria şi Danemarca. Şi ce ne zicea ea? Că “Vestul” era sub vraja manelelor, că mulţi ştiau versurile pe de rost, că în Viena austriecii dansau în extaz dionisiac în discotecile de manele.

Toată lumea a pufnit indignată. Atunci am întrebat ce erau manelele. (Îmi procură nemasurată, perversă plăcere să pun întrebări cretine.) Mi s-a răspuns: “muzică ţigănească”. Adică “vesticii” apreciau ceva din România ce noi detestam, for a change?…

Mai târziu mi-au exemplificat trimiţându-mi pe email ilustra bucată “Feee-te-le, feee-te-le, feee-te-le,” idee care în versul următor este reluată prin sinecdocă, anume înlocuind “feee-te-le” cu singurul organ care face diferenţa biologică dintre fetiţe şi băieţeeeeei. Tot trei silabe, tot vocală lungită în prima, curgea, avea ritm.

Mi-am pus mâinile-n cap – poză depăşită de realitate. Din punct de vedere feministo-civic (nu că şi colegii mei ar fi sesizat aspectul ăsta), era o catastrofă! Dar altfel nu mă deranja. Am râs şi noi ca proştii, şi gata.

Pentru că oamenii finuţi din jurul meu pufneau la “manele”, am pufnit şi eu, să fiu comme il faut, da? Până într-o zi când, în taxi fiind, asculta nenea manele şi am ascultat şi eu, astfel, câteva bucăţi, ca de la Universitate la Brâncoveanu.

Ei bine, am avut atunci un fel de înţelegere pe care (spre pufneala voastră – ştiu, pardon) ţin să v-o împărtăşesc. Am ascultat cu atenţie. Versurile sunt puerile, ca de absolvent de maximum gimnaziu – ceea ce bănuiesc că e într-adevăr cazul (cant)autorilor de manele. Dar au, domne, o francheţe în ele, un “sentimiento” brut care descinde pe linie directă de la strămoşul nostru cimpanzeul, fără ocolişuri, zero serpentine, ioc complicaţii freudiene – de sănătate atavică, cum ar veni. Adicătelea: “Antoaneto, m-ai înşelat, inima mi-ai rupt în două, înapoi nu te-ai uitat, treci la loc acasă, că de nu te-omor şi-apoi bag cuţitu-n mine.” Amin.

Ia ziceţi: care din noi, ăştia “mai cizelaţii”, avem curajul să le zicem aşa ălora care ne-au frânt inimile? Noi suntem mândri. Suntem demni. Ne abţinem. Nici nu merită. Proastă/Prost am fost eu. De fapt, nici nu mă afectează. Da, da, deloc nu mă afectează, întrucât nu me-ri-tă! Şi nici n-am să mă mai îndrăgostesc vreodată, e tâmpenie curată. Acum realizez asta, deci e totul ok. Sunt ok. Şi aşa, peste încă 2-3 ani, ajungem pe canapea: la shrink, să ne descurce iţele demult absconse. Da’ nu mai bine zbieri ce ai de zbierat, o dată (hai, de 2 ori), şi termini cu inima-neagră atunci, pe loc?

Pe de o parte, deci: manelele sunt de un omenesc (primat) nefiltrat, brut, autentic. Atribut pe care eu, una, nu îl (mai?) am, pe care în unele situaţii aş vrea să-l am, pentru care în unele situaţii îi invidiez pe cei care încă îl mai au.

Pe de alta: chiar e “muzică ţigănească”? Ia să ne uităm la ritmul şi melodia lor: viori (lăutăreşti) nu-s mai deloc, în schimb – sintetizatoare şi percuţie din belşug. Ritmuri orientale şi pe alocuri hispanice, ba mai răzbate şi câte-un vaier de cimbal de prin Burma, parcă. De-un sincretism stricător la maţe – dar 100% interesant! Eu, dacă aş fi muzicolog postmodern, aş scoate o lucrare de masterat din tema asta.

În fine: voi vă daţi seama că o întreagă categorie de români, co-naţionalii noştri, îşi întemeiază identitatea (şi) pe manele? Că alea sunt o valoare fundamentală pentru “eu”-l lor? Cum sunt Bach sau Pink Floyd sau Depeche pentru tine sau pentru tine? Dacă ţi l-ar lua cineva pe Bach, dacă ţi-ar spune că e-un bicisnic odios, zi de zi, timp de câţiva ani în şir, cum ai ajunge să te simţi tu, ca “eu”? Şi oare lor, maneliştilor, cum le sună Bach sau Depeche? Nu întocmai cum ne sună manelele nouă?

Asta am vrut să spun. Că e just, că nu-i just, habar n-am. Luaţi-o ca pe-un exerciţiu de pus în pielea altuia.

Alternativ, putem să facem ce spunea manifestul anti-manele care circula acum vreun an prin email: să dăm volumul mai tare la Mozart.

Advertisements

Comments»

1. medeea - January 24, 2007

ce ascultă fiecare îl priveşte atâta timp cât nu-mi strică mie dimineaţa cu vaiete şi cu alte organe sus menţionate. dacă ascultă în căşti să fie sănătoşi! dar nu să-mi pună muzică în tramvai la 6.30 când ei probabil se întorc de la discotecă. sau noaptea să nu pot să adorm nici cu perna pe cap din cauza nunţilor.

2. irina - January 24, 2007

medeea are in principiu dreptate… dar ieri eu am regretat ca ‘baiatul’ din 336 a ascultat o singura data o manea divina… asteptam cu sufletul la gura refrenul, ca voiam sa-l invat pe-dinafara, sa-l zic si altora. n-am putut sa-l tin minte (ma refer la cuvinte, ca linia melodica e tot aia, nu?). din pacate, fiind prea diferit de gandurile mele obisnuite, nu l-am putut tine minte :((.
asa. apoi, multumita lui toma (oblia stie) am o manea de capatai: suparat, suparat sunt doamne, suparat! :)))
si inca una cu frate, pe care n-o mai stiu deloc, dar era tot …memorabila :))
gata.

3. mona - January 24, 2007

..zero serpentine, ioc complicaţii freudiene – de sănătate atavică, cum ar veni. Adicătelea: “Antoaneto, m-ai înşelat, inima mi-ai rupt în două, înapoi nu te-ai uitat, treci la loc acasă, că de nu te-omor şi-apoi bag cuţitu-n mine.” Amin.

Ia ziceţi: care din noi, ăştia “mai cizelaţii”, avem curajul să le zicem aşa ălora care ne-au frânt inimile? Noi suntem mândri. Suntem demni. Ne abţinem..

misto!

4. medeea - January 24, 2007

mona, poate le zicem, dar nu le strigăm de pe acoperiş :))

irina, io-mi imaginez cum râd maneliştii de noi şi îşi zic între ei: vere, am şi io una de la metallica aia… cică maestru’ cu păpuşile

5. mona - January 24, 2007

draga medeie, eu doar am citat din scrierea obliei. a se reciti aceasta mai sus. eu doar am zis “misto!”. contributie minima

6. oblia - January 25, 2007

of…

7. irina - January 25, 2007

doamnele, imi permiteti concluzie?
oblia= foarte mishto (si ar merita strigat de pe acoperish) 🙂

8. vietnam - August 16, 2007

Pai si cu no-zone e la fel… Totii ii iubesc iar in romania ma indoiesc ca mai mult de 15 % din tara ii suporta.

Si sa fiu on topic a aparut si o carte despre manele : http://fobii.blogspot.com/2007/08/despre-manea-critica-de-carte.html

9. oblia - August 16, 2007

multzam de link, din cuprins pare f. interesanta si bine plasata argumentativ! felicitari autoarei.

10. vietnam - August 17, 2007

Mersi… unica problema este ca toti care au auzit titlu… si-au facut o parere proasta . Dar daca apuca daor sa citeasca o pagina sau 2 isi vor da seama de fapt despre ce este vorba 🙂

11. v - September 2, 2007

acu’… zic si io care-i problema mea cu manelele: ca vremea manelei ‘floare alba, floare neagra / eu ti-am spus ca imi esti draga’ si-a celei cu ‘te-am iubit, fa, si m-ai inselat / si cutitu-n tine l-am bagat’ s-a cam dus. e vremea manelei ‘arunc cu valuta-n tine / sa moara dusmanii mei / am aur si mercedesuri’ (n.mea: cu accelt pe al treilea e) si asa mai departe.
si problema a doua: nu mai deosebesti o manea de alta, muzical vorbind. e aceeasi piesa de sus pina jos, numai timbrul (gutural) se schimba. da-i incolo, ca s-au bihlit!

12. v - September 2, 2007

*pardon: cu accent, nu accelt…

13. oblia - September 2, 2007

mda. mergeam zilele trecute la brasov cu microbuzul. soferul – manele fan ce de introvertire nici ca suferea. tare mult am meditat la propriul meu post, orele acelea… tare, tare mult…

14. v - September 3, 2007

:)))))
oh, imi cam dau seama…


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: