jump to navigation

“Apocalypto” ca pe la noi: cum a luat Mel Gibson ţeapă January 15, 2007

Posted by oblia in Peregrinatio 1.
trackback

14 January. Cinema Studio, Bucureşti.
Cine-a văzut, ca mine, “The Passions of the Christ”, acum 3 ani, ştie la ce să se-aştepte de la Mel Gibson ca regizor: mult, mult sânge şi multă, multă carne vie fleşcăind încolo şi-ncoace pe ecran. De aceea am şi întrebat-o crispată pe colega mea Lena, care văzuse filmul deja: “Să mă duc? Am auzit că-i cu organe smulse şi d’astea…” “Draga mea,” zice delicios de surâzătoare, cum e ea, “soţul meu e legist, da?” Îîîîh! “Acuma, serios: merită văzut!”

Ok, deci. Iată-mă. Eu, vă zic drept, sunt o fire impresionabilă. Foarte! Dar strâng din dinţi. Mă fac dârză şi curajoasă ca un şoim al patriei luptând contra baubaurilor cu bale veninoase şi colţi însângeraţi! Bon.

Sala aproape plină, lume de tot felul, de la perechi sexagenare respectabile la gherţoi (din care 2 s-au băgat în faţa mea la coadă la bilete – nesimţirea lor compactă, ca un muşchi bine lucrat la gym). Mă aşez la locul “meu”, deja: rândul 9, locul 1. La margine. Sunt dârză, da? Am să mă ţin bine de braţul scaunului meu, reazemul, prietenul meu, şi-o să fie ok, da? Şi astfel, de la 17.30 la 19:45, pe locul meu 1, am vizionat “Apocalypto”, din care rememorez aci momentele de maxim angajament psihotico-ketchupistic:

– uciderea, prin aplicarea fulgerătoare a două palete cu ţepuşe, a unui tapir guiţător la cer
– smulgerea (manual) a inimii pomenitului tapir
– smulgerea (aşijderea) a ficatului pomenitului tapir
– smulgerea (ştiţi voi cum) a testicolelor pomenitului tapir
– tăierea, încet, bătrâneşte, a beregăţii tatălui lui Jaguar Paw (eroul) şi scurgerea, în consecinţă, a sângelui acestuia pe piept
– împlântarea cuţitului sacrificial al sacerdotului din Cetatea Soarelui în abdomenele a doi din prietenii lui Jaguar Paw
– smulgerea (aţi ghicit, manual) a inimilor celor doi, de către acelaşi sacerdot, şi prezentarea lor triumfală către mulţimea ovaţionândă (precizare: a doua inimă palpita încă)
– tăierea capetelor celor doi, post-eviscerare, de către adjunctul sacerdotului
– prăvălirea capetelor tăiate ale celor doi pe o scară cu lungimea de aproximativ 15 metri, până la mulţimea ovaţionândă, şi aterizarea lor, cu un zgomot lichid-osos, în mormanul de capete tăiate de la baza scării
(- aici, zoom out: panoramic cu cele aproximativ 100 de capete anterior înfipte în ţepuşe – şi, de aceea, puţin înverzite – din Cetatea Soarelui)
– străpungerea, cu un vârf de săgeată, a beregăţii unuia din războinicii de elită ai Cetăţii Soarelui, de către Jaguar Paw
– sfârtecarea, de către un jaguar, a beregăţii şi feţei altui războinic din trupa de elită
– şi, circular, frumos, ca în romanul “Ion”, uciderea, prin aplicarea fulgerătoare a două palete cu ţepuşe, a şefului pomenitei trupe de războinici.

(Ca anexă la listă, vreo 25 de străpungeri de beregăţi/piept cu săgeţi şi cam 40 de lovituri zemoase cu bâta în maxilare.)

Alo? Vă rog? Cineva să se uite şi la mine, dinspre ecran, la fata de la locul 1, rândul 9: dârzenia mea se făcuse demult arşice. Îmi strânsesem deja bareta de la geantă în mâini şi degetele între ele până la albire, îmi frânsesem deja mâinile până la amorţire, îmi pipăisem cu atingeri nevrotice, ca sub un cârcel general, beregata de 10 ori, mă aplecasem deja de câteva ori peste braţul de lemn al prietenului meu de nădejde, scaunul, ca spre a vomita, pe scurt: cu 2 minute înainte de finalul peliculei, eram mică, mică şi zdrobită în scaun. Agonizam.

Când, ce să vezi? Cei doi războinici rămaşi în viaţă îl ajunseseră din urmă pe Jaguar Paw şi spanioli cu feţe sadice tocmai debarcau pe ţărmul Lumii Noi, iar în sală sună un telefooooooon. De câteva ori. Apelatul răspunde: “Alo! ” Câteva ţîţîţî-ieli dojenitoare, în replică. “Bine, da, da. Cum să nu?” zice apelatul lent, în dulcea noastră limbă paşnică, cu voce NORMALĂ. Acum Jaguar Paw tocmai ajunsese, însângerat, dar viu, la marginea puţului comunal unde o ascunsese pe nevastă-sa gravidă. “Domne, dar sunteţi chiar aşa de important, că trebuie să vorbiţi la telefon chiar acum?!” se aude o voce indignată dinspre rândul 5/6 – pe când Jaguar Paw îi spunea nevestei, privind de pe deal invadatorii spanioli, că nu te poţi împotrivi destinului. “Bine, sigur că da!” continuă cu olimpică încredere-în-sine apelatul.

În secunda următoare, filmul se termină, luminile se aprind. Apelatul se dezvăluie: un omuleţ la vreo 40 de ani, miticuţ de statură, sărăcăcios îmbrăcat, cu căciulă de lână gri cu dungi, cu o feţişoară nătângă şi senină. “Bărbatul important” era Mutulică încarnat!! Genericul curge şi, pe muzica eroică în care se învârtoşesc tragediile populaţiilor Inca şi/sau Maya în viziunea Gibsoniană, sala râde, râde, RÂDE isteric!

Şi eu, uşurată, odată cu ei. Dumnezeu să-i dea sănătate lui Mutulică!

Advertisements

Comments»

1. irina - January 15, 2007

ce frumooos!! 🙂

2. oblia - January 15, 2007

brrrrr. nu ma-ntreba cum am dormit azi-noapte… 🙂

3. irina - January 15, 2007

vezi? d-aia e bine sa ai blog. exteriorizezi traumele 🙂

4. medeea - January 15, 2007

sa inteleg ca filmul e un antrenament pentru criminali in serie in devenire, medici legisti in devenire si procurori de la criminalistica tot in devenire?

5. oblia - January 15, 2007

chiar! mmm… poate si istorici ai chirurgiei antice. asta daca gindesti pozitiv, medeea, ceea ce tu gratios ai facut. 🙂 dar daca tinzi sa gindesti negativ, ca mine care am vazut filmul, atunci as zice ca nu-i decit un lucru de inteles: Mel Gisbon needs professional help! (sau alternativ: oblia n-ar trebui sa se mai duca la filme epice de actiune – sau de actiune epica?? ceea ce iar mi se pare corect…)


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: