ce m-a surprins a fost sa constat ca, pasamite cu toate acele spectacole pompoase cu 10 romani pentru biata tzarishoara, la care participa si de-alde becali (fie aceasta singura daca cind ii tastez numele aici!), s-a schimabt si eticheta Atheneului. la Atheneu NU se striga din sala: “Microfonuuuu’!” Pur si simplu nu. Dar… vremile se schimba, tavalug…

si o perspectiva din partea unui fost coleg de liceu: l-am intilnit la atheneu atunci si, fatalitate, am dat si-o doua zi de el, pe strada. pe el nu l-a incintat asa, fiindca zice ca au vrut sa fie cool si contemporani, dar nu le-a iesit pina la capat. un proiect indraznet, dar o realizare nu suficient de indrazneata, cam asta reiesea din spusele colegului. undeva, cumva, i can see his point. dar, fiind prima editie (sper!) a acestei manifestari, poate la urmatoarea le iese si cool-ul spectacolicesc din plin. cu jocuri de lumini, cu tot!!

cred că cel mai bine ar fi să o lăsăm pe ET să spună…

p.s.: după mine a fost un pic mult prea “zglobiu” (etimologic vorbind) pentru ce s-a întâmplat la violoncelissimo, însă, una peste alta, nu a fost o idee cu totul şi cu totul rea de a avea aşa, un soi de amfitrion, fie el şi doar formal… pe de altă parte, nici nu văd pe cine altcineva să fi adus…

p.s.2: mi-a plăcut, totuşi, seriozitatea cu care a spus ce-au interpretat copilaşii la început de tot – tema din misiune imposibilă

p.s.1: – pentru oblia – la prima lunecare a celor 60 de arcuşuri de la începutul adagio-ului mi s-a tăiat răsuflarea şi am rămas aşa, uluit, preţ de câteva clipe bune, temându-mă că dacă am să respir are să se destrame o lume întreagă…

p.s.2: şi a mai fost ceva, tot legat de barber, dar am să-ţi spun atunci când ne (re)vedem