Fişă de post April 12, 2008
Posted by oblia in Peregrinatio 1.Tags: filosofi, filosofie, posibilul, Michel Serres, "Genesis"
trackback
“It is the function of the philosopher, the care and passion of the philosopher to protect to the utmost the possible, he tends the possible like a small child, he broods over it like a newborn babe, he is the guardian of the seed….
The philosopher is no longer right or rational, he protects neither essence nor truth. It is the function of the politician to be right and rational, it is the function of the scientist to be right and rational; there are plenty of functionaries of the truth as it is, without adding more….
The philosopher keeps watch over the unforeseeable and fragile conditions, his position is unstable, mobile, suspended, the philosopher seeks to leave ramifications and bifurcations open….”
Michel Serres. Genesis. Ann Arbor: The University of Michigan Press, 1999. 23
Astfel, la o sumară trecere în revistă, România are doar doi filosofi: pe Emil Cioran şi pe Lucian Blaga.
cum zicea Cioran ? “am invatat de la oamenii ratati mai mult decat de la toti filozofii”
yep
Sau cum s-a confesat E W Dijkstra unui prieten:
“Again this may be a cultural difference: it seems there are societies in which philosophers still have some intellectual standing.”
Din pacate societatea romana le cam da intellectual standing pe de-a moaca. Inclusiv pomenitilor Blaga si Cioran, care macar mai au o scuza ca au facut literatura si chiar literatura buna pe alocuri. Dar le da si alora de n-au facut chiar nica, sau chiar mai prost decat nica, vezi cazul lui Nae Ionescu.
Am uitat sa spun in particular despre citatul din Serres. Avea matusa-mea o vorba de duh: “Da ce-ai patit maiculita mama, ti-au murit laudatorii ?”
E-adevarat ca sunt obosita, dar nu inteleg: pari sa fii de parere, via Dijkstra, ca filosofilor ar fi mai bine sa nu li se acorde “statut intelectual” (si conexa putere de a-i influenta pe altii – in masura in care asta se mai intimpla in societatea pop & Barbie in care traim, vai!). Si pari sa crezi ca Blaga & Cioran si-ar merita statutul filosoficesc mai mult in virtutea literaturii produse, decat pentru filosofia produsa? (In vreme ce Nae Ionescu nu si l-ar merita de niciun fel.) Pina aici, am priceput corect?
Iar in al doilea comentariu m-ai pierdut de tot: crezi ca Serres se lauda, bottom line? Cum s-ar lauda, de exemplu, un fizician care scrie despre misiunea fizicianului pe lume sau un medic care vorbeste despre cit de importanti sunt medicii pentru omenire?
Eu nu prea am vazut medici scriind despre importanta medicilor pentru omenire, nici fizicieni despre importanta fizicii. Da tocmai aia care sufera de o anume aparenta cel putin prima facie (nemaivorbind de afacerea cu domnul Sokal si alte evidente mai obiective), ca s-ar putea, la o adica, indeletnici cu taiatu de frunze pentru diversi cutzulachi, si din randul carora au rasarit tot felul de elucubratii nocive pentru restul muritorilor de rand, ei, tocmai astia se gasesc cel mai abitir sa isi teoretizeze propria justificare .
Pe monsieur Seres nu-l cunosc indeaproape dar frazarea de mai sus sufera groaznic de atribute precum pretentiozitate, bombasticism si lipsa de simtul ridicolului.
Cat despre onorabilul Nae Ionescu si compania vesela, cu permisiunea matale, o sa ma abtin sa ma exprim =))
Nu, nu, cu Nae Ionescu nu te abtine, be my guest, cred c-o sa subscriu
Desi charisma n-o sa i-o putem contesta in veci: prea a fermecat o generatie de studenti destepti (ca sa nu mai vorbim de alte doamne nobile ale vremurilor…).
Vaaaai, de “the Sokal affair” nu stiam, dar am citit acum in Wiki. Merci! Rid in continuare in hohote!!
Mi se pare genial. Scuze, dar cind te cam saturi de zoaiele de prostie si snobism in care traim, iti vine sa faci gesturi de-astea cinice a la Sokal, a la Duchamp. Mie-mi plac foarte tare tricksterii astia! Cred ca au rolul bine definit de a ne trezi din ceva.
O, Serres nu e bombastic. Adica, da, imi dau seama ca poate fi vazut si asa. Dar e jucaus si PLIN de ironii si de frumusete poetica. Te rog eu, mai da-i o sansa. Adica citeste ceva, macar un capitol, cap-coada. Si apoi da-ti verdictul. Really: mai da-i o sansa.
Tu mai crezi in simtul ridicolului?… Nu ti se pare ca uneori e doar o botnitza bine formulata (si intiparita)?