Crâmpei cu nepoţel şi bunicuţă February 21, 2008
Posted by oblia in Peregrinatio 1.Tags: prajituri
trackback
- Câte prăjituri pot să mănânc?
- Câte îţi fac bucurie.
Oblio-minded
beauties and misfits
Tags: prajituri
trackback
-
Recent Comments
catalin on Învăţaţi germana în 10 mi… Bogdan on Page Marker Bogdan on Page Marker alex moldovan on Fericirea: o prezentare în… ... on Povestea violoncelului alexmihalcea on Chat alexmihalcea on Chat blogtrotter
Aaaw. How sweet
(ca sa zic asa).
Da…imi aduce aminte de copilaria mea. Nu am avut niciodata bicicleta.
of, of, numai matusile si bunicile stiu cum e cu nepoteii!
vivat bunicile! Mama mea m-a amenintat ca asa o sa fie si ea:) pacat ca nu vine un Bubulină, să pot să o studiez îndeaproape;)
pt. arrow: bai. tu te tii de puns?
pt. AL.M.M: stiu, este traumatic…
sper ca ti-ai luat bicicleta acum. mai compenseaza intrucitva.
pt. G: correct!
pt. monica: dar tu nu aveai un nepotzel de la fratello-al dumitale?
nu, de la o verisoara, dar a crescut. acum, sireacul, e neinteresant, ca nu mai face nici gafe nici nazbatii..
in schimb am un copil de smotocit, are doi ani, am fost aseara pe la el si stie litere si cifre, plus animale multe:) si mai si zambeste ghidus tot timpul !
hehe
m-am topit
in cazul meu, o tava. de placinta cu branza. asta cand eram nepot (de bunica invatatoare). tava o mai am.
of, alexedi…